Sărbătoare mare pe 14 Septembrie pentru creştini. Este cel de-al doilea praznic al Anului bisericesc care a debutat pe 1 septembrie şi are legătură directă cu simbolul creştinismului, crucea. Ziua Crucii este cunoscută drept Înălțarea Sfintei Cruci. În popor, lumea o știe și ca Ziua Șarpelui sau Cârstovul viilor. Este o zi de post și de pomenire a morților.
Este cea mai veche şi mai importantă dintre sărbătorile ortodoxe închinate cinstirii Sfintei Cruci. În această zi se sărbătoreşte de fapt amintirea a două evenimente. A fost aflată Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul şi înălţarea ei solemnă în văzul poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie a anului 335.
Cel de-al doilea eveniment are legătură cu aducerea Sfintei Cruci de la perşii păgâni, în timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Potrivit mărturiei unei cronici anonime, sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci ar fi luat fiinţă în anul 335. Legenda spune că, la vremea aceea, în Țara Sfântă, nu se știa unde se afla crucea pe care a pătimit Mântuitorul. Împăratul Constantin a trimis-o pe mama sa, Elena, la Ierusalim, să o aducă. Și ea a găsit acolo trei cruci. Neștiind exact care era cea pe care a fost sacrificat Iisus, enigma a fost deslușită de către Patriarhul Macarie.
O fată de viță nobilă tocmai murise, iar Patriarhul a luat crucile și a plecat către casa celei ce se stinsese din viață. A pus, peste trupul fetei, pe rând, fiecare cruce, iar când s-a apropiat de ea Sfânta Cruce, a înviat. De atunci, credincioșii știu că Sfânta Cruce este armă de temut împotriva tuturor relelor de pe pământ. Se spune că e de ajuns să-ți amintești ziua săptămânii în care a picat Ziua Crucii în anul respectiv și capeți puteri nebănuite în fața pericolelor, reușești să învingi teama. Nu degeaba se făceau, pe vremuri, ferestrele cu cercevele în cruce. Acestea aveau rolul de a sfinți casa și de a ține pericolele la distanță.
Deşi este vorba despre un praznic împărătesc, se sărbătoreşte cu Post, sărbătoarea amintind despre patimile Mântuitorului. În această zi de pomenesc morţii, se dă pomană şi se merge la cimitir.
Tradiţia spune că este strict interzis consumul fructelor și legumelor ori al alimentelor „în cruce”, precum nucile, roșiile, merele, perele, chiar și peștele. Acum se pomenesc morții și se dau de pomană vase noi cu miere, apă şi colac cu lumânare. Nu se lucrează, pentru a nu atrage primejdiile. Cei care țin post negru, cu rugăciune, se vindecă de boli.