Iohannis: De la marea ”schimbare” la provocarea desemnării viitorului premier

În urmă cu doi ani, România furniza marea surpriză politică pe care foarte puțini au îndrăznit atunci să o anticipeze. Victoria lui Klaus Iohannis în turul decisiv al alegerilor prezidențiale din noiembrie 2014 a fost o răsturnare spectaculoasă de situație în condițiile în care contracandidatul său Victor Ponta, premier în funcție al celui mai mare partid, conducea detașat.
Procentele anunțate de Biroul Electoral Central chiar pe 16 noiembrie 2014 erau de categorice- Klaus Iohannis 54, 5%, Victor Ponta 45, 9%. Doar valul uriaș de emoție declanșat de blocarea votului din diaspora a făcut posibilă schimbarea. Căci ”schimbarea” este cuvântul cheie folosit de președintele Klaus Iohannis în discursul susținut în Parlament la primul său bilanț, promisiunea în jurul căreia și-a construit mesajul fiind aceea de a aduce în spațiul public un alt fel de a face politică.

Cum rămâne cu ”România lucrului bine făcut”

”A fost anul în care a început schimbarea modului de a face politică în România, anul care a însemnat deschiderea către societate şi începutul înnoirii clasei politice. Este timpul schimbării. Depinde de noi toţi dacă răspundem la aceste aşteptări ale societăţii”, declara președintele Klaus Iohannis în decembrie 2015, în fața parlamentarilor.

Dar care este pe fond schimbarea pe care au adus-o până acum cei doi ani de mandat ai unui președinte perceput cumva ca un outsider al intrigilor politice la nivel înalt de la București. În plan intern, promulgarea legii votului prin corespondență votată cu greu de Parlament, după un întreg scandal între PSD și PNL, s-a dorit a fi respectarea unui angajament față de electoratul din afara țării. Cu toate acestea, în forma aprobată de Parlament, legea include proceduri destul de greoaie pentru un electorat încă neobișnuit cu un astfel de sistem -înscrierea din timp în Registrul Electoral a tuturor celor care vor să-și trimită în plic opțiune de vot. Un număr extrem de mic de români s-au înscris în Registru, în timp ce alții nici nu au auzit de această posibilitate, în pofida unei campanii de promovare a guvernului. Pe ultima sută de metri a fost nevoie de intervenția Guvernului care a emis un act normativ care să permită înființarea de noi secții de votare pentru românii din străinătate, care nu s-au înscris pentru opțiunea votului prin corespondență.

Un alt eveniment care a fost o cotitură în cei doi ani de mandat a fost instalarea, în premieră, a unui guvern alcătuit integral din tehnocrați și condus de Dacian Cioloș, după demisia lui Victor Ponta pe fondul tragediei din Colectiv. Deși votat de toate partidele parlamentare, cu excepția ALDE și PMP, Guvernul Cioloș a fost considerat guvernul președintelui. De altfel, crearea tandemului Iohannis-Cioloș a dus și la scenarii potrivit cărora tehnocratul ar fi putut rămâne la Palatul Victoria și după alegerile parlamentare din 11 decembrie, în fruntea unui guvern de uniune națională. Scenariul vehiculat pe culoarele politicii de la București a fost întreținut o vreme în contextul dat de o altă inițiativă a președintelui Iohannis din vara lui 2016- lansarea dezbaterii privind proiectul de țară.

Invocând faptul că după atingerea obiectivelor de aderare la UE și NATO, România nu a mai avut o strategie pe termen lung, președintele a înființat chiar o comisiei prezidențială care ar trebui să finalizeze până în primăvara anului viitor un proiect de țară. Comisia a rămas mai curând pe hârtie, inițiativa prezidențială fiind dublată și de o lansarea unei dezbateri privind România Educată.

