Iliescu în dosarul Mineriadei: A fost o campanie electorală civilizată dar fenomenul „Piața Universității” a continuat și după – declarație

Fostul președinte al României Ion Iliescu le-a ținut procurorilor militari din dosarul Mineriadei o scurtă lecție de istorie privind evenimentele din decembrie 1989 și impactul lor asupra mentalului colectiv.

Iliescu pune pe seama emoțiilor trăite de oameni în timpul evenimentelor de la Revoluție insistența în a protesta după alegerile din 1990.

1989, an al schimbărilor politice din România

„Anul 1989 a fost un an al schimbărilor politice în Europa de Est. În unele țări aceste schimbări s-au făcut paşnic. În Polonia au avut loc alegeri libere în vara anului 1989. În Bulgaria, conducătorul ţării a fost schimbat în urma unei plenare a Partidului Comunist Bulgar.

Declaraţia unică poate fi depusă online

Klaus Iohannis trimite înapoi la CCR legile justiţiei şi sesizează Comisia de la Veneţia: PSD a…

De asemenea în Cehoslovacia s-a realizat o schimbare pașnicã prin venirea Președintelui Havel la conducerea țării.

În România schimbările paşnice nu au fost posibile datorită caracterului regimului Ceauşescu.

Dorinţa de schimbare în societatea românească era evidentă şi a fost exprimată public, în primul rând prin răbufnirea unei acţiuni de contestare a populaţiei din Timişoara exprimată şi prin reprimarea ei, mai ales în data de 20.12.1989.

La această dată armata lui Ceauşescu a deschis focul asupra populaţiei în Timişoara”, a notat Iliescu în declarația dată.

Debutul revoluției

”În Bucureşti, în urma mitingului convocat de Ceauşescu, a răbufnit o răscoală populară a bucureştenilor pe care din nou Ceauşescu a încercat să o reprime prin forţă.

Ca urmare a acestui fapt, în noaptea de 21/22.12.1989 s-au înregistrat victime în rândul populaţiei. Precum se ştie, în data de 22.12.1989, locuitori ai Bucureştiului şi în special muncitorii au venit masiv spre centrul oraşului Bucureşti. La această presiune populară, în data de 22.12.1989, Ceauşescu a fugit cu elicopterul la ora 12.06 de pe acoperişul CC al PCR .

Această fugă a fost înlesnită de gen. Stănculescu. Dacă nu ar fi fugit eu elicopterul, ar fi năvălit populaţia şi altul ar fi fost sfârşitului lui Ceauşescu. În jurul prânzului sediul CC al PCR a fost invadat de manifestanţi.

Acesta a fost momentul culminant care a apus captat regimului Ceauşescu şi a deschis calea schimbărilor în ţară. După fuga lui Ceauşescu, balconul clădirii CC al PCR a devenit prima tribună a Revoluţiei române”, mai spune Iliescu în declarația sa.

Protestau deși alegerile se încheiaseră

”În după-amiza şi seara zilei de 22.12.1989 s-a constituit prima structură a Revoluţiei române, adică Consiliul Frontului Salvării Naţionale – CFSN- care, în aceeaşi seară, a prezentat pe post la TVR şi la postul de radio, Proclamaţia Revoluției române, în concret, este vorba despre comunicatul către ţară, al CFSN.

Esenţa acestui comunicat era concretizată în cele 10 puncte programatice ale revoluţiei române.

…..

În cursul lunii ianuarie 1990 au apărut 30 de partide politice. La data de 01.02.1990 am convocat o reuniune cu liderii celor 30 de partide politice. Hotărârea esenţială a acestei reuniuni a fost crearea unui cadru organizat de conlucrare a acestor partide. Lucrul acesta s-a concretizat prin crearea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională-CPUN.

A fost o decizie politică esenţială. S-a constituit o structură care a funcţionat ca un pre-parlament şi a fost forul de conlucrare a partidelor politice intr-un cadru organizat de funcţionare şi conlucrare a lor…..

Pe parcursul activităţii sale, CPUN-ul a abrogat, legi ale regimului Ceauşescu şi a elaborat 200 de legi care acopereau diferite domenii de activitate.

Principala lege dezbătută de CPUN a fost legea electorală care se baza pe principiul pluralismului politic şi a cadrului legal de conlucrare a partidelor politice şi de funcţionare a acestei structuri- CPUN în perioada pre-electorală.

La rândul său CPUN-ul şi guvernul desemnat de acestra, adică Guvernul Petre Roman, au asigurat cadrul legal de pregătire şi organizare a primelor alegeri libere din data de 20.05.1990.

Pe aceastã bazã la data de 20.05,1990, s-au organizat primele alegeri libere din România care s-au desfãșurat în condiþii normale, firești, fiind apreciate de toatã lumea.

Precum se știe, FSN-ul a câștigat alegerile parlamentare cu 65 % iar candidatul sãu pentru funcția de președinte al României cu 85%. Pentru funcția de președinte al tãrii și-au depus candidaturile un numãr de 3 cadidați. Domnul Ion Rațiu din partea PNȚ-CD, domnul Radu Câmpeanu din partea PNL.

Un moment culminant al campaniei electorale, premergătoare alegerilor a fost confruntarea electorală dintre cei trei candidaţi transmisă de Televiziunea Naţională, Toată lumea a apreciat caracterul civilizat al acestei confruntări. Cred că acea confruntare electorală reprezintă exemplul cel mai elocvent al unei confruntări electorale civilizate între candidaţii pentru funcţia de preşedinte al României.

Un moment aparte în această campanie electorală îl constituie apariţia „fenomenului Piaţa Universităţii” Ocuparea Pieţei Universităţii, ia începutul campaniei electorale, a fost realizată de participanţii la primul miting electoral oraganixat de PNŢ-CD, miting oraganizat în zona Herăstrău (Piaţa Charles de Gaulle).

Acest miting a fost organizat în prima zi de campanie electorală, respectiv la data de 22.04,1990.

La ocuparea Pieţei Universităţii s-a raliat şi Liga Studenţilor condusă de Marian Munteanu. Timp de o lună, Piaţa Universităţii a devenit locul perpetuu de manifestare a opoziţiei din acea vreme.

Acest miting perpetuu electoral s-a desfăşurat nestingherit timp de o lună de zile, până ia alegerile din 20.05.1990, deşi deranja circulaţia în centrul cel mai aglomerat al Bucureştiului.

După alegeri, menţinerea acestui loc ocupat de nişte manifestanţi nu îşi mai avea raţiunea de a fi, dispăruse obiectul său. Adică, se terminase campania electorală”, le-a mai mărturisit Iliescu procurorilor militari.