Românii, așteptați la al șaptelea referendum din ultimii 27 de ani, dar primul pe tema justiției

După aproape trei decenii de la prăbușirea regimului comunist, românii sunt așteptați să se pronunțe asupra luptei anticorupție în cadrul celui de-al șaptelea referendum național convocat în perioada post-decembristă. După drumul lung al tranziției, aderarea la NATO și fix la zece ani de la intrarea în Uniunea Europeană, decizia unui guvern de a modifica legea penală, pe furiș, a pus sub semnul întrebării tocmai caracterul ireversibil al schimbărilor care s-au petrecut în acești 10 ani. La distanță de un deceniu, scepticismul UE față de statornicia reformelor făcute de România în domeniul justiției, transpus în menținerea mecanismului de verificare și cooperare, s-a dovedit a fi îndreptățit. Căci ceea ce s-a jucat la începutul acestui an este tocmai continuarea luptei anticorupție sau revenirea la starea de fapt anterioară, când demnitarii nu erau protejați doar de imunitatea parlamentară, dar și de slăbiciunea instituțiilor și legi croite în funcție de interesele lor.

Într-o lume în care instituția referendumului s-a dovedit a fi una nefericită ( vezi cazul Brexit care a dus la ieșirea Marii Britanii din UE și demisia premierului David Cameron, sau cel al Italiei privind reforma constituției, care a dus la demisia premierului Matteo Renzi), România pare să fie un caz special pentru că inițiativa a fost lansată ca una dintre puținele arme pentru a bloca tentativele guvernului de diluare a luptei anticorupție, prin modificarea codurilor penale.

De fapt, așa cum a spus-o chiar inițiatorul demersului, referendumul nu este despre OUG 13 (între timp abrogată), ci despre ce fel de Românie vrea societatea. ”Aparent vorbim despre chestiuni legate de Justiţie. Aparent, vorbim despre Ordonanţe de urgenţă pe teme foarte concrete. (..) Vrem să fim o naţiune puternică, un stat de drept sau vrem să fim o naţiune aşa şi aşa, cu un stat de drept care poate fi înmuiat şi discutat”spunea Klaus Iohannis în momentul în care a făcut anunțul privind convocarea referendumului avizat luni de Parlament.

Demersul este al șaptelea, deși doar fostul președinte Traian Băsescu a mai utilizat această prerogativă constituțională. Doar că există două tipuri de consultare publică, diferența constând în faptul că unele sunt consultative (cele convocate de președinte pe teme de interes național), iar altele au efecte juridice imediate (cele de revizuire a Constituției și cele de demitere a președintelui)

Ce a apărut pe pagina de Facebook a președintelui Klaus Iohannis, după ce Prima Doamnă nu…

Ce meserie are Klaus Iohannis. Ce școli a absolvit președintele României. Surpriză uriașă!

Prima Constituție, după căderea comunismului

Primul referendum a avut loc la scurt timp de la prăbușirea regimului comunist. Este vorba despre cel prin care românii au fost chemați să aprobe prin vot prima Constituție a României de după comunism, cea din 1991 (a fost vorba despre o nouă Constituție nu despre revizuirea celei existente pe vremea regimului ceaușist). Atunci au fost introduse garanțiile legate de dreptul la proprietate, libertățile individului și ale presei, dreptul la adunări publice, dreptul la asociere, pluralismul politic și tot atunci au fost reglementat principiul separației puterilor în stat și atribuțiile președintelui, ale guvernului și ale Parlamentului, România nefiind nici republică parlamentară, nici prezidențială, ci mai curând semi-prezidențială. Marea miză atunci a fost discutarea formei de guvernământ într-o perioadă în care partidele istorice recent reînființate doreau o dezbatere privind revenirea la monarhie, dezbatere care a fost însă blocată de FSN.

Aproape 11 milioane (10.948.468) de români au participat la referendum, dintre care 77% au spus DA și 20% NU, prezența fiind de 67%.

Al doilea referendum a fost pentru revizuirea Constituției în perspectiva aderării la UE și la NATO, astfel încât să fie stipulată în legea fundamentală întâietatea directivelor europene în fața legislația interne. Tot atunci s-au făcut pași mici în privința reducerii imunității parlamentare astfel încât deputații și senatorii care nu sunt sau nu au fost miniștri pot fi urmăriți penal fără încuviințarea Camerei din care fac parte, avizul fiind necesar doar în cazul arestării, reținerii și percheziției. Au fost dezbateri încă de atunci în sensul eliminării cu totul a imunității, însă nici puterea reprezentată de PSD-ul condus de Adrian Năstase, nici opoziția nu doreau cu-adevărat limitarea imunității doar la declarațiile politice.

Relevant pentru modul în care astăzi sunt tranșate probleme în cazul unor crize politice, la revizuirea de atunci a fost sporit considerabil rolul Curții Constituționale a României. Cu acel prilej, Curtea a devenit arbitru între puterile statului fiind introdusă instituția conflictului juridic de natură constituțională între puteri, mediat de CCR.

