Mihaela Cîrlugea, creatoarea de modă a ținutelor pictate. Cum a luat naștere colecția inspirată din muzica lăutărească – FOTO

Oana Mărginean / 19.02.2017
Mihaela Cîrlugea, creatoarea de modă a ținutelor pictate. Cum a luat naștere colecția inspirată din muzica lăutărească – FOTO

“A face haine este pentru mine o obsesie. Eu trăiesc acest lucru”, spune Mihaela Cîrlugea, o creatoare de modă din Cluj-Napoca. Pentru ea, creația vestimentară este o stare de spirit iar ceea ce a îndemnat-o pe acest drum a fost pasiunea pentru artă. Azi, numele Mihaelei Cîrlugea este rostit la evenimentele însemnate din domeniul modei din România și nu numai. Se numără printre cei mai importanţi designeri din țară, iar hainele care îi poartă numele au fost prezentate la festivaluri de modă alături de colecțiile altor creatori renumiţi, precum Cătălin Botezatu, Romaniţa Iovan, George Hojbotă, Eli Lăslean, etc. Și dacă pentru alţii asemenea ei creația vestimentară este un full time job, pentru ea este o muncă pe care o face în limita timpului disponibil, dar, totuşi, este o muncă al cărei rezultat reușește să se remarce printr-un stil aparte. În plus, multe dintre creațiile ei sunt pictate, ceea ce le face unice, prin excelență. Un exemplu în acest sens este colecția inspirată de muzica lăutărească. Însă, în spatele produsului finit, există și trăiri intense, la fel de unice și de speciale, întrebări, căutări, regăsiri și chiar împliniri. Toate acestea sunt cu atât mai importante, cu cât “moda nu este o industrie, ci o artă”, care “nu trebuie să ne subjuge, ci de care trebuie să ne bucurăm”, spune creatoarea de modă.

Din lumea inginerilor în cea a artelor. Și invers

Mihaela Cîrlugea a urmat cursurile Universității de Artă şi Design Cluj-Napoca, secţia Fashion Design, iar în iunie 2010, a absolvit Magna Cum Laude, studiile de Master ale aceleiaşi universităţi. În aceşti ani, a participat cu colecţii personale sau de grup la diferite ediţii ale Târgurilor “Universitaria” de promovare a Universităţilor din Cluj-Napoca. A ajuns în finala unor concursuri că “Top Styl Designer”, Brno, concursul de modă “Pasarela” organizat la Bucureşti de către Ambasada Franţei, concursul anual “Arts of Fashion” ediţia din Philadelphia şi cea din San Francisco. În 2011 obţine locul II la competiţia internaţională “Clash of the Artists” din New York, fiind declarată designerul lunii în mai 2011 şi februarie 2012, de către organizaţia Art For Progress din New York.

În cadrul evenimentului “Arts of Fashion” a participat la cursurile “Master Class Haute Couture, Philadelphia” având că şi coordonatori pe Matthieu Blazy, designer la Raf Simons şi ulterior la Martin Margiela, şi pe Julie Perrin, colaborator la Hermes, iar participarea la “Master Class – Suprafeţe Textile, San Francisco”  a fost coordonată de către Aurore Thibout şi Laurence Teillet, foşti designeri pentru Martin Margiela. La aceste masterclass-uri a participat şi Anthony Vaccarello, designer La Versace şi, în present pentru Yves Saint Laurent.

Ținutele ei au urcat pe scenele unor evenimente precum Cluj Fashion Week, Business Gala Excellency, Cluj Napoca, Ediţiile “Fashion Night” Satu Mare din 2010 până în prezent, Campari Red Fashion “Recycle Your Passion”, Bucureşti, Fashion Brunch Novotel, Bucureşti, Split Fashion Week, Croaţia, Clash of The Artists la Headquarters Gallery în New York, Bonton Fashion by Doina Levintza, Festivalul Feeric de la Sibiu. Creatoarea de modă a avut și colaborări pentru costume de teatru cu regizoarea Alina Hiristea.

Din 2011 conduce propriul brand având diferite colaborări în ţară. Este și cadru didactic, într-un domeniu diferit față de cel al artei.

“Prima facultate  absolvită a fost aceea de Calculatoare, în cadrul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, iar în prezent sunt conferenţiar la Electronică. Lumea artelor şi cea a inginerilor sunt percepute de mine în moduri total diferite. La început mi-a fost foarte greu, mai ales în perioada studenţiei la Arte, când trebuia să alerg de la o universitate la altă, să trec de la modul de gândire ştiinţific şi riguros la cel în care trebuie să fii tu, să te dezvălui că şi creativitate, în primul rând ţie însăţi. De asemenea oamenii din fiecare zona văd şi percep lucrurile diferit, posedă cunostiinte diferite, trebuia adaptat limbajul, cunostiintele, logică, pentru fiecare auditoriu în parte”, a precizat Mihaela Cîrlugea pentru Vocea.biz.

