Curtea Constituţională a amânat, miercuri, pentru 18 septembrie, judecarea sesizării formulate de preşedintele Klaus Iohannis asupra modificărilor aduse Legii 317/2004 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), relatează News.ro.
“În ceea ce priveşte obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.317/2004 privind Consiliului Superior al Magistraturii, obiecţie formulată preşedintele României, Curtea Constituţională a dispus amânarea cauzei pentru data de 18 septembrie 2018”, a anunţat, miercuri, Curtea Constituţională.
Marţi, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată sesizarea PNL şi USR asupra modificărilor Legii 317/2004 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii.
Toate cele trei legi ale Justiţiei – Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Legea 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legea 317/2004 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) – au fost atacate la Curtea Constituţională de către preşedintele Klaus Iohannis care, de asemenea, le-a trimis la reexaminare, dar Parlamentul i-a respins toate solicitările, adoptând legile în forma iniţială.
De asemenea, cele trei legi ale Justiţiei au fost atacate la CCR de către PNL şi USR.
Comisia de la Veneţia a emis, vineri, o opinie preliminară în legătură cu modificările la cele trei legi ale justiţiei din România, formulând o serie de recomandări, între care menţinerea rolului preşedintelui şi al CSM în numirea/revocarea procurorilor de rang înalt, renunţarea la schema de pensionare anticipată a procurorilor, eliminarea sau redefinirea prevederilor care le permit procurorilor şefi să invalideze, ca neîntemeiate, soluţiile procurorilor. Experţii Comisiei de la Veneţia consideră că noile prevederi ar putea conduce la o presiune excesivă asupra judecătorilor şi procurorilor, subminând independenţa sistemului judiciar şi a membrilor săi.
Preşedintele Klaus Iohannis a sesizat Curtea Constituţioală în 6 iulie asupra modificării Legii 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), după ce, la finalul lunii iunie, Senatul, în calitate de for decizional, a respins cererea de reexaminare formulată de preşedinte.
În contestaţia depusă la CCR, preşedintele spune că, la finalul lunii iunie, Parlamentul a respins cererea sa de reexaminare a legii, iar aceasta a ajuns la promulgare exact în forma iniţială.
El aminteşte că în cererea de reexaminare a acestei legi, formulată în 22 iunie, arăta că motivele, structurate în 24 de puncte, pe 28 de pagini, vizau aspecte referitoare la funcţionarea CSM şi la afectarea rolului constituţional al instituţiei, de garant al independenţei justiţiei, la exercitarea mandatului de membru al acestei autorităţi publice, precum şi la funcţionarea Inspecţiei Judiciare. De asemenea, prin cererea de reexaminare era semnalată existenţa unor norme contradictorii, a unor trimiteri la dispoziţii inexistente în conţinutul Legii nr. 317/2004, a unor dispoziţii neclare sau necorelate între ele şi chiar a unor paralelisme legislative, toate vizând necesitatea respectării normelor de tehnică legislativă de natură să asigure coerenţa actului normativ.
În sesizarea către CCR, Klaus Iohannis arată parcursul legislativ al acestei legi şi faptul că cererea sa de reexaminare a fost respinsă, nefiind clar care sunt raţiunile acestei decizii: “Deşi motivele din cererea de reexaminare trimiteau la texte concrete din legea criticată, din rapoartele comisiilor sesizate în fond ale ambelor Camere ale Parlamentului nu rezultă care sunt raţiunile pentru care s-a ajuns la soluţia respingerii acestora. De asemenea, lipsa acestor argumente ori a dezbaterii motivelor cererii de reexaminare reiese şi din dezbaterile plenului Camerei Deputaţilor. Spre deosebire de Cameră, la Senat, plenul a respins, fără vreo motivare, amendamentele formulate”.
De asemenea, Iohannis arată, invocând o decizie a CCR, că Parlamentul trebuie să reexamineze toate textele de lege la care face referire cererea preşedintelui României, precum şi pe cele care au legătură cu acestea, asigurându-se succesiunea logică a ideilor şi coerenţa reglementării.
“În acest context se impune a fi modificate chiar şi unele dispoziţii ale legii care nu au fost în mod expres cuprinse în cererea de reexaminare, dar care sunt în mod indisolubil legate de acestea (…). Prin urmare, şi în privinţa legii adoptate ca urmare a admiterii cererii de reexaminare, în măsura în care un text legal nu a format obiectul reexaminării, el nu poate forma obiectul controlului de constituţionalitate a legii reexaminate”, afirmă preşedintele.
El spune că, după cum s-a stabilit constant în jurisprudenţa constituţională, reexaminarea unei legi ca urmare a unei cereri formulate de preşedintele României implică o dezbatere specializată, limitată la motivele/ raţiunile/ textele cuprinse în însăşi această cerere şi arată că, în cazul acestei legi, din raportul comisiei sesizate în fond (atât la Camera Deputaţilor, cât şi la Senat) motivarea respingerii cererii de reexaminare lipseşte.
De asemenea, Iohannis afirmă că din dezbaterile din plenul Camerei Deputaţilor nu rezultă că aceasta a dezbătut motivele de reexaminare cuprinse în cererea sa, o situaţie similară fiind şi în cazul Senatului.
“Absenţa oricăror motive de respingere a cererii de reexaminare în cadrul raportului comisiei sesizate în fond conduce la ideea că aceasta nu şi-a îndeplinit rolul constituţional, cel statuat prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de a organiza şi de a realiza actele pregătitoare pentru plenul fiecărei Camere. Această neregularitate procedurală ar fi putut fi suplinită în ipoteza în care în plen ar fi existat dezbateri specializate asupra motivelor cererii de reexaminare formulate de preşedintele României”, spune şeful statului în sesizarea trimisă CCR.
El mai arată că, în lipsa unei dezbateri specializate limitate la motivele de reexaminare, nu a fost supus la vot actul normativ reexaminat, ci a fost supus la vot, pentru a doua oară, însuşi actul normativ a cărui reexaminare s-a solicitat, inclusiv textele care nu au făcut obiectul cererii de reexaminare, cu consecinţa încălcării limitelor reexaminării.
Şeful statului mai arată că transmiterea greşită a legii aflate în procedură de reexaminare ca urmare a formulării unei cereri de reexaminare către comisiile permanente ale fiecăreia dintre cele două Camere încalcă chiar deciziile instanţei constituţionale, afectând întreaga procedură legislativă.