Corespondența criptată a membrilor „Academiei Infractorilor”. Cine erau „țânțarii” care îi împiedicau pe „copiii mici și proști” să ajungă la „florile cu miere”

Membrii „Academiei Infractorilor” care erau prinși de către autorități îi scriau într-un limbaj codat lui Adrian Botez, zis „Țâță”, adresându-i-se cu apelativul „Tata”, în fapt porecla liderului grupării fără diacritice, pentru a crea impresia că deținutul se adresează familiei. În motivarea deciziei definitive de condamnare, obținută de Vocea.biz, se află pasaje din mai multe scrisori trimise din pușcărie liderului grupării, cu mesaje criptate

Pentru a descifra adevăratul mesaj, următorii termeni se traduc astfel: 

• căruţe = autoturisme;
• sârme = telefoane mobile;
• busole, morişti = ceasuri;
• baston =  1 milion, 1 kg aur 1 faptă;
• acarete, bolovani, porc, flori = marfa furată;
• bighidii = tineri recruţi;
• tonă, baracă = casă, apartament; 
• stup = tabără, loc de întâlnire, locaţia unde se reuneşte grupul;
• fenta = ţinta, magazin de aur sau ceasuri;
• horă = număr de membrii;
• hăiţă = banii obţinuţi din faptă, ascunşi;
• mămăligă = bani;
• mingea = bunurile sustrase împachetate pentru aducere în ţară;
• ţânţari, gărgăriţe = poliţia;
• depozit = casă;
• mobila = executanţii;
• flori cu miere = rucsacii cu bunuri sustrase/gropile cu bunuri ascunse; 
• lada albastră = bunuri sustrase;
• pană = greşeală;
• copiii mici şi proşti = noii recruţi;
• cameră = celulă;
• vacanţă, concediu = pedeapsă.

Conform Regulamentului reţelei, liderul Adrian Botez zis „Ţâță”, era denumit în scrisorile membrilor reţelei arestaţi în spaţiul european „Tata”, în fapt porecla sa fără diacritice, acest lucru conducând evident la confuzie pentru anchetatori, întrucât o scrisoare care începe cu „Dragă Tata” pare a fi adresată familiei reale şi nu liderului grupării, cum în realitate se întâmpla.

Dosarul „Academia Infractorilor”: Ce colind cântau „studenții” interlopului „Țâță” când dădeau spargeri în marile metropole ale…

În pasajul următor, „ofiţerul” Vartic îi raportează „comandantului” că a fost arestat pentru că un poliţist l-a urmărit şi şi-a chemat ajutoare cu care a reuşit prinderea şi arestarea sa şi a altui membru al grupului. „Ofiţerul” îi confirmă liderului că declaraţia sa în faţa autorităţilor franceze este una de recunoaştere, în care aplică „poezia” învăţată pentru a primi o pedeapsă mică şi îi comunică totodată că are „informaţii” privind continuarea acestei anchete franceze cu altele pentru fapte derulate în Marea Britanie (Hotel Turock) şi Italia (Pieve):

„Bună Tata, 

Ce pot să-ţi zic decât că am alunecat pentru că o gărgăriţă normală m-a bâzâit fără să o văd, până când şi-a chemat tot stupul greu şi a început să doboare pe mine şi pe colegul meu de „breaslă”. Măcar nu m-a luat ca pe alţi „fraieri”. Am înţeles că domnului judecător îi cam plac condamnările cu „zero” la urmă, dar poate îşi dă şi el seama că avem familii şi copii acasă şi am furat din sărăcie şi de „foame”.(…) poate ne dă pedeapsa cât mai scurtă (…)ne-a pus la hoteluri diferite (…) am auzit la „radio” că se lungeşte cu hotel Turok şi Pieve, filme tatăăăăăăă 🙂 (…) Gărgăriţele încă caută urât toate florile alea cu miere, parcă nu văd că a dat frigul şi „foamea” şi nu mