Comisiile parlamentare de anchetă sunt, teoretic, un instrument pe care cei aleși să-i reprezinte pe cetățeni îl pot utiliza pentru a face lumină în cazul unor probleme de interes public. De cele mai multe ori însă acestea au fost folosite ca instrumente în bătălia politică, prin manipularea realității în favoarea celor care dețineau majoritatea la un moment dat, aducând mai degrabă a diversiune care să bruieze agenda publică și nu a încercare de a clarifica anumite evenimente.
Când nu a fost așa, ele au fost o formă de presiune, vizând anumite persoane. Este și cazul comisiei de anchetă pe care Parlamentul ar urma să o înființeze miercuri prin votul deputaților și senatorilor, referitoare la fraudarea alegerilor prezidențiale din 2009 și la implicarea unor persoane sau instituții în procesul electoral. Comisia ar putea muri înainte de a se naște în condițiile în care, luni, Parchetul General a anunțat că a demarat o anchetă in rem legată de subiect.
Regulamentul Camerei Deputaților, articolul 74 prevede că Parlamentul nu poate ancheta un subiect care face deja obiectul unei investigații a organelor judiciare, pentru că ar însemna ca puterea legiuitoare să intervină peste puterea judecătorească. ”Anchetele parlamentare nu pot avea ca obiect investigarea unor fapte sau activităţi care fac obiectul unor anchete judiciare sau care se află pe rolul unor instanţe de judecată”, spune articolul 74.
Este adevărat că inițiativa de a face anchetă parlamentară a fost aprobată deja de Birourile permanente, săptămâna trecută, înainte ca Parchetul să anunțe declanșarea procedurilor. Cu toate acestea, același art. 74, alin 2 spune: ”O anchetă parlamentară încetează de drept în momentul deschiderii unor proceduri judiciare privitoare la faptele sau activităţile care constituie obiectul ei, situaţie în care Biroul permanent al Camerei Deputaţilor anunţă organele de urmărire penală că pot avea acces la toate documentele referitoare la cazul în speţă, aflate în arhiva Camerei Deputaţilor”. Acest lucru s-a întâmplat deja în alte situații similiare, în legislaturile trecute -comisia de anchetă privind terenurile de la Nana sau comisia referitoare la băieții deștepți din energie- dar rămâne de văzut ce decizie va lua Parlamentul după anunțul Parchetului.
În contextul anunțului făcut de Parchetul General, constituirea comisiei pe care însuși Liviu Dragnea spunea că vrea să o conducă ar fi o încălcare a regulemanetului Parlamentului. Cu toate acestea, președintele Comisiei Juridice, deputatul PSD Eugen Nicolicea, a inventat o ”soluție” procedurală. El a anunțat că deputații și senatorii juriști au decis, marţi, să adopte un amendament la proiectul de Hotărâre prin care să elimine din sfera competenţelor faptele anchetate de Parchet, respectiv abuzul în serviciu şi falsificarea documentelor electorale. El a refuzat însă să explice ce obiective rămân astfel comisiei, spunând că publicul, dacă e interesat, va putea parcurge comunicatul oficial. Decizia finală va fi luată miercuri de plenul reunit.
Demersul inițiat de președinții celor două Camere, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, pare ca are ca miză reală atacarea procurorulu-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, și nu dorința de a stabili, la distanță de opt ani, dacă alegerile care l-au dat câștigător pe Traian Băsescu în defavoarea lui Mircea Geoană au fost vicitate sau nu. Ideea anchetei a apărut grație ”dezvăluirilor” consultantului politic Dan Andronic, nimeni altul decât sfătuitorul lui Călin Popescu Tăriceanu pe vremea când acesta era premier, amândoi fiind urmăriți penal în Dosarul fermei Băneasa privind retrocedarea fermei și a unei părți din Pădurea Snagov.
Dan Andronic a relatat despre o întâlnire care a avut loc la Gabriel Oprea acasă, chiar în nopatea celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale, și la care ar fi participat șefii SRI, George Maior (director) și Florian Coldea (prim-adjunct al directorului), dar și Laura Codruța Kovesi, pe atunci procuror general. Povestea nu reprezintă o dezvăluire în sine câtă vreme, în septembrie 2016, Traian Băsescu însuși a relatat despre această întâlnire, doar că la acea dată declarația fostului șef de stat nu a pus pe nimeni pe gânduri, cu atât mai puțin să ducă la declanșarea unei anchete parlamentare. ”Se adunau să se pună bine cu câştigătorul. Erau şefii instituţiilor de forţă şi îşi pregăteau strategia la Gabriel Oprea”, spune atunci Traian Băsescu nominalizându-i pe George Maior şi Laura Codruţa Kövesi.
Inițiativa anchetei apărută abia acum, când Andronic a preluat subiectul, dublează declarațiile politice prin care Tăriceanu a cerut demisia procurorului-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, imediat după decizia CCR în cazul cercetărilor făcute de procurori pe tema emiterii OUG 13, dar și tentativele de modificare a legislației în sensul eliminării șefului statului din procedura numirii procurorilor-șefi.
Faptul că Laura Codruța Kovesi este ținta reală a demersului parlamentar este cu atât mai evident cu cât celelalte personaje implicate nu (mai) reprezintă nicio miză politică: George Maior, ajuns la șefia SRI cu susținerea PSD, este în prezent ambasador al României în SUA, Florian Coldea a demisionat de la conducerea Serviciului și a trecut în rezervă după scandalul vacanțelor petrecute cu Sebastian Ghiță, iar Gabriel Oprea, implicat în mai multe dosare penale, este retras din viața politică. Traian Băsescu însuși, presupusul beneficiar al fraudării scrutinului, este unul dintre cei mai vocali critici ai șefei DNA de ceva vreme.
De la lansarea pe piață a informației, șefa DNA nu a făcut absolut niciun fel de comentariu legat de subiect: nici dacă a fost sau nu la întâlnire, nici cum justifică o astfel de acțiune, dacă ea s-a produs. Declanșarea anchetei ar fi putut pune presiune, dar, chiar și în ipoteza în care ancheta va avea loc, Laura Codruța Kovesi nu are absolut niciun fel de obligație să se prezinte la audieri, în Parlament. Procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului justiției, însă au statut de magistrat, la fel ca și judecătorii, și nu se află sub control parlamentar.
Într-o decizie a Curții Constituționale în care era contestată hotărârea Parlamentului de constituire a comisiei de anchetă privind referendumul de demitere a președintelui din 2012 (Decizia 924/2012) se spune clar că procurorii și judecătorii nu au de ce să se prezinte la comisiile de anchetă. ”Faptul că procurorii îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei nu califică Ministerul Public ca fiind o instituţie publică a cărei activitate s-ar afla sub control parlamentar”, se arată în decizie.
De asemenea, prin Decizia nr. 1.231 din 29 septembrie 2009, Curtea a arătat expressis verbis că „în faţa comisiilor de anchetă, în mod obligatoriu, trebuie să compară numai subiectele de drept care se află în raporturi constituţionale specifice cu Parlamentul (…). Alte subiecte de drept pot fi invitate să ia parte la dezbaterile din faţa comisiilor de anchetă, fără a exista însă vreo obligaţie corelativă din partea acestora de a da curs invitaţiei“.
Tentativa lansată de Dragnea se înscrie într-un lung șir de ”anchete” ale Parlamentului cu scop strict politic. Chiar legislatura actuală a debutat cu o așa-zisă anchetă parlamentară care avea ca obiect ”moștenirea” Cabinetului Cioloș. Ideea a fost lansată tot de Liviu Dragnea, într-o emisiune tv, imediat după alegerile parlamentare, pe 8 ianuarie, când susținea că fostul guvern ar fi lăsat o gaură neagră în buget de 10 mild lei.
”Suntem în situaţia în care bugetul României pe anul 2017 are o gaură de 10 miliarde de lei, pe care o vom acoperi, dar care puteau să se ducă în alte lucruri bune pe care puteam să le facem”’, a susținea Dragnea.
Anunțul a fost făcut imediat după ce Cabinetul Grindeanu aprobase o primă parte din promisiunile electorale ale PSD-majorarea salariului minim pe economie la 1.450 pe economie, majorarea salariilor cu 20% în administrație, creșterea punctului de pensie cu 9%.
”Confruntat probabil cu câteva cifre şi realităţi ale economiei româneşti pe care eu le tot spun de câteva luni, conştient că nu ştie pe unde să scoată cămaşa ca să acopere financiar promisiunile făcute în campania electorală, domnul Liviu Dragnea face o scamatorie şi anunţă că ar fi găsit, citez, >. Pentru orice om cu minime cunoştinţe economice, o astfel de > ar fi presupus fie venituri mai mici, fie cheltuieli mai mari decat cele prognozate şi, oricum, ar fi trebuit să se regăsească în deficitul bugetar – ceea ce nu este cazul. Această > NU există”, a fost replica lui Cioloș.
Inițial, s-a dorit înființarea unei comisii de anchetă, însă în cele din urmă s-a ajuns la o investigație a comisiilor de buget finanțe ale celor două Camere ale parlamentului. Se punea chiar problema sesizării organelor competente și chemarea fostului premier la audieri. Nimic din toate astea nu s-a întâmplat, iar concluzia din raportul prezentat plenului a fost aceea că ancheta era lipistă de orice obiect, fiindcă nu exista nicio ”gaură” în buget, singura problemă constând în diferența între veniturile estimate de guvern și sumele colectate efectiv, în cadrul celor două rectificări bugetare făcute de echipa lui Cioloș în 2016.
Până și ministrul Finanțelor Viorel Ștefan, fost șef al comisiei de buget al Camerei Deputaților, sugerase încă de la lansarea pe piață a acuzațiilor lui Dragnea că nu se poate vorbi despre o gaură la bugetul de stat. (De altfel, Viorel Ștefan a fost criticat de-a lungul timpului de Liviu Dragnea, pentru poziția pe care a avut-o referitor la mai multe teme, numele său fiind vehiculat de mai multe ori pe listele de remanieri).
În legislatura trecută, același Călin Popescu Tăriceanu venea cu ideea unei comisii speciale care să cerceteze stadiul democrației și statul de drept, comisie care se dorea un instrument paralele cu mecanismul de verificare și cooperare. Nici această inițiativă nu a avut vreun rezultat, unicul scop fiind tot atacurile politice și acuzațiile referitoare la ”instituțiile de forță” și la cele din justiție, devenite principala marotă a retoricii practicate de președintele Senatului.
În decembrie 2013, PSD impunea în Parlament înființarea unei comisii de anchetă pentru verificarea legalităţii achiziţiei terenurilor din zona comunei Nana, judeţul Călăraşi, de către familia Băsescu
Comisia a acționat pe fondul conflictului dintre Traian Băsescu și senatorul PSD Gabriela Firea care a asigurat conducerea forului parlamentar. Deranjat de comisie, fostul preşedinte a spus, într-o emisiune tv, că Firea este ”o bună jurnalistă, dar este catastrofală ca jurist”. ”Mai bine ar sta în banca ei şi s-ar ocupa ce se întâmplă pe moşia soţului ei, unde e primar. Că s-ar putea să nu îl mai găsească într-o zi acasă, dacă nu e atentă. Înţeleg că în parohia lui se întâmplă destule lucruri rele”, comenta Băsescu, încă șef al statului.
Comisia și-a încetat activitatea în iunie 2014 ca urmare a deschiderii unei investigații a organelor de urmărire penală. În ceea ce privește afirmațiile sale, Traian Băsescu s-a ales cu un dosar în care era acuzat de șantaj, dosar care a fost clasat.
În aceeași legislatură, deputații și senatori au declanașat o anchetă privind situația celor două entități energetice, Societatea Complexul Energetic Hunedoara și Societatea Complexul Energetic Oltenia, la fel, fără niciun rezultat.
Domeniul ”băieților deștepți” din energie a mai făcut obiectul unei așa-zise anchete parlamentare, iar Victor Ponta a fost acuzat ulterior că s-a folosit de informațiile în posesia cărora a intrat ca membru al comisiei de anchetă, pentru obținerea unor contracte la complexul Turceni-Rovinari. Este vorba despre Comisia de anchetă parlamentară pentru analiza activităţii Ministerului Economiei şi Comerţului creată în decembrie 2006, la inițiativa deputatului PSD de Gorj, Victor Ponta, care denunța contractele păguboase încheiate de complexul Turceni-Rovinari cu băieții deștepți din energie și îl acuza pe ministrul Economiei de atunci Codruț Șereș (condamnat definitiv, în 2016, la patru ani de închisoare cu executare în dosarul Hidroelectrica).
România Liberă a relatat ulterior că Victor Ponta s-a folosit de informațiile pe care le-a obținut ca membru al comisiei pentru a-l ajuta pe prietenul Dan Șova să încheie contracte cu complexul respectiv. Primul contract ar fi fost semnat pe 21 martie 2007, în timp ce parlamentarii anchetau situația, între directorul de la Rovinari (Laurențiu Ciurel) și casa de avocatură a lui Șova.
Pe 4 iunie 2007, activitatea Comisiei parlamentare de anchetă încetează ca urmare a faptului că DIICOT avea în lucru un dosar care viza aceleași fapte- tranzacții dubioase cu energie ale complexurilor energetice.
La doar două zile distanță, Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților la acea dată, îi transmitea procurorului general al României, Laura Codruța Kovesi, că există la Comisia parlamentară de anchetă date care ar putea fi utile DIICOT-ului în dosarul referitor la piața de energie.
În 2015, încă premier în funcție, Victor Ponta a fost acuzat de fals în înscrisuri sub semnătură privată (17 infracțiuni), complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată și spălarea banilor, într-un dosar ce viza contractele încheiate de firma de avocatură a lui Dan Șova și complexul Turceni-Rovinari. În același an este trimis în judecată. La fel și Dan Șova, aflat sub control judiciar.
Una dintre comisiile de anchetă ale Parlamentului s-a referit chiar la criza din justiție și a fost condusă, în 2009, de nimeni altul decât Florin Iordache, cel care avea să devină ministru al Justiției și autorul ordonanței de urgență de modificare a Codului penal prin care era dezincriminat abuzul în serviciu și inițiatorul grațierii. Senatorul PNL Tudor Chiuariu, între timp condamnat definitiv pentru corupție și exclus din partid, era secretarul comisiei.
Analizând starea justiției, în 2009, an electoral cu o miză uriașă legată de alegerea președintelui, comisia condusă de Florin Iordache ajungea la câteva concluzii, prima dintre ele fiind, culumea, aceea că legile justiției nu trebuie modificate prin ordonanță de urgență, iar legile trebuie să aibă obligatoriu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
”Activitatea instanţelor şi parchetelor continuă să fie afectată atât de schimbările legislative intempestive, făcute prin ordonanţe de urgenţă ale Guvernului (…) Frecventele modificări legislative, majoritatea prin ordonanţe de Guvern creează un climat de nelegalitate instituţională şi de instabilitate a drepturilor cetăţeanului de natură a submina statul de drept”, se arăta în raport.
Principalele recomandări din raport:
Comisia mai venea cu recomandarea semnării unui pact între puteriile statului și instituirea unui mecanism de colaborare între acestea. Singurul pact care avea să fie semnat mult după încetarea activității comisiei a fost cel între președintele Traian Băsescu și premierul Victor Ponta, care ar fi fost negociat din partea PSD chiar de către Liviu Dragnea și care viza coabitarea între cele două părți, după cea de-a doua suspendare a șefului statului din 2012. În baza acestui pact s-a făcut și numirea procurorilor-șefi de atunci: Laura Codruța Kovesi, la DNA, și Tiberiu Nițu, la Parchetul General, un compromis care a fost numit de presă ”trocul pe justiție”.
Unul dintre puținele cazurile anchetate de Parlament de-a lungul timpului și care s-a demonstrat ulterior având temei prin decizie judecătorească a fost cel legat de sumele cheltuite de Ministerul Tineretului şi Sportului, sub semnătura ministrului Monica Iacob-Ridzi, pentru organizarea «Zilei Tineretului», eveniment care a avut conotații electorale, făcând parte din campania fiicei președintelui Elenea Băsescu (care în 2009 a candidat ca independent pentru un nou mandat de europerlamentar). În 2015, fostul ministru PDL a fost condamnată definitiv la 5 ani de închisoare cu executare pentru abuz în serviciu.
Un caz special a fost și comisia de anchetă instituită în cadrul primei suspendări a președintelui Traian Băsescu, în 2007, condusă de Dan Voiculescu. Procedura permite constituirea unei astfel de comisii înainte ca plenul reunit să decidă prin vot suspendarea. Una dintre ”victimele” colaterale ale anchetei de atunci a fost șeful Serviciului de Informații Externe, Claudiu Săftoiu, care a fost forțat să demisioneze după ce a declarat în cadrul audierilor că SIE ar fi interceptat convorbiri telefonice fără mandat de la judecător, el revenind ulterior asupra afirmațiilor.
Și activitatea Elenei Udrea la ministerul Turismului a făcut obiectul unei comisii de anchetă în 2009. Este vorba despre Comisia pentru verificarea sumelor cheltuite de Ministerul Turismului pentru acţiuni de promovare a turismului şi a imaginii României. Potrivit raportului, comisia solicita Camerei Deputaţilor să ceară urmărirea penală pentru: instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de articolul 248 din Codul Penal, a infracţiunii de conflict de interese, prevăzute de articolul 253, indice 1, din Codul Penal, săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de articolul 249 din Codul Penal. Raportorii mai solicitau urmărirea penală a ministrului Elena Udrea, care are şi calitatea de deputat, pentru încălcarea Legii răspunderii ministeriale și revocarea acesteia din funcție.
Mineriada din 1991 (care a dus la cădere Cabinetului Roman), Scandalul FNI sau conturile lui Nicolae Ceaușescu au făcut și ele obiectul unor anchete parlamentare, în primele legislaturi, fără ca parlamentarii să ajungă însă la vreo conculzie sau să aducă lumină asupra desfășurării evenimentelor.