2016, anul “traumelor culturale”. Cum se explică acest fenomen

David Bowie, Alan Rickman şi Prince sunt doar câteva dintre artiştii care au murit în 2016. Dacă aceste pierderi te-au afectat, făcând să pară că acest an a fost unul nu tocmai bun, află că totul are un nume: “traumă culturală”.

Termenul a fost introdus recent de sociologul Jeffrey Alexander, de la Universitatea Yale. “Trauma culturală” apare, susţine acesta, când “colectivitatea trece suferă o vătămare a idealurilor”.

Spre exemplu, 2016 a debutat cu vestea tragică a morţii lui David Bowie, un idol al multor generaţii, o persoană ce părea “de neatins”, scrie CBS News. La fel s-a întâmplat şi cu trecerea în nefiinţă a lui Prince.

“Era ceva la ei atât de special şi atât ciudat şi neobişnuit, încât parcă păreau că nu vor muri niciodată precum oamenii obişnuiţi”, a explicat şi dramaturgul Anika Chapin.

Cercetătorii vor putea beneficia de o creştere a nivelului maxim de salarizare, anunţă Georgescu

Plângerea penală depusă de inspectoarea Mihaela Focică va fi cercetată de DNA, după ce Parchetul General…

După decesul lui Bowie a urmat o succesiune de veşti proaste: atacul terrorist din Bruxelles, răspândirea virusului Zika, atentatele din Turcia, moartea lui Muhammad Ali, tragedia oamenilor din Alep, iar pentru o parte din americani, victoria lui Donald Trump la alegerile prezidenţiale.

Sociologul spune că social media a jucat şi ea un rol imporat: “rostogolind” toate aceste evenimente triste nu a făcut decât să amplifice senzaţiile internauţilor conectaţi la lumea din jur.

“Nu te poţi reface dacă nu ai timp să te recuperezi. Trauma culturală este, însă diferită de trauma individuală, care se petrece şi apoi ai nevoie de o perioadă de timp pentru a trece peste ea şi a te vindeca. Trauma culturală poate dura ani de zile (…). Nu te poţi vindeca pur şi simplu”, a precizat Alexander.

Soluţia este, crede specialistul, ca în anul 2017 oamenii să fie la fel de solidari şi alături unii de alţii şi în momente fericite, nu doar în cele triste.