Cum a sărit Iohannis de la ”masa tăcerii” în plină campanie

La finalul celui de-al doilea an de mandat, o altă schimbare semnificativă a avut loc la niveul modului în care președintele Iohannis a înțeles să își joace rolul. Schimbarea registrului a făcut ca, dacă până acum ”președintele facebook” era acuzat de o parte de societății civile și ironizat de adversarii politicii pentru tăcerea sa pe marile teme, numeroasele ieșiri ale acestuia din ultimele luni, axate pe ideea de eliminare de pe liste a candidaților cu probleme în justiție, dar și utilizarea tot mai intensă a instrumentului reexaminării legilor sau al atacării lor la Curtea Constituțională i-au adus acuzația din partea PSD și a altor adversari că face campanie în favoarea liberalilor.

Cel mai recent caz este atacarea la Curtea Constituțională a legii privind eliminarea celor 102 taxe nefiscale inițiată de președintele PSD Liviu Dragnea și trecută prin Parlament, fără prea marea dezbatere, într-un timp record pentru ritmul de lucru al aleșilor. Curtea va decide asupra legii abia după alegerile parlamentare din 11 decembrie.
O altă lege pe care președintele a refuzat să o promulge a fost cea care modifica drastic OUG privind sancționarea plagiatului. Modificările aduse de majoritatea PSD ce îi favorizau pe cei acuzați de plagiat au fost însă respinse de Curtea Constituțională.

Politica externă și apărarea

Deși mai puțin spectaculoase, deciziile în planul domeniilor în care președintele are cele mai multe atribuții -apărarea și politica externă- au generat și ele dispute electorale.
Una dintre primele măsuri a fost aducerea la un numitor comun a tuturor partidelor care au semnat un pactul național pentru alocarea a 2% din PIB pentru apărare. Angajamentul, cu atât mai important în contextul schimbărilor care au loc la nivelul politicii internaționale, a dus la unele polemici între PSD și PNL, fostul premier Victor Ponta punând sub semnul întrebării respectarea acestuia, pe motiv că prioritare ar fi salariile. ”PSD nu a înţeles nimic din ceea ce se întâmplă în regiune, din ceea ce ar trebui să se întâmple cu România ca pion de bază, ca factor de stabilitate în această regiune”, declara liderul PNL Alina Gorghiu, acuzându-l pe Ponta că ar fi agent de influență al Moscovei. În replică, Ponta a calificat drept ”idioate” astfel de acuzații.

Summit-ul NATO poate fi considerat parțial un eșec în condițiile în care mandatul României la reuniunea de la Varșovia din vara acestui an viza obținerea unor garanții concrete privind întărirea flancului de la Marea Neagră, Bucureștiul plecând doar cu declarații de intenție în această privință, pe lîngă decizia finală privind înființarea unei brigăzi multinaționale sub egida NATO care va funcționa la Craiova.

Unde duce drumul schimbării

Drumul ”schimbării” l-ar putea aduce pe Klaus Iohannis la finalul celui de-al doilea an de mandat în fața unei provocări uriașe care ar putea pune sub semnul întrebării respectarea promisiunii inițiale.
”Recâştigarea normalităţii în interior porneşte de la lucruri foarte simple, redescoperirea dialogului cu şi între partidele politice, deschiderea către societatea civilă, relaţii instituţionale corecte, indiferent de preferinţe sau antipatii personale şi, nu în ultimul rând, transformarea ideii de consultare dintr-una aproape golită de sens într-una reală, cu efecte concrete. În doar un an a devenit deja un lucru firesc să avem consultări, să ne aşezăm la masa dezbaterii: preşedinte, partide, societate civilă”, mai spunea atunci președintele, la scurt timp după instalarea Guvernului Cioloș.

Și da, șeful statului va sta curând la masa consultărilor cu partidele după alegerile parlamentare programate să aibă loc pe 11 decembrie, și nu a ezitat să dea semnale clare cu privire la mandatul cu care se va așeza la acea masă-nu va desemna un premier condamnat penal, referire clară la președintele PSD Liviu Dragnea. De altfel, anunțarea acestui ”mandat” a fost punctul culminat care a marcat cumva intrarea președintelui în campanie electorală. Și nu e vorba doar despre campania electorală doar pentru alegerile parlamentare, ci o campanie care are ca perspectivă, pe termen lung, reînnoirea mandatului prezidențial.