Drumul spre creație și spre o nesfârșită învățare

Drumul spre designul vestimentar s-a “arătat” treptat și a pornit, practic, de la înclinația pe care Mihaela o avea pentru artă, încă din primii ani de viață.

“De mică am fost fascinată de balet şi lucru de mâna, într-o primă fază. La patru ani am început să merg la balet clasic, la şcoală populară de artă, unde am continuat timp de șapte ani. Am dansat chiar şi pe pointe. Apoi însă ar fi trebuit să merg la şcoală de coregrafie, dar, la vremea aceea, părinţii mei nici nu voiau să audă de aşa ceva. La patru ani am cusut primul goblen, bineînţeles, pe etamină, cu ochiuri mari. Cât am fost la şcoală, în vacanţe, coseam şi tricotăm mult. Apoi, la liceu am urmat cursurile şcolii populare de artă la pictură, prof. Gavril Gavrilaş. Apropierea faţă de pictură a început când eram în clasa a VI-a şi am fost cu unchiul meu la Sibiu, la muzeul Brukenthal. Stăteam acolo minute în şir să privesc câte un tablou în ulei, să văd cum a pictat artistul perspectiva, ochii, perlele, materialele textile”, a explicat designerul.

Doi ani mai târziu a învățat să lucreze la mașina de cusut și, de atunci, a început să își coasă propriile haine. În 2005 a dat admitere la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, secția Design Vestimentar.

“De fapt, pasiunea mea este pentru creaţie, pentru materialele textile în mod special. Îmi plac mult hainele vintage, schiţele vechi, pentru mine toate acestea sunt un mister al vremurilor apuse. Asta mă pasionează în mod special, nu modă în sine. Ce se vrea modă acuma, nu mă pasionează. Lumea îşi cumpără haine aiurea, multe de proastă calitate, că în sezonul următor să le arunce. Nu îmi place haina ca şi bun de consum. Acuma, modă este un fel de industrie. Mie îmi place ca obiectul vestimentar să aibă în el o energie, atunci când îl priveşti sau îl atingi, să simţi ceva! Şi, mai mult că orice, să te simţi bine în el!”, a precizat creatoarea de modă.

Deşi iniţial a vrut să coase și haine pentru bărbaţi, a rămas, totuși, dedicată creației pentru femei, simțind că acest tip de energie feminină şi romantică o reprezintă.

“Prezentări am avut în diferite locuri şi evenimente. Pentru mine, toate au fost importante, deoarece fiecare a fost o altă treaptă în dezvoltarea şi experienţă mea. Cred că dacă vrei să faci ceva, trebuie să lucrezi mult, permanent, în orice domeniu ar fi. Experienţă înseamnă foarte mult, ea te ajută să creşti. Şi oricum nu e niciodată suficient. Cu cât înveţi mai mult, cu atât îţi dai seama cât de puţin cunoşti! Acest aspect mi se pare extraordinar! Faptul că niciodată nu se termină, mereu se poate progresa şi învaţa ceva”, a mai spus Mihaela Cîrlugea.

Povestea colecţiei inspirată din muzică lăutărească

În general, Mihaela se lasă ghidată de intuiţie. Niciodată înainte de o prezentare sau expoziţie nu ştie câte ţinute va avea, decât dacă acest lucru i se impune. Altfel, lucrează până în ultimul moment. De obicei, ultimele zile sunt cele mai productive şi cele mai pline de inspiraţie. Așa s-a întâmplat și în cazul colecției inspirate din muzica lăutărească, care a fost prezentată chiar pe aceste gen de muzică pe scena City Fashion Week, la Cluj-Napoca, în noiembrie 2016.

“Ideea cu muzică lăutărească a venit de la organizatorul CityFashionWeek, Ştefan Farrell. Mi s-a părut interesantă tocmai pentru că nu îmi era specifică. Nu este un tip de muzică pe care eu să îl ascult de obicei. Din acest motiv mi s-a părut o provocare. Deşi era cu specific românesc, am căutat un mod de a îmbină stilul meu cu acest lucru. Asta deoarece nu prea este în stilul meu să folosesc croiul de ie, de exemplu, dar nici cusăturile în cruciuliţe. Şi atunci, am căutat ceva din ce am eu şi ce se leagă de români”, a explicat creatoarea de modă.

Munca pentru realizarea colecției a durat circa o lună. Mihaela a studiat și chiar a redat, prin vestimentație, comportamentul românilor, dar şi credinţa, fiind atrasă de mistic și sacru. Prezentarea a avut loc înainte de Crăciun, așadar a avut o oarecare legătură cu această sărbătoare. De aceea au existat anumite simboluri: paharul, sticla de vin, porcul.

