Theresia Wilfinger, trimisul în România al firmei austriece Julius Meinl, a arătat în declarația de martor dată luni la instanța supremă, în dosarul “Polaris”, cum a încheiat un contract de publicitate de un milion de euro cu Soti, firma lui Sorin Strutinsky, pentru a obține mai repede autorizația de construire a unui mall în Constanța. Wilfinger a susținut că în 2007, în Constanța cu Radu Mazăre primar, era „un secret public” ca firmele să dea bani în schimbul obținerii unor autorizații.
Audierea Theresiei Wilfinger a decurs anevoios, din cauza faptului că aceasta s-a făcut în limba germană, dar și pentru că directoarea părea că nu înțelege unde bate judecătorul Ionuț Matei cu întrebările când vine vorba de sumele de bani date lui Sorin Strutinsky, un apropiat al lui Radu Mazăre.
Theresia Wilfinger a spus că, din poziția de directoare a firmei Property Development, s-a ocupat de achiziția a două terenuri în Constanța, în vederea construirii unui mall. Așa a ajuns să ia legătură cu oamenii lui Strutinsky, care l-au indicat pe acesta ca fiind cel cu care trebuie să încheie un contract de publicitate. Theresia Wilfinger a susținut că așa știa ea, că un mall are nevoie de publicitate, ei aparținându-i inițiativa închieierii unui astfel de contract, iar oamenii lui Strutinsky au venit cu suma: un milion de euro.
“Judecătorul, către translator: A fost singura care a acționat?
Martora: Arăt că am fost singura persoană implicată în cumpărarea terenului.
Judecător: În ce condiții l-a cunoscut pe Strutinsky?
Martora: Aveam nevoie de un arhitect si atunci domnul Dobre l-a recomandat pe Felix Arsene pentru a obține autorizație de construcție. Nu știu ce legatură a fost între Strutinsky și Arsene.
Judecător: I-a zis Arsene că trebuie să încheie un contract de publicitate?
Martora: Este nevoie de un contract de publicitate ca să deschizi un mall.
Judecător: Cine a deschis discuția?
Martora: S-au discutat multe, nu mai țin minte.
Judecător: De la ei, de la Property Development sau de la ceilalți? Cine a avut inițiativa?
Martora: Este nevoie de o agenție de publicitate și de un contract.
Judecător: Încă o dată: vi s-a sugerat că trebuie încheiat un contract?
Martora: Firma care a participat la discuție, Soti, a domnului Strutinsky, a spus asta. Nu mai țin minte dacă Strutinsky a fost la prima sau la a doua întâlnire. A fost întai vorba de 450.000 de euro, apoi de un milion și eram sub presiune din cauza concurenței. A fost încheiat contractul pe un milion de euro. Felix Arsene a spus de un milion, Dobre comunicase inițial de 450.000 de euro, într-un e-mail. În orice caz, contractul a fost încheiat și autorizația a fost obținută.
Judecător: Cu cine s-a încheiat contractul?
Martora: Cu Strutinsky. Dobre a spus ca acel contract trebuie încheiat cu Strutinsky, care reprezenta firma Soti, despre care mi s-a spus că e o firmă de publicitate.
Judecător: Ați încheiat din proprie inițiativă?
Martora: Da. Ne-am gândit că e nevoie de acest contract.
Judecător: De ce v-ați gândit că e bine în acea fază, în care nici autorizație nu aveați?
Martora: Nu ni s-a spus chiar direct că dacă încheiem contractul vom primi mai repede autorizația.
Judecător: Așa ați dedus, că suma fiind mare pentru publicitate acoperea și autorizația?
Martora: Da.
Judecător: De ce v-ați gândit la asta?
Martora: Este un fel de secret public în Constanța.
Judecător: Nu înțeleg. Era ceva notoriu?
Martora: Felix și Dobre l-au indicat pe Strutinsky ca fiind persoana cu care trebuie să fie încheiat acest contract de publicitate. M-am gândit că e o legatură între încheierea contractului și obținerea mai rapidă a autorizației deoarece suma era mare. (…)
Judecător: Ce trebuia să facă Soti și ce trebuia să facă Property Development?
Martora: Nu mai țin minte clauzele contractului. Property Development nu a făcut niciun material publicitar care sa fie dat la Soti spre difuzare. Am încheiat totuși contractul pentru că așa ni s-a recomandat. Nu îmi amintesc exact persoana care a făcut această recomandare. Nu s-a prestat niciun fel de publicitate, însă banii s-au plătit, dar nu suma întreagă. La un moment dat, firma de care depindea și Property Development, Julius Meinl, a fost vândută către Atrium și proiectul s-a stopat. (…)
Judecător: Știa că există o legătură între Strutinsky și Mazăre, care semna autorizațiile?
Martora: În momentul în care am semnat contractul cu Strutinsky nu știam că există o legătură între acest inculpat și inculpatul Mazăre, care era primarul.
Judecător: Dacă nu știa care era mecanismul, cum acești bani puteau influența emiterea unui act administrativ?
Martora: Noi doar am plătit sumele în baza contractului. Nu știu despre o legătură dintre aceasta și obținerea autorizației, dar aceasta a fost obținută foarte repede.”
În decembrie 2015, fostul primar al Constanţei, Radu Mazăre, a fost trimis în judecată pentru că ar fi primit opt milioane de euro şi peste opt milioane de lei de la reprezentanţii unor firme pentru facilitarea emiterii unor documente şi pentru înlesnirea câştigării unei licitaţii sau încheierea unor contracte.
Alături de fostul edil al Constanţei au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, Eduard Martin, fost deputat PSD asociat al societății Polaris M. Holding SRL şi mai mulţi funcţionari din cadrul Primăriei Constanţa, precum şi omul de afaceri Sorin Strutinsky, acesta din urmă sub control judiciar, pentru trei infracţiuni de complicitate la luare de mită.
Potrivit procurorilor DNA, în perioada 2006 – 2009, Radu Mazăre, cu ajutorul lui Sorin Strutinsky, a solicitat peste două milioane de euro şi a primit aproximativ un milion de euro şi aproape 2,5 milioane de lei de la reprezentanţii a două societăţi comerciale, pentru a-i ajuta să obțină documentaţiile de urbanism necesare dezvoltării unor proiecte imobiliare de tip mall, pe care aceste firme intenţionau să le dezvolte în Constanţa.
“Sumele de bani au fost transferate sub forma unor contracte de publicitate fictive încheiate de reprezentanții societăților respective cu o firmă controlată de inculpatul Mazăre Radu Ștefan atât direct, cât și prin intermediul inculpatului Strutinsky Sorin Gabriel. Acesta din urmă a transmis solicitarea inculpatului Mazăre Radu Ștefan către reprezentanții societăților respective și a semnat contractele fictive de publicitate încheiate între acestea și firma pe care o administra, contracte în baza cărora au fost ulterior primite sumele de bani”, au scris procurorii în rechizitoriu.