DOSARUL MINERIADEI. Macovei: În 1991, dosarele arestaților se închideau cu temei de vinovăție; era ilegal, iar eu am infirmat numeroase soluții

Monica Macovei a explicat în fața anchetatorilor militari cum a infirmat numeroase soluții prin care foști colegi ai ei de la Procuratura Sectorului 1, ajunși între timp subalternii ei, închideau dosarele cu temeiul potrivit căruia faptele celor arestați la Mineriadă “nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni”.

Mai precis, explică Monica Macovei, toți procurorii sub ale căror semnături au fost arestate preventiv persoane la Mineriadă au acceptat acest temei propus de polițiștii anchetatori, pentru a se disculpa de infracțiunea ce li se putea imputa, respectiv “lipsire de libertate în mod ilegal”.

„Dispuneau sancțiuni ca să evite răspunderea penală”

”În anul 1991, după ce am fost numită Procuror Șef Birou la Procuratura Municipiului București, am luat contact cu o parte din dosarele în care fuseseră arestați demonstranții din 1990 sau persoane care se aflau pur și simplu în zona respectivă, când o parte din procurorii care arestaseră demonstranți erau subordonații mei.

Interlopul Florin Ghinea, dat în urmărire după ce a dispărut chiar înaintea unor descinderi ale DIICOT…

Ultima zi pentru depunerea Declaraţiei unice

Am constatat că, în acea perioadă, erau trimise de poliție dosarele întocmite persoanelor arestate în iunie 1990, dosare trimise cu propunere de scoatere de sub urmărire penală în temeiul art. 10, litera b ind. l și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, pe temeiul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În momentul în care am ajuns eu, o parte dintre dosare fuseseră deja soluționate de procurori, care dispuseseră soluția propusă de poliție, iar o parte dintre dosare nu aveau soluție şi urmau să fie repartizate de mine procurorilor din cadrul biroului.

Pentru acestea din urmă am dispus eu scoaterea de sub urmărire penală pe alte temeiuri decât art. 10, lit. b ind. l. Precizez că art. 10, lit. b ind. l implică vinovăție şi aplicarea unei sancțiuni administrative. În aceste dosare, polițiștii de la IGP și procurorii aflați în subordinea mea propuneau, respectiv dispuneau aplicarea unei amenzi administrative.

Precizez că în biroul condus de mine lucrau, între alţii, procurori care fuseseră la UM Măgurele şi care luaseră măsura arestării preventive în iunie 1990, măsură prelungită ulterior până la 90 de zile în total. Între aceștia, în mod sigur, erau procurorii Țuculeanu, Dinu Emil şi alții ale căror nume nu mi le amintesc.

Consider că nu era deloc întâmplător că aceste dosare în care oamenii fuseseră arestați ilegal veneau tot la procurorii care dispuseseră arestarea.

În plus, pentru a evita răspunderea penală pentru arestările ilegale din 1990, care erau de fapt lipsiri de libertate în mod ilegal, aceşti procurori dispuneau soluții care implicau existența unei infracțiuni și aplicarea unor amenzi administrative.

Același lucru este valabil, în opinia mea, și pentru polițiștii care au instrumentat aceste dosare şi care propuneau soluții care implicau de fapt vinovăția dar fără trimitere în judecată.

În dosarele în care procurorii din subordine dispuseseră astfel de soluții, cu amenzi administrative, ca și cum persoanele ce fuseseră arestate ar fi fost vinovate de săvârșirea vreunei infracțiuni, am infirmat soluțiile procurorilor și am dispus scoaterea de sub urmărire penală simplă, fără niciun fel de sancțiune, soluție care evidenția nevinovăția persoanelor respective”, se arată în declarația de martor a Monicăi Macovei, depusă la dosar.

Interdicția pusă în cazul lui Macovei privind Mineriada

Monica Macovvei a relatat procurorilor militari care au fost măsurile luate personal de ea după avansarea în funcția de conducere de la Procuratura Municipiului București, pretinsele piedici ce i s-au pus de către unii dintre superiori, precum și pretinsele nereguli constatate de ea în timpul verificării dosarelor arestaților de la Mineriadă.

“Examinând dosarele respective, am constatat că, în majoritatea dintre ele, există un document de o pagină în care scria :«din ordinul generalului Penciuc se dispune reținerea persoanei …(persoană din dosarul respectiv)».

Acest document era identic în toate dosarele. Era diferit doar numele. Într-adevăr, din dosarele respective am constatat că zeci dintre persoanele arestate fuseseră ținute ilegal, fără nicio formă de procedură, în unități de politie sau/și unități militare. Am aflat ulterior că gen. Penciuc era adjunctul ministrului de interne.

Îmi amintesc că Secretariatul Procuraturii Municipiului București mi-a spus că a primit dispoziție să nu îmi mai dea niciun dosar şi niciun material legat de Mineriadă din 13-15 iunie 1990.

Rețin că acest mesaj mi-a fost transmis oral de o doamnă al cărei nume nu mi-l amintesc. Eu am solicitat aceste dosare cu intenția de a le examina şi infirma toate soluțiile nelegale. În perioada următoare am intrat în concediu de maternitate. Revenind la birou în aceeași calitate, am analizat din proprie inițiativa legalitatea măsurilor de arestare preventivă în dosarele din 1991, inclusiv în dosarele Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Accesul meu în arhivă fusese limitat.

