Fiul disidentului Gheorghe Ursu a relatat că blocurile cu bulină sunt „opera” lui Ceaușescu. „Nu voia să mai dea resurse pentru că începuse Casa Poporului”

Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, ucis în 1985 în timpul anchetei la Securitate, a dezvăluit în instanță că în prezent avem 300 de blocuri încadrate în clasa I de risc seismic și alte 4.000 încadrate în clasa a II-a ca urmare a unui „ordin criminal” al lui Nicolae Ceaușescu. Acesta este și motivul pentru care inginerul Gheorghe Ursu s-a revoltat împotriva regimului comunist: Nicolae Ceaușescu a ordonat ca blocurile „burghezo-moșierești” afectate de cutremurul din 1977 să nu fie consolidate, deoarece voia ca toate resursele financiare și umane să fie alocate construirii Casei Poporului.

Andrei Ursu a fost audiat, miercuri, ca parte civilă în procesul torționarilor care au ordonat uciderea tatălui său: foștii ofițeri ai Direcției a VI-a a Securității Vasile Hodiș și Marin Pîrvulescu

Fiul disidentului Gheorghe Ursu a arătat că avea 27 de ani când disidentul a fost ucis în beciurile Securității. Motivul? Făcea tot posibilul să îi prevină pe locatarii blocurilor construite în perioada interbelică, grav afectate de cutremurul din 1977, că dictatorul nu le-a permis inginerilor să consolideze imobilele, ci doar să le tencuiască.

Andrei Ursu: „În 85 tatăl meu a început să fie urmărit și anchetat pentru că avea o atitudine ostilă statului comunist. Acțiunile lui erau rezultatul exasperării cultului personalității a dictatorului Nicolae Ceaușescu și a faptului că nu exista o opoziție din partea cetățenilor. Era inginer și poet. Din poziția lui de inginer a avut posibilitatea să cunoască direct ordinele criminale ale lui Ceaușescu.

PMB a început reabilitarea a 20 de clădiri cu risc seismic ridicat. Două imobile au fost…

PMB: 10 milioane de euro pentru consolidarea a 23 de clădiri cu risc seismic

Tatăl meu a fost desemnat după cutremurul din 77 pentru consolidarea blocului Patria pentru că era specialist în asigurări seismice. În acea calitate a realizat un proiect de consolidare care a fost respins chiar de Nicolae Ceaușescu într-o sedință. Ceaușescu avea interesul de a opri toate consolidările la blocurile afectate de cutremur. Le-a spus șefilor de proiect că s-au făcut abuzuri și exagerări și că nu mai au voie să consolideze, sub sancțiunea închisorii. A spus să le tencuiască.

Tatăl meu a consemnat discursul lui Ceaușescu din 4 iulie 1977, care a fost un moment de turnură pentru soarta blocurilor din București. Ceaușescu spus că nu se vor consolida blocurile construite în regimul burghezo-moșieresc, astfel că toate blocurile au rămas neconsolidate, respectiv cele cu bulină.

Judecător: Deci ne-a ferit Dumnezeu.

Andrei Ursu: Tatăl meu nu a suportat această idee, mai ales pentru soarta locatarilor, care nu au fost nici evacuați, nici informați. Ceaușescu a dat ordin ca până la 23 august să se termine toate blocurile. Ceauseșcu nu voia să mai dea ingineri și resurse pentru blocuri pentru că începuse proiectul la Casa Poporului.

Tatăl meu și-a dat seama că nu putea să îi anunțe pe locatarii din 300 de blocuri în stare foarte gravă. Dar mai erau înca 4.000 având gradul doi de risc. A anunțat locatarii din blocul Patria. Nu avea cum să îi anunțe și pe ceilalți, așa că s-a hotărât să scrie o scrisoare la Europa Liberă.

Documente recente, descoperite la CNSAS arată că toată inginerimea știa despre situația acelor blocuri. Existau informatori care au adus la cunoștința Securității despre starea blocurilor și despre starea de spirit a inginerilor și a locatarilor. Numele tatălui meu era menționat ca având o stare ostilă conducerii. Spunea că va încerca să continue consolidarea chiar dacă va fi nevoit să plătească stâlpii de consolidare din propriul salariu. Nu a reușit să trimita scrisoarea. Europa Liberă a ajuns în posesia scrosorii în 1978, când a obținut o călătorie în străinătate. Am încercat să o trimitem prin diverse persoane, dar nu am reușit. Când auzeau că e vorba de Ceaușescu refuzau.”

Torţionarii disidentului Gheorghe Ursu au fost trimişi în judecată în 1 august 2016, de procurorii militari de la Parchetul instanţei supreme, maiorul în rezervă Marin Pîrvulescu şi colonelul în rezervă Vasile Hodiş, foşti ofiţeri ai Departamentului Securităţii Statului, fiind acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii, iar fostul ministru al Internelor George Homostean şi Tudor Postelnicu, fost şef al Departamentului Securităţii Statului, de complicitate la aceste infracţiuni.

Potrivit rechizitoriului, în perioada ianuarie – noiembrie 1985, inginerul disident Gheorghe Emil Ursu a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare, pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la 21 septembrie 1985 şi decedând în 17 noiembrie 1985, în Spitalul Penitenciar Jilava.

“Pentru a disimula adevăratul obiect al cercetării disidentului Ursu Gheorghe Emil şi pentru a putea face «dovada» că nu există un dosar politic pe numele acestuia, organele de securitate au «inventat» infracţiunea de deţinere şi operaţiuni interzise cu mijloace de plată străine”, au scris procurorii militari în actul de sesizare a instanţei.

În realitate, potrivit probelor din dosar, reprezentanţii Departamentului Securităţii Statului erau interesaţi de aspecte cum ar fi legăturile lui Gheorghe Ursu cu postul de radio Europa Liberă, relaţiile şi discuţiile acestuia cu lumea literară şi artistică din ţară şi din diaspora, precum şi de impresiile consemnate în jurnalul acestuia despre politica statului şi despre conducătorii partidului şi statului comunist.