Inspirat de fiica sa, un bărbat din București a inventat “Stația de învățare” – VIDEO

Un bărbat din București a inventat un obiect de mobilier interactiv pentru copii. „Stația de joacă” se poate tranforma în numeroase feluri: de la bucătărie, la tobogan sau balansoar.

Dan Popa a fost inspirat să creeze „Stația de joacă” de propria fiică, Leea. Încercarea micuței de a face primii pași a fost momentul în care în mintea proaspătului tătic a „încolțit” ideea.

„Pur și simplu vezi copilul cum se târăște în patru labe și vrea să se ridice. E ceva așa de evident că l-ar ajuta să aibă o balustradă să se ridice pe ea”, a povestit Dan Popa într-un interviu publicat de Ideas Chat.

„(…) Până la urmă i-am montat o balustradă. M-a costat foarte mult și am și stricat un perete, dar a fost foarte de efect și de ajutor. Adică, se ducea acolo și se cățăra și se ținea de ea și nu doar ca să te urci… Ok, te-ai urcat, dar trebuie să și stai puțin. Îți dezvolți mușchii posturii și oasele, asta iarăși în măsura în care copilul vrea. Copilul singur își alege dimensiunea provocării”, a adăugat el.

Pe măsură ce fetița creștea, devenea tot mai curioasă, iar părinții dornici să o implice în activitățile lor. Așa că, la început, Dan Popa a folosit un așa-numit „turn de învățare”. De aici și până la construirea primei „stații de joacă” nu a mai fost decât un pas.

„Noi lucram pe blatul de bucătărie și voiam să-i arătăm și Leei; și o țineam în brațe, am făcut tot felul de improvizații. (…) Așa am ajuns să aflu că există acest device care se numește turn de învățare. Bineînțeles, ca majoritatea, fiecare își face acasă, artizanal, așa cum aveam și eu intenția. Și am și făcut!”, și-a amintit el.

„Odată ce am făcut acest turn de învățare, care nu este altceva decât un scăunel sau orice treaptă pe care copilul o urcă pentru a avea acces la blatul de bucătărie sau la zonele înalte, am constatat că este o cutie care devine inutilă atunci când nu este folosită în scopul pentru care a fost creată. Am constatat că poți să-i dai și alte funcții – adică, am făcut o treaptă pe care copilul urcă, dar pe treapta aceea copilul putea să se așeze, iar platforma pe care urca putea să devină măsuță. Treapta, la rândul ei, dacă-i atașam două forme ovale din lemn putea să devină balansoar, pentru că era un fel de scaun pe niște șine. Turnul de învățare avea o latură liberă; acolo puteai să pui panouri cu activități diverse – am început cu cartoane, cartonașe și am ajuns la panouri foarte elaborate care stimulează senzorial copilul, îi dezvoltă motricitatea fină și îi oferă mijloace de a-și dezvolta creativitatea”, a mai spus inventatorul.

„Interacțiunea părinte-copil și educația copilului se petrec minut cu minut”

Noul obiect de mobilier interactiv s-a dovedit a fi un adevărat succes, mai ales că, dincolo de funcția de primară, are și alte roluri importante, între care și dezvoltarea motricității.

„Copiii sunt atrași în mod natural de a deschide, de a închide ușițe, de a descoperi mecanisme; trebuie doar să le dai posibilitate asta. Și odată cu dezvoltarea motricității fine, a mâinii, se dezvoltă și creierul în paralel. Practic, în măsura în care copilul este motivat și atras să-și folosească mânuțele și degețelele în cele mai diverse feluri, în aceeași măsură i se dă oportunitatea și posibilitatea ca el să se dezvolte mai repede și mai bine”, a explicat el.

„Mai există motricitatea grosieră: ea merge mână-n mână cu dezvoltarea întregului corp și a musculatorii, începând cu cel mai important pas pe care îl face copilul, acela de a învăța să meargă. Toți acești foarte mici pași se adună, se cumulează și ajung să ofere copilului oportunități astfel încât el să ajungă să stăpânească propriul corp mai repede”, a completat acesta.

Cel mai important este, totuși, ca părintele să fie în permanență alături de copilul său și să-i răspundă nevoilor sale. Pentru că, „fiecare minut contează”, crede Dan Popa.

„Interacțiunea părinte-copil și educația copilului se petrec minut cu minut. Sunt foarte multe minute în care poți să pui ceva sau poți să pui altceva. Un minut nu contează, dar 1000 de minute contează și asta e marea provocare”, a arătat el.

„Primul lucru este să urmărești și să înțelegi copilul și să-i vii în așteptare acolo unde el cere lucruri bune și să-i faci lucrurile bune, să i le prezinți într-un mod plăcut și interesant și să te gândești la el ca la un potențial și să-ți dai seama că drumul este foarte lung, dar fiecare minut contează”, a conchis acesta.