Am reușit totuși să obțin din arhivă câteva zeci de dosare privind Mineriada din iunie 1990. După ce le-am analizat, concluzia mea a fost că pentru 59 de persoane măsura arestării preventive a fost ilegală şi că zeci de persoane au fost reținute fără niciun act de procedură, între 3 şi 8 zile.

De aceea, am întocmit o informare în data de 18 iunie 1992 privind «temeinicia și legalitatea măsurilor de arestare preventivă a inculpaților arestați în cursul evenimentelor din iunie 1990, faţă de care s-au dispus soluții de netrimitere în judecată în anul 1991».

În această informare am constatat că în 59 de cazuri măsura arestării preventive a fost nelegală şi netemeinică, imputabilă procurorilor. În finalul materialului am formulat concluzii inclusiv cu privire la acțiunile arbitrare, anarhice, violente și ilegale ale minerilor care nu aveau calitatea să legitimeze şi să percheziționeze persoane și nici să le ridice și rețină.

În concluziile informării am cerut înaintarea acesteia Procuraturii Generale – Direcția I, pentru a se dispune eventuale măsuri, inclusiv pentru anchetarea procurorilor pentru lipsire de libertate în mod ilegal.

Al doilea document pe care l-am întocmit este din 23 iunie 1992 și prin acesta sesizam Direcția Procuraturilor Militare că un număr de aproximativ 38 de persoane arestate preventiv în iunie 1990 fuseseră ținute anterior arestării, fără forme legale, în sediile de poliție sau la unitatea din Măgurele, ceea ce am considerat ca fiind o infracțiune de lipsire de libertate în mod ilegal, pentru care cei vinovați trebuiau trași la răspundere penală.

Rețin că și această sesizare către Direcția Parchetelor Militare a fost înregistrată la Procuratura Municipiului București.

Îmi amintesc că după întocmirea primei informări, cea cu nr.S55/I/3/l992, procurorul șef, Viorel Spînu, cel care trebuia să semneze adresa de înaintare către Procuratura Generală, m-a chemat la el în birou şi, după ce am intrat, a țipat la mine, întrebându-mă pe un ton agresiv «Cine te-a pus să faci asta ?». Eu i-am răspuns «Conștiința mea».

Acesta a luat materialul de pe biroul lui și l-a aruncat spre mine, pe jos. Am lăsat materialul acolo unde a căzut și am ieșit din birou, sperând ca domnul Spînu să se calmeze și să-și facă datoria.

Înainte de a-mi arunca materialul pe jos, îmi amintesc că m-ar fi întrebat retoric cum va explica el generalului Florescu acel material, despre care am aflat ulterior că a ajuns şi a fost înregistrat la Procuratura Generală”, a mai notat Macovei în declarația sa.

Minerii, omeniți cu ceai și mâncare la Poliția Transporturi

”Consider important să precizez că, lucrând cu secția de poliție din Gara de Nord, am văzut în zilele din perioada imediat următoare venirii minerilor în București că aceștia erau găzduiți în sediul Poliției din Gara de Nord, unde primeau ceaiuri, mâncare.

Am observat că aceștia aveau bâte şi că aduceau oameni din jurul Gării de Nord în sediul de poliție.

Am fost șocată de acest lucru şi am avut certuri cu șeful poliției din Gara de Nord și cu ceilalți ofițeri care mi-­au spus că au primit ordin să-i găzduiască pe mineri. Nu îmi amintesc dacă mi-au spus şi de la cine au primit ordin, dar este evident că ordinul venea de la un superior.

Eu, care supravegheam activitatea poliției Gării de Nord, nu am emis niciun mandat de arestare, dar nici nu am primit propuneri de arestare preventivă a acestor persoane, pe care oricum nu le-aş fi arestat.

În opinia mea, așa cum am făcut public în mai multe rânduri, având în vedere oprirea violentă a demonstrației neviolente din Piața Universităţii după 52 de zile în care autoritățile nu au intervenit, lipsirile de libertate ilegale, care nu puteau fi făcute decât din ordinul conducerii unor ministere, cum este Ministerul de Interne (de exemplu gen. Penciuc, adjunctul ministrului de interne), conducerea Parchetului General, a Ministerului Apărării Naționale (de exemplu ducerea demonstranților la unitatea din Măgurele), că și comunicatul dat de Procuratura Generală pentru evacuarea demonstranților, ceea ce implică cel puțin ciocniri violente între demonstranți și alți civili și forțele de ordine în perioada următoare, incendierea autobuzelor din Piața Universității, aruncarea cu cocktail-uri Molotov la poliție și la televiziune, urmate de chemarea şi aducerea minerilor în București, care au bătut și reținut oameni, care au făcut percheziții în sediile unor partide politice, care au adus teroarea în Bucureşti, mi se pare evident că a existat o coordonare la cel mai înalt nivel, pornind de la președintele de atunci, Ion Iliescu”, a conchis fosta procuroare de la Mineriadă.