“La moartea mamei mele am avut trei ştergare pe care le ţin că să le cos la un moment dat în rochii. Ţin mult la ele. Porcul de la prezentare a fost înfăşurat într-unul din aceste ştergare de doliu, în această idee a sacrificiului lui de Crăciun. De asemenea, asocierea Crăciunului în mintea mea este legată de culoarea aurie, unde auriul pot fi ornamentele de crăciun, artificiile, lumina pe care o vezi în reprezentări la naşterea lui Isus, precum şi simbol pentru bogăţie şi căldură sufletească”, a adăugat creatoarea de modă.

Tot legate de religie au fost şi desenele geometrice de pe haine, pictate în culori metalizate. Acestea sunt inspirate dintr-o carte de la 1900 ce conţine o colecţie de motive româneşti de pe cărţile de rugăciuni sau din mănăstiri, carte realizată de Margarita Miller Verghy. Tot legată de credinţă este şi antiteza dintre îngerul negru de la început şi îngerul luminos, argintiu, de la sfârşitul prezentării.

“Sunt probleme, pe care le avem cu toţii în viaţă de zi cu zi, legate de sănătate, de bani, de sentimente, şi cine mai ştie câte. Problemele sunt asociate cu întunecarea, cu lipsa de lumina. Dar, ce fac românii, speră, se roagă, merg la biserica. Şi aici intervine îngerul luminos, venit să te ia de mâna şi să te ajute să îţi găseşti binele, după puterile tale. Cred că marea majoritate a oamenilor nu sunt religioşi, până nu au un necaz mare… Şi atunci, brusc devin credincioşi! Mie îmi place să cred în îngeri. Mă ajută să fiu mai senină, să mi se pară mai uşor atunci când am probleme. Nici nu cred că contează dacă ei chiar există sau nu. Mi se pare aiurea să faci polemici cu asta! Eu vreau să cred în ei şi în lucrurile frumoase ale vieţii!”, mai spune Mihaela Cîrlugea.

Unele dintre prezentările creațiilor semnate Mihaela Cîrlugea sunt combinate cu momente artistice sau de dans, așa cum s-a întâmplat și în cazul prezentării acestei colecții la City Fashion Week 2016. Totul are un sens, este mereu ceva legat de tematică, de ținute. Iar cea care dansează este Vera Cîrlugea, fiica creatoarei de modă, o tânără adolescent care este dansatoare.

“Mă bucur foarte mult că Vera a moştenit simţul artistic. Mă bucur şi pentru ea, şi pentru că o înţeleg şi încerc să o ajut şi să o susţin cu orice pot! Probabil tocmai pentru că, în cazul meu, eu nu am fost înţeleasă când era vorba de artă. Şi dacă  aş fi fost înţeleasă, nu avea cine să mă ajute de specialitate. În cazul meu, mă bucur că eu pot să îi spun dacă face bine sau nu, pot să o corectez şi să îi ofer soluţii. Mi-ar plăcea că, la un moment dat să îmi înving frică şi să apar şi eu pe scenă împreună cu ea, să dansăm împreună”, a precizat desigenrul.

“A face haine, pentru mine, este o obsesie, o stare. Am iubit acel material sau l-am urât”

Designerul poate realiza orice ținută, dar preferă rochiile şi bluzele. În general se lasă ghidată de inspiraţie şi de ideea de moment. Ca stil, preferă modelele clasice, deoarece acestea se pot purta oricând, sunt oarecum atemporale şi se pot asorta mai uşor cu alte haine din garderobă.

“Clasic, dar să fie totuşi cumva, să aibă un ceva al ei. Cred că mă adresez femeilor care sunt cam de vârsta mea, probabil plus-minus 10 ani, dar pe acolo. Ce îmi doresc eu de la hainele făcute de mine, să fie comode, să fie versatile, adică, în funcţie de accesorizare, să poată fi purtate la mai multe tipuri de ocazii. De exemplu, iei de dimineaţă o rochie. Ai un sacou peste şi cizme în picioare, eşti la birou. După masă, ai un cocktail. Scoţi din portbagal pantofii eleganţi, îţi pui un colier şi cercei mai deosebiţi şi gata, ai o altă ţinută! Sau, dacă poţi, te descalţi şi umbli prin parc sau pe malul marii. Tot cu aceeaşi rochie. Cam aşa îmi văd eu hainele. Adică nu ceva ce porţi o dată şi apoi moare, ci haine care să îţi devină prietene şi cu care să fii fericită şi frumoasă”, explică Mihaela.

Ea nu crede în tendințe. Totuși, spune ea, se poartă verdele deschis, cu trimitere la natură, la primăvară, la viaţă, la prospeţime şi la frumuseţea plantelor. Şi probabil la toate curentele vegane şi de well-being.

“În general, cum ne spunea o doamna profesoară de la universitate, trendurile le simţi. Şi aşa este, prin simplu fapt că îţi vine sau nu îţi vine să porţi un tip de haina sau o culoare. Şi oricum trendurile le găsim pe site-uri, în revistele de specialitate. Mie mi se pare că trebuie să fii tu însuţi, să porţi ce îţi place şi ce îţi vine bine. Şi dacă porţi lucruri care îţi plac, atunci îţi şi vin bine şi se şi armonizează cu persoană ta, cu fiinţă ta. Dacă alergi pentru câte un obiect doar pentru că este la modă, rişti să nu aibă nimic cu ce mai ai în garderoba, sau să ajungi acasă şi să nu ştii cum şi cu ce să îl porţi”, explică ea.

Colecţiile Mihaelei Cîrlugea au fost prezentate la festivaluri de modă alături de ținutele altor creatori de modă renumiţi, precum Cătălin Botezatu, Romaniţa Iovan, George Hojbotă, Eli Lăslean și alții.

“A face haine este pentru mine o obsesie. Eu trăiesc acest lucru. Nu ştiu cât sunt de sus sau de jos într-o ierarhie, nu pot cuantifica ceea ce fac. Este o stare, trăiesc prin orice material pe care îl tăi, îl coş, îl pictez. În fiecare haină este o parte din mine acolo. M-am jucat cu acel material, l-am iubit sau l-am urât, este o fărâmă din viaţă mea. Şi, cumva, orice aş lucra, trebuie să mă exprim prin această activitate. Probabil pasiunea mă face să ajung acolo. Nu ştiu dacă ce iese e frumos sau urât, cred că până la urmă nici nu contează. Orice face omul cuiva poate să îi placă, altcuiva să nu îi placă deloc. Aşa că, încerc să nu mă concentrez la asta. Ceea ce urmăresc eu, este să mă străduiesc să fac ceea ce fac cât pot eu de bine în acel moment”, mai spune creatoarea de modă.

Multe dintre creațiile Mihaelei Cîrlugea sunt pictate. Pictura a început, initial, că şi o latura haioasă, cu mici schiţe simpatice: şoricei, pisicuţe, fete geisha. Încet, încet, preocuparea şi imaginile au devenit mai serioase, ca o patimă care te prinde. Şi pe măsură ce o dezvolţi, devine tot mai intensă şi te domină tot mai mult.

“În prezent, consider că stilul meu de pictură este mai mult expresionist. Folosesc culorile pe care le simt în momentul respectiv, chiar dacă nu coincid cu realitatea. Pot să mă inspir din orice imagine, însă am atracţie spre feminintate, romantism şi vintage, cam aceste aspecte sunt predominante în acest moment. Habar nu am ce va fi în viitor. Ca timp, nu ştiu cât durează să le fac. De la 15 minute până la câteva ore, depinde de tipul de imagine, de dimensiunea „pânzei” şi de inspiraţia mea din acel moment”, mai explică Mihaela.

Cât despre viitor, Mihaela nu își face planuri pe durată foarte lungă, deoarece, spune ea, îi place să trăiască momentul.

“Totul se învârte în jurul noilor materiale achiziţionate şi, mai nou, a imaginilor pe care le am în minte şi pe care vreau să le pictez pe textil. Ce fac cu ele, unde le duc, unde le prezint, văd atunci! Această muncă este viaţă mea. O văd că pe un mod de a fi, de a trăi, de a mă exprimă. Nu o văd că pe o profesie sau că şi o problema economică. Este un joc zilnic care mă ţine în formă, mă face să trăiesc şi să fiu eu”, explică ea.

Până la urmă, inspirația poate veni de oriunde, de la femeile frumoase, la modele sau balerine, desene, picturi, printuri, ţesături, flori, cărţi. Iar satisfacția vine din a-și vedea purtate hainele de femei care se simt bine, se simt frumoase.

“Cred că sunt la fel de importante şi muncă şi inspiraţia şi se susţin una pe celalată. Cred că sunt momente în care fiecare din ele predomină, pe rând, în funcţie de situaţie şi necesitate. De exemplu, dacă am de făcut haine la comandă după model, e mai mult muncă, dar şi această mă ajută să îmi îmbunătăţesc calitatea hainelor. Alteori, când pregătesc un eveniment, predomină partea artistică de creaţie şi de inspiraţie. Moda poate fi o sursă de inspiraţie dar nu cred că trebuie să preluăm sută la sută tot ce vedem acolo. Să ne inspirăm din ce simţim că ne este nouă aproape. Eu urmăresc moda să o văd că pe o artă, nu că pe o industrie, că pe o sursă de frumos, de plăcere, de fericire, o lumina pentru bucuria noastră zilnică. Nu trebuie să ne subjuge, dar să ştim să ne bucurăm de ea”, a conchis Mihaela Cîrlugea.

Citește și...