De asemenea, a fost scos din Constituție serviciul militar obligatoriu, în cadrul unui proces mai amplu de profesionalizare a armatei. A fost însă nevoie de prelungirea la două zile a votului pentru ca scrutinul să fie validat. În cele din urmă, prezența a atins pragul de 55,7% (au votat 9.938.441). Pentru revizuire s-au pronunțat 8.915.022 (89,70%), iar împotrivă 875.172 (8,81%).

Votul uninominal, un eșec. Parlamentul unicameral, rămas pe hârtie

Nici al treilea referendum nu a fost pe teme de interes național, ci pentru demiterea președintelui Traian Băsescu, în 2007. Deși acesta se bucura la acea dată de o cotă de încredere extrem de mare, în condițiile spargerii alianței DA care câștigase alegerile și al conflictului cu premierul de atunci Călin Popescu Tăriceanu, liberalii s-au alăturat PSD și au votat în Parlament suspendarea lui Băsescu. La referendum acesta nu a avut însă niciun fel de emoții: 74, 48% au spus NU demiterii sale, și doar 24,75% au spus DA, însă nu a fost întrunit nici cvorumul pentru validare (prezență la vot 44,45%).

Prima consultare pe teme de interes național a fost cea convocată de Traian Băsescu în 2007, odată cu primele alegeri pentru Parlamentul European. Ani de zile s-a vorbit despre liderii de partid care dictează listele de candidați pentru Parlament, dar și despre modul în care aceștia își plătesc un loc eligibil. În acest context, românii erau întrebați dacă vor schimbarea sistemului electoral în sensul trecerii la votul uninominal, în așa fel încât să voteze direct omul din colegiu și nu lista unui partid. În discuție era votul în două tururi de scrutin, după modelul primarilor.

81, 36% din românii prezenți la urne au spus că sunt de acord cu votul uninominal, și doar 16, 17% au fost împotrivă, însă prezența a fost sub 50%. Deși invalidat din lipsă de cvorum, referendumul a forțat Guvernul în cele din urmă să își asume răspunderea asupra unei variante de vot uninominal (candidatul care obținea 50% plus unu în colegiu intra direct în Parlament, restul locurilor erau distribuite în funcție de ponderea națională a partidelor). La finalul celui de-al doilea mandat prezidențial, Traian Băsescu a spus că votul uninominal a fost un eșec și că și-l asumă. În 2015, s-a revenit la sistemul listelor de partid.

Al doilea referendum consultativ a fost convocat tot de Traian Băsescu, care încerca să câștige al doilea mandat la Palatul Cotroceni-referendumul pentru Parlament unicameral și pentru reducerea numărului de parlamentari la 300. Scrutinul a avut loc odată cu primul tur al alegerilor prezidențiale din 2009 și a fost validat, iar 77, 78% dintre români s-au pronunțat în favoarea propunerii. Cu toate acestea, el nu a fost pus în practică (Parlamentul unicameral presupune revizuirea Constituției, însă reducerea numărului de parlamentari putea fi făcută prin lege, însă niciuna dintre inițiativele depuse nu a fost votată)

Ultimul referendum la care au fost chemați românii a fost tot pentru demiterea președintelui Traian Băsescu, în vara lui 2012, după ce picaseră două guverne PDL, iar USL deținea majoritatea parlamentară. Suspendarea a avut loc pe fondul unei puternice crize politice (în doar câteva zile, USL a trecut Monitorul Oficial din subordinea Parlamentului în cea a Guvernului tocmai pentru a avea control asupra publicării ordonanțelor de urgență, președinții Camerei Deputaților și Senatului au fost demiși, după care , în absența unui aviz favorabil din partea CCR, s-a votat suspendarea președintelui, mai mult, premierul a cerut ministrului de interne actualizarea listelor cu numărul total al alegătorilor după ce procesul electoral avusese loc, ceea ce a dus la demisia acestuia-Ioan Rus). 87% dintre cei care s-au prezentat la urne au fost de acord cu demiterea, însă nu a fost întrunită condiția de cvorum.

Referendumul pentru continuarea luptei anticorupție

Președintele Klaus Iohannis urmează să emită decretul de convocare a referendumului privind continuarea luptei anticorupție, avizul Parlamentului fiind oricum unul consultativ. Cu această ocazie, va fi enunțată și întrebarea la care românii vor fi nevoiți să răspundă cu DA sau NU.

Campania durează, în principiu, 30 de zile, astfel încât scrutinul ar putea avea loc la sfârșitul lunii martie. Spre deosebire de toate celelalte referendumuri, cvorumul de 50% a fost eliminat, pentru validarea lui fiind necesară participarea a 30% din numărul total al alegătorilor înscriși pe listele permanente, iar 25% să fie voturi valabil exprimate.

Uitându-se la cele 14 zile consecutive de proteste din fața Guvernului, ale căror imagini au făcut înconjurul lumii, unii ar putea spune însă că referendumul a avut deja loc.