FJR: OUG-ul privind amnistia și grațierea încalcă principiile constituționale

Vocea.biz / 17.07.2018
FJR: OUG-ul privind amnistia și grațierea încalcă principiile constituționale

Asociația Forumul Judecătorilor din România spune că adoptarea unei Ordonanțe de Urgență pentru amnistierea și grațierea unor pedepse încalcă principii constituționale. Magistrații spun că guvernul nici nu ar putea adopta o astfel de OUG având în vedere că proiectul nu a fost pus în dezbatere publică.

O Ordonanță de Urgență pentru amnistierea și grațierea unor pedepse încalcă principii constituționale, spune Asociația Forumul Judecătorilor. Mai mult, o astfel de OUG nici nu ar putea fi adoptată de către guvern având în vedere că proiectul nu a fost pus în dezbatere publică.

“Asociația “Forumul Judecătorilor din România” atrage atenția asupra faptului că inițiativele legislative care au fost adoptate de Parlamentul României privind modificarea și completarea Codului penal și Codului de procedură penală nu au parcurs întregul proces democratic de verificare a conformității lor cu Legea fundamentală și valorile sociale protejate prin normele a căror modificare este urmărită. Forma legislativă adoptată a fost vehement contestată de societatea civilă, este vizată de obiecții de neconstituționalitate, face obiectul unei solicitări a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei de emitere a unui aviz din partea Comisiei de la Veneția, s-a aflat în studiu la organisme internaționale precum Comisia Europeană sau GRECO, evoluția situației interne fiind în prezent sub strictă monitorizare, astfel că adoptarea unei ordonanțe de urgență prin care să fie frânt acest parcurs firesc într-un stat de drept nu poate fi considerată necesară pentru a răspunde unei nevoi sociale de strictă urgență, ci ar reprezenta exact contrariul. În ceea ce privește speculațiile privind iminenta adoptare a unei ordonanțe de urgență a Guvernului pentru amnistierea sau grațierea unor pedepse, cu atât mai puțin, nici nu există un proiect care să fi fost pus în dezbatere publică, conform Legii transparenței decizionale nr.52/2003, iar astfel de măsuri de politică penală nespecifice actului de legiferare delegată a Guvernului ar trebui însoțite de o notă de fundamentare care să aibă a bază studii serioase, de criminologie, de impact social și procedural, cu implicarea tuturor experților tehnici relevanți, cu precădere cei internaționali […] ” se arată într-un comunicat de presă al FJR.

Magistrații atrag atenția că Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării, iar emiterea Ordonanțelor de Urgență nu se justifică decât în cazuri excepționale. Altfel, Guvernul poate fi acuzat de imixtiune nepermisă în competența legislativă a Parlamentului, încălcându-se principiul separației puterilor în stat.

“Prin Decizia nr. 258 din 14 martie 2006, Curtea Constituțională a României a reținut că inexistența sau neexplicarea urgenței reglementării situațiilor extraordinare constituie în mod evident o barieră constituțională în calea adoptării de către Guvern a unei ordonanțe de urgență în sensul arătat. A decide altfel înseamnă a goli de conținut dispozițiile art. 115 din Constituție privind delegarea legislativă și a lăsa libertate Guvernului să adopte în regim de urgență acte normative cu putere de lege, oricând și – ținând seama de împrejurarea că prin ordonanță de urgență se poate reglementa și în materii care fac obiectul legilor organice – în orice domeniu”. De asemenea, Decizia nr. 421 din 9 mai 2007 statuează că urgența reglementării nu echivalează cu existența situației extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza și pe calea procedurii obișnuite de legiferare,” argumentează magistrații.

În ceea ce privește situația extraordinară, aceasta constituie o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă, independentă de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public. Tocmai interesul public lezat de caracterul anormal și excesiv al cazurilor excepționale justifică intervenția Guvernului pe calea ordonanței de urgență. Un astfel de interes public lezat nu există în această situație, argumentează judecătorii.

O altă problemă de consituționalitate este legată de faptul că OUG privind amnistia și grațierea se suprapune modificărilor aduse Codurilor penale, cele care deja se află pe masa Curții Constituționale.

“Dacă ordonanțele de urgență forțează intrarea în vigoare, prin eludarea parcursului constituțional al unei legi adoptate de Parlamentul României, mai ales în condițiile în care face obiectul unor sesizări ale Curții Constituționale pentru vicii aparente de neconstituționalitate, s-ar putea contura un abuz al Guvernului în legiferare. Pe de o parte, exercitarea discreționară a dreptului Guvernului de substituire a Parlamentului în edictarea actelor normative de reglementare primară constituie o posibilitate constituțională care nu poate justifica însă abuzul în emiterea ordonanțelor de urgență, în raport de existența unor situații excepționale,” se mai arată în comunicatul FJR.

În plus, magistrații mai precizează și faptul că adoptarea unor acte de clemență este în sarcina Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare a țării, care poate stabili prin lege limitele în care grațierea operează, după efectuarea unor studii de impact care să confirme faptul că scopul actului de clemență.

OUG ar presupune un act de clemență colectivă, care s-ar putea chiar întoarce împotriva statului român.

“În rapoartele de specialitate internaționale[4] s-a concluzionat că grațierea colectivă este problematică din punctul de vedere al principiilor sustenabilității, al respectării statului de drept și al separării puterilor în stat. O astfel de măsură poate avea ca efect scăderea încrederii în justiție și accentuarea sentimentului de insecuritate socială, fără a conduce în realitate la eradicarea suprapopulării penitenciarelor, efectul putând fi doar de scurtă durată. […] În cauza Maiorano c. Italiei (15 decembrie 2009), Curtea de la Strasbourg a decis că statul răspunde pentru crimele comise de deținuții liberați condiționat, constatându-se încălcarea art. 2 din Convenție (Dreptul la viață) în cazul unei persoane ucise de către un deținut ce beneficia de un regim de semi-libertate. Un astfel de risc există și în cazul unei grațieri colective, care nici măcar nu presupune verificarea condiției ca instanța să își formeze convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate,” se mai arată în comunicatul FJR.

Iar judecătorii avertizează și că OUG încalcă standardele europene și cele internaționale pe care România și le-a asumat.

Citește și...