Sesizare penală, depusă de IICCMER, privind tratamentele inumane aplicate în perioada comunistă în căminele spital, care au dus la moartea a 771 de copii

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a anunţat, joi, că va înainta un denunţ către Parchetul General cu privire la tratamentele inumane aplicate în timpul regimului comunist copiilor aflați în trei cămine spital. Potrivit Institutului, aceste tratamente au dus la moartea a cel puțin 771 de minori.

Conform IICCMER, căminele spital pentru minorii nerecuperabili în care s-au aplicat astfel de tratamente sunt cele din Cighid şi Păstrăveni, respectiv căminul pentru minori deficienți nerecuperabili din Sighetu Marmației.

Anunțul a fost făcut într-o conferinţă de presă la care a participat şi Izidor Ruckel, unul dintre ”zecile de mii de orfani neglijaţi descoperiţi de presa occidentală în 1990, adoptat la momentul respectiv de o familie americană”.

Conform Institutului, regimul din instituţiile menţionate, aflate în timpul regimului comunist în administrarea statului român, ”a dus nemijlocit la moartea a cel puțin 771 de minori (număr provizoriu)”.

”Coşmar” în Olanda după moartea a patru copii într-o coliziune între un tren şi o bicicletă

O milionară din România crește 30 de copii nevoiași: Dacă reuşeşti în viaţă, e normal să…

”La Căminul spital pentru minorii nerecuperabili Cighid s-au înregistrat 138 de decese în perioada 1 octombrie 1987 – 26 martie 1990, la Căminul spital Păstrăveni au fost 394 de decese confirmate între 1 octombrie 1966 – 30 aprilie 1990, în timp ce Căminul pentru minori deficienți nerecuperabili din Sighetu Marmației a înregistrat 239 de decese în  perioada 20 ianuarie 1973 – 31 decembrie 1991”, anunță IICCMER în comunicatul de presă remis joi.

Conform aceleiași surse, contextul istoric declanşator a fost creat în anul 1966, când regimul comunist din România a iniţiat una dintre cele mai restrictive politici demografice pronataliste. ”Creşterea forţată a populaţiei, strict cantitativă, fără respectul față de om și fără asigurarea tuturor condițiilor decente de viață, a avut printre consecințe creșterea mortalității materne şi infantile, creşterea fără precedent a numărului de copii născuţi cu malformaţii congenitale grave, cu afecţiuni fizice şi psihice, cu diverse boli moştenite sau dobândite după naştere, mii de copii ajungând orfani şi un număr impresionant fiind abandonaţi”, informează Institutul.

Potrivit reprezentanților IICCMER, minorii ce necesitau protecție din partea statului erau împărţiţi în trei categorii: „recuperabili”, „parțial-recuperabili” și „nerecuperabili”, diferențierea fiind făcută între o categorie de minori pe care statul încerca să-i „recupereze”, total sau parţial, pentru integrarea ulterioară în producţie, şi o categorie de copii în care statul nu era dispus să investească şi pe care nici măcar nu dorea să-i recunoască.

”Reabilitarea, chiar şi parţială, a acestor copii, care ar fi putut fi ulterior integraţi în muncă, solicita cheltuieli importante, la care statul contribuia doar parţial. Părinţii erau nevoiţi să acopere o parte din costurile îngrijirii copiilor, indiferent de situaţia lor materială. Nu puţine sunt cazurile în care familii monoparentale, cu venituri minime, sunt nevoite să plătească până la jumătate din acestea pentru întreţinerea minorului în cămin. Mai dificilă era situaţia minorilor orfani de ambii părinţi, lipsiţi de bunuri materiale sau rude, pentru care bugetul asigurărilor sociale nu avea prevăzute sume şi nici baza legală prin care să poată acoperi aceste cheltuieli. Pentru ideologia comunistă, doar omul sănătos intra în discuție, „rebuturile” fiind ascunse și, la limită, evacuate”, se precizează în comunicatul citat.

Experții IICCMER precizează că au constatat nenumărate cazuri în care încadrarea copiilor în unităţi pentru deficienţi se făcea în mod eronat, aceştia fiind perfect sănătoşi sau având deficienţe fizice sau psihice minore şi deplin recuperabile. ”Astfel, relocarea minorilor din leagăne și case de copii spre căminele-spital poate fi privită atât din perspectiva izolării minorilor ce nu puteau fi recuperaţi, cât şi a acelora perfect sănătoşi, ale căror costuri nu puteau fi acoperite integral de către stat”, arată aceștia.

IICCMER a cercetat aproximativ 10 dintre cele 26 de cămine spital pentru minori nerecuperabili din ţară, hotărând să trimită spre organele de anchetă penală rezultatele în privința a trei dintre ele, având în vedere probele obținute până în prezent.

Institutul anunță, totodată, că investigațiile vor continua și după această sesizare.

”Mărturiile adunate privind condiţiile de viaţă de la căminele spital Cighid, Păstrăveni şi Sighetu Marmaţiei arată că regimul de viaţă al minorilor se caracteriza prin alimentație necorespunzătoare, nerespectarea condițiilor minimale igienico-sanitare, lipsa hainelor, frig, igrasie, lipsa asistenței medicale, izolarea de lumea înconjurătoare”, arată Institutul.

În perioadele analizate, principalele cauze de deces ale minorilor, consemnate în actele de moarte, sunt:

• Cighid: bronhopneumonie – 61 cazuri, encefalopatie cronică infantilă – 52 cazuri, enterocolită acută – 4 cazuri, epilepsie și traumatisme cranio-cerebrale – câte 3 cazuri).
• Păstrăveni: encefalopatie cronică infantilă – 163 cazuri, bronhopneumonie – 119 cazuri, epilepsie – 33 cazuri sau malnutriție proteo-calorică și oligofrenie – câte 11 cazuri.
• Sighetu Marmaţiei: bronhopneumonie – 57 cazuri, epilepsie – 8 cazuri, malformaţie congenitală – 6 cazuri, enterocolită – 5 cazuri, toxicoză – 4 cazuri.

”În urma analizei actelor de deces și a certificatelor constatatoare de moarte, efectuată de experții IICCMER și de o echipă de specialişti în medicină legală, s-a constatat că, pe de o parte, au existat rate crescute de mortalitate în cazul unor patologii ușor de prevenit sau de diagnosticat precoce şi de tratat corespunzător, iar, pe de altă parte, au existat cauze de moarte care susțin, prin specificul lor, concluziile cu privire la existența unui regim caracterizat prin tratamente neomenoase aplicate minorilor din cele trei centre”, mai spun reprezentanții Institutului.

În urma descoperirilor făcute, IICCMER a înaintat o sesizare penală către Parchetul General, prima dintr-o serie de sesizări care vizează crime sistemice și sistematice petrecute în perioada comunistă, având în vedere toate ramificaţiile administrative, profesionale şi politice.

Peste 100 de persoane vizate de sesizarea penală

Radu Preda, preşedintele executiv al IICCMER, a declarat, joi, în cadrul conferinței de presă, că numărul real al victimelor este greu de estimat, fiind vorba de peste 10.000 de persoane, atât supravieţuitori cât şi morţi în aceste trei cămine pentru minori nerecuperabili.

„Există cazuri de moarte imposibile, cum e cazul unei fetiţe de 4 ani care a fost trecută cu anorexie în certificatul de deces. Avem zeci de certificate de deces cu malnutriţie, avem pneumonie, otită şi rahitism. Am depus 1442 de pagini de documentaţie şi care în opinia noastră sprijină concluzia că în cele trei cămine, în cele trei perioade de referinţă, minorii au fost supuşi la tratamente neomenoase, la tratamente inumane şi degradante. Avem date certe cu persoanele care au lucrat în căminele respective dar având în vedere dimensiunea materialului am preferat să depunem aceste nume către Parchet, fără să-i identificăm noi în sine. Avem nume de la directori, până la femei de serviciu. Numărul acestora este peste 100. Faptele în cazul lor sunt imprescriptibile”, a completat Cătălin Constantinescu, consilier juridic, citat de News.ro.

IICCMER este abilitat, conform cadrului legal de funcționare, să efectueze investigaţii științifice cu privire la crimele, abuzurile şi încălcările drepturilor omului pe întreaga durată a regimului comunist şi să sesizeze organele în drept.