DOSARUL MINERIADEI. Virgil Măgureanu: „Vina a fost a autorităților; două-trei unități antitero erau de ajuns să pună la respect turbulenții” – declarație

Fostul șef al SRI Virgil Măgureanu, audiat ca suspect și apoi ca inculpat în dosarul mineriadei le-a arătat procurorilor militari că în opinia sa de fost șef al unui serviciu secret a resimțit scenarii ”stranii” în ceea ce privește unele momente ale ostilităților și că statul a greșit că nu a trimis trupele antitero pe străzi, ci armata, contra civililor.

În declarația de suspect din 7 iulie 2016 Virgil Măgureanu notează că degajarea corturilor din Piața Universității s-a făcut fără cusur din punctul de vedere al autorităților.

„În data de 12.06.1990 am participat la şedinţa care a avut loc la Palatul Victoria şi la care s-a discutat exclusiv evacuarea a trei sau patru corturi, nu reţin, care erau lângă Teatrul Naţional. Nu era vreo manifestaţie. Nu exista în Piaţa Universităţii obiectul reprimării din partea cuiva. Vreau să subliniez, nu numai în nume personal, că nimeni din cei prezenţi Ia şedinţa de la Palatul Victoria nu şi-a fi putut propune şi nici nu ar fi îngăduit, scuzaţi-mi exprimarea, o asemenea aberaţie – reprimarea unei manifestaţii din Piaţa Universităţii. Dacă în Piaţa Universităţii ar fi fost vreo manifestaţie nimeni nu şi-ar fi putut îngădui să dea dispoziţii de reprimare”, le-a mărturisit Măgureanu procurorilor militari.

Dacă rămâneau corturile, nu aveam mineriadă

Declaraţia unică poate fi depusă online

Klaus Iohannis trimite înapoi la CCR legile justiţiei şi sesizează Comisia de la Veneţia: PSD a…

„Privind retrospectiv, motivele invocate de către primul ministru Petre Roman, pentru evacuarea acelor corturi, au fost acelea că pe data de 18 iunie 1990 urma să prezinte la Parlament componenţa noului Guvern.

Astăzi sunt convins că dacă lucrurile s-ar fi întâmplat păstrând prezenţa acelor corturi acolo, evenimentele violente care au avut loc în ziua de 13 iunie 1990 şi care au culminat cu alte violenţe în data de 14 iunie 1990, odată eu venirea minerilor în Bucureşti, nu ar fi avut loc.

Prin urmare, nu ar fi existat nici victime şi nici acte de violenţă asupra populaţiei civile din Bucureşti, precum şi pătrunderea în instituţiile statului român în data de 13.06.1990”, a mai notat fostul șef al SRI în declarația sa.

Măgureanu arată că evacuarea corturilor a fost o formalitate și precizează că informațiile îi parveneau sub forma unor note informative puse la dispoziție periodic de către subalterni.

„Revenind la scenariul celor întâmplate în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, afirm că, evacuarea propriu-zisă a corturilor amintite, hotărâtă pentru ora 05.00 dimineaţa, a fost executată în 10-15 min, nu mai mult.

Nu au fost victime, nu cunosc ce s-a întâmplat cu persoanele evacuate din acele corturi. Mi s-a raportat că evacuarea a decurs normal şi s-a efectuat în intervalul de timp menţionat.

Pânã în jurul orei 09.00 dimineața nici nu s-a întâmplat ceva care să semene a violență. Dupã aceea, în perimetrul Pieței Universității au erupt niște grupări. Nu cunosc numărul acelor participanți, violențele au început când au fost atacate forțele de poliție de acolo.

Nu cunosc dedesubturile acestui scenariu straniu. În jurul orei 11.00 s-a dat foc autobuzelor poliției aflate în Piața Universității. Acela a fost momentul în care, îmi permit sã zic, lucrurile au scăpat de sub control.

Forţele de poliţie au fost covârşite de situaţie şi unele chiar au dat bir cu fugiţii. Scenariul straniu la care vreau să mă refer a pornit de la afirmaţia unui general de poliţie care a afirmat «ne-am dat foc la autobuze!». Acest general de poliţie să fii fost generalul Diamandeseu, însă nu sunt foarte sigur”, s-a mai confesat Măgureanu.

Era suficientă intervenția antitero în cazul turbulenților

Măgureanu rememorează în scris detaliile violențelor ce au urmat și arată că, în opinia sa, armata nu ar fi trebuit cooptată pentru intervenția împotriva civililor la acel moment. El arată că o soluție viabilă pentru calmarea spiritelor ar fi fost intervenția trupelor antiteroriste ale SRI.

”…În relatările despre evenimentele petrecute în dată de 13 dimineaţă şi până seară târziu, există o anumită preponderenţă, şi în presă vremii şi în relatările unor personalităţi cu privite la cele întâmplate.

Preponderenţa constă în faptul că participanţii la nişte de acte de violenţă, ulterior arestaţi în cursul zilei de 13 şi anchetaţi ar fi fost nişte victime, iar autorităţile, desigur, vinovate de reţinerea lor.

O explicaţie este că s-a încercat o anumită părtinire, să se lovească în partea oficială a puterii. Că există o vinovăţie a puterii de atunci, nici nu mai comportă discuţii întrucât lucrurile sunt stabilite prin cercetările deja efectuate, cercetări care au scos în evidenţă partea de vinovăţie a puterii.

După incendierea maşinilor poliţiei a urmat ocuparea sediului Poliţiei Capitalei. În jurul orei 14.00 am primit un telefon de la prim-adjunctul al SRI – generalul Mihai Stan că şi sediul SRI a fost ocupat, iar personalul se evacuează prin acoperiş.

Nici astăzi nu sunt lămurit de ce autorităţile militare trebuie neapărat să scâncească când sunt atacate. Vina este a autorităţilor pentru că aveau mijloace să pună la respect pe cei care voiau să pătrundă în clădirile în care funcţionau aceste autorităţi. Consider că ar fi fost suficiente două sau trei echipaje ale Brigăzii antitero pentru a împiedica pătrunderea unor turbulenţi în sediile menţionate”, le-a mai mărturisit Măgureanu procurorilor.

El mai arată că nu s-a decis în acest fel pentru că „puterea era ezitantă şi erau proaspete în memorie evenimentele din 23.12.1989 de la Ministerul Apărării, evenimente care instauraseră o anumită teamă”.