Inspecția Judiciară vrea ca parchetele să nu mai confirme presei anumite informații, în vreme ce instanțele au secretizat mai multe dosare, deși procurorii s-au opus

Inspecția Judiciară (IJ) a emis un raport în 30 ianuarie, după un control amănunțit efectuat la toate Birourile de informare și relații cu publicul (BIRP) al parchetelor din țară, iar printre considerente inspectorii au arătat că parchetele nu ar fi trebuit să ofere presei mai multe tipuri de informații.

Obiectul controlului a fost verificarea respectării, la nivelul Ministerului Public, a Ghidului privind relația dintre sistemul judiciar din România şi mass-media.

Astfel, în raportul 6999/IJ/1586/DI/2016, se arată că DNA, DIICOT, PICCJ dar și alte unități de parchet din țară nu ar fi trebuit să ofere lămuriri presei cu privire la existența unor dosare penale, despre care existau deja informații în sfera publică, respectiv mass-media, neconfirmate însă la nivel oficial.

În raport inspectorii specifică doar numerele de lucrări, nu și dosarele, plângerile sau sesizările vizate de presă, și susțin că nu trebuiau dezvăluite presei, la cerere, în baza Legii 544/2001 niciun fel de informații privind existența sau inexistența lor.

Augustin Lazăr: Nevoia imperioasă este clară, de a subordona justiţia independentă, de a subordona Ministerul Public

Contre la ședința CSM. Reprezentantul societății civile, acuzat că face politică

Inspectorii  invocă regulile Ghidului de bune practici dintre sistemul judiciar și mass-media, care prevede momentele la care o unitate de parchet poate confirma existența unui dosar aflat în lucru sau plângerea unei persoane transmisă instituției.

IJ nu acceptă noțiunea de ”confirmare” sau  ”infirmare”

Într-unul dintre cazurile de la PICCJ, reperat ca fiind cu ”problemă” de către inspectori, aceștia notează în documentul citat: ”În situația în care nu exista un dosar înregistrat, comunicarea s-a făcut în acest sens, iar în situația în care exista un dosar penal s-a comunicat presei care a solicitat, faptul că  e înregistrat un dosar și infracțiunile pentru care se fac cercetări”.

Pe scurt, inspectorii arată că în respectivul caz parchetul a confirmat faptul că s-a deschis un dosar și doar care sunt infracțiunile din lege ce sunt cercetate în el.

În acest context inspectorii notează mai departe în raport: ”Referitor la acele trei situații identificate , opinăm că singura modalitate legală de a răspunde unor astfel de solicitări, către mass-media, este aceea de a invoca dispozițiile articolului 25 alineatul 3 din Ghidul de bune practici dintre mass-media și sistemul judiciar, în sensul că astfel de informații nu sunt publice”.

Tradus altfel nu este public să se confirme dacă se deschid dosare de cercetare, în ciuda informațiilor vehiculate, și nici ce infracțiuni din Codul Penal sunt cercetate.

Inspectorii reamintesc pe această cale că unicul moment în care parchetele ar avea voie să confirme sau să infirme astfel de informații este doar când autorul plângerilor sau denunțurilor declară public acest lucru.

”În concluzie, raportat la dispozițiile art. 288 C. p. p. referitoare la modul de sesizare a organelor judiciare și la art. 25 alin. 3 din Ghid, în situația în care un dosar penal este constituit ca urmare a unei plângeri sau denunț, răspunsul către reprezentanții mass-media trebuie să fie acela că aceste informații nu sunt publice şi nu să confirme sau să infirme existența acestuia, excepție făcând doar situațiile prevăzute expres în ghid”, se mai arată în raport.

IJ nu vrea rechizitorii mai ample decât comunicatele pentru presă

Referitor la solicitările mass-media pentru referate și rechizitorii, în cazul Parchetului instanței supreme, inspectorii au constatat că în mai multe cazuri nu s-ar fi eliminat complet referirile la probele care dovedesc acuzațiile pentru care cei vizați au fost trimiți în judecată.

”În urma examinării extraselor s-a constatat că nu au fost eliminate în totalitate pasajele referitoare la probe și la analiza acestora.

Astfel, în cuprinsul referatului cu propunere de arestare preventivă se face trimitere la pg. 6 la aspectele relevante pentru cauză ce rezultă din cuprinsul unui proces verbal şi la concluzia raportului de constatare tehnico ştiinţifică întocmit în cauză.

În cuprinsul extrasului de pe rechizitoriul din lucrarea nr. …/2016 apar referiri la conţinutul raportului de expertiză medico legală şi la declaraţiile unor martori care au fost analizate prin raportare la alte probe administrate în cauză.

De asemenea, în lucrarea nr. nr…./2015, din extrasul rechizitoriului nu au fost eliminate pasajele referitoare la probe și analiza acestora”, sunt constatările inspectorilor judiciari.

Cu toate acestea procurorii arată că minimele referiri la probe erau esențiale pentru înțelegerea de către presă a spețelor trimise în judecată, acele probe reprezentând chintesența cazurilor.

În aceste condiții rechizitoriile transmise presei la solicitarea în baza Legii 544/2001 nu sunt cu mult mai lămuritoare decât comunicatele de presă postate pe paginile oficiale de internet ale unităților de parchet.

”Secretele” din dosarele publice

Distinct de raportul Inspecției Judiciare, de la începutul anului  instanțele bucureștene au stabilit nepublicitatea ședințelor de judecată, popular spus ”secretizarea” ședințelor,  în cazul mai multor dosare de anvergură ale DNA, în ciuda opoziției procurorilor de ședință.

Astfel, la cererea unui avocat, care a invocat calitatea de lucrători ai Oficiului Național pentru Protecția Martorilor (ONPM), a persoanelor inculpate din dosarul Oficiului, instanța a admis ca pe durata audierii inculpaților ședința de judecată să fie nepublică.

În acest caz procurorul de ședință al DNA s-a opus pe motiv că dosarul a fost public și disponibil presei până la acel moment iar toate metodele de lucru ale ONPM puteau fi aflate de persoanele interesate.

Cu toate acestea în cadrul acestor ședințe nepublice au fost audiați și martori, aduieri la care presa nu a avut acces.

Un alt dosar trecut ”la secret” de către instanțe este dosarul fostului premier al României, Victor Ponta, în care este judecat alături de Dan Șova, pentru modalitatea de acordare a unor contracte de asistență juridică Complexului Energetic Turceni-Rovinari.

Nepublicitatea ședinței de judecată a fost stabilită la termenul la care trebuia audiat un martor esențial din dosar, figură publică, fiind vorba de omul de afaceri Gruia Stoica. În acest context completul de judecată nu a dorit ca presa să aibă acces la audierea lui Stoica, pentru a nu fi deranjată ședința de judecată.

După această audiere nepublicitatea ședinței de judecată a fost menținută.

Dosarul fostului edil Sorin Oprescu a fost trecut la ”la secret” pe durata audierii primilor denunțători din dosar. Cu toate acestea în cazul unuia dintre denunțători ședința de judecată a fost publică, presa având acces în sală.

În dosarul fostului edil Neculai Onțanu judecătorul a stabilit nepublicitatea ședinței de judecată pe durata audierii lui Cristian Borcea, judecătorul arătând la acel moment că nu dorește crearea unui circ mediatic.

În aceeași manieră ilogică, anterior audierii lui Cristian Borcea, presa a avut acces în sala de judecată la audierea mai multor martore, funcționare din primărie, ședința fiind secretizată în cazul audierii fostului om de fotbal, deși procurorul de ședință a opinat că Borcea poate fi audiat în prezența presei.