Super-tunul lui Orban. Povestea transilvăneanului care l-a ajutat pe Mehmed al II-lea să cucerească Constantinopolul

Un meșter de clopote din Brașov este considerat inventatorul artileriei de mare calibru, el realizand tunurile grele ce i-au ajutat pe turci să cucerească Constantinopole în anul 1453, la cererea sultanului Mehmed al II-lea.

Nicolae Orban este transilvănean la origine,  pe care cronicarul grec Laonic Chalcocondil în lucrarea sa “Expuneri istorice” îl numește “Orban-dacul”. Orban și-a oferit la început serviciile împăratului Constantin al XI-lea al Imperiului Bizantin, dar bizantinii nu și-au permis să-i plătească sumele de bani pretinse de armurier și nici nu aveau stocuri de materiale care să le permită să toarne tunuri de mare calibru.

Transilvăneanul a părăsit Constantinopolul și s-a adresat sultanului Mahomed al II-lea, care se pregătea să asedieze orașul. Acesta l-a angajat să-i construiasca tunuri “de coastă” pentru apărarea strâmtorii Bosfor. Pentru a fi eficiente împotriva navelor în marș, tunurile trebuiau să aibă precizie și bătaie de 4000 m, cât măsura lațimea Bosforului.

Mulțumit fiind de tunurile realizate de Orban, sultanul i-a comandat un tun imens, capabil să distrugă zidurile Constantinopolului. Orban a pretins că arma sa poate demola chiar și „zidurile Babilonului”.

Liviu Vârciu, ieșire nervoasă pe internet, după ce a plecat spre Brașov: „Bă, nesimțiților”! De ce…

Marian Godină i-a prins pe suspecții crimei din Vaslui: „Am sprintat după ei”

Acest mega-tun avea calibrul de 762 mm, putând trage cu un proiectil în greutate de 750 și fiind transportat cu ajutorul unei platforme de peste 30 m lungime, trasă de 60 de boi. Istoricul turc Mustafa Ali Mehmed spunea despre acest tun al lui Orban în lucrarea “Istoria Turcilor” că “se putea trage de puține ori pe zi, dar de fiecare dată producea pagube mari”.

Tunul putea sa arunce un proiectil din granit de peste o jumătate de tonă la o distanță de un kilometru și jumătate.

Alături de acest gigant, turcii mai aveau încă 70 de tunuri care trăgeau cu proiectile de 100 de kilograme.

Ulterior căderii Constantinopolului, Mehmed a mai comandat 42 de bucăți, pentru orice eventualitate. 300 de ani mai târziu, în 1808, tunurile mai demolau vase englezești în strâmtoarea Dardanele.

În primele zile ale lunii aprilie 1453, Mehmed al II-lea a strâns în jurul Constantinopolului cea mai numeroasă armată pe care otomanii au ridicat-o vreodată. Abandonat de Occident şi de toţi aliaţii, Constantin al XI-lea se afla în faţa celei mai mari forţe militare a Europei din secolul al XV-lea.

Asediul începe la 7 aprilie 1453 și a fost îndreptat către zidurile din partea terestră, la poarta numită Panton unde apărarea bizantină era slabă. Cornul de Aur (golful Constantinopolului) era bine apărat de flota bizantină și în lupta de la 20 aprilie înving bizantinii. Această victorie i-a umplut de entuziasm pe bizantini, dar Mahomed al II-lea a transportat pe uscat un număr de corăbii în Cornul de Aur și a atacat Constantinopolul pe mare și pe uscat.

Bizantinii dădeau dovadă de mare eroism, iar împăratul însuși este primul exemplu, el rămânând la postul lui până la sfârșitul luptei. Multe atacuri au eșuat turcii și forța atacurilor a început să slăbească după 7 săptămâni de asediu, zidurile se deterioraseră foarte tare. Mahomed a dat asaltul general la 29 mai. În ajunul luptei, pe când sultanul își îmbărbăta trupele, creștinii s-au adunat la Sfânta Sofia, pentru ultima slujbă, apoi s-au dus la posturile lor, iar împăratul a inspectat fortificațiile și atacul a început dimineața pe trei linii simultane, bizantinii au rezistat atacului, dar cum sultanul arunca în luptă o trupă de elită de ieniceri, reușesc să escaladeze zidul. În momentul decisiv, Giustiniani este rănit mortal, iar dispariția sa creează derută pentru apărători, ceea ce a favorizat intrarea turcilor în oraș. Împăratul Constantin a luptat eroic până la moarte.

Istoricii spun că această cucerire s-a datorat faptului că o poartă a cetății a rămas deschisă, situația fiind speculată de turci. Timp de trei zile și trei nopți orașul a fost dat turcilor să-l prade după voie, precum le promisese sultanul. Tezaure de valoare inestimabilă, monumente, manuscrise, chipurile de sfinți și bunurile bisericii distruse, călugărițe violate, bătrâni uciși, case jefuite și arse. Mahomed a intrat triumfător în Constantinopol, care devenise capitala Imperiului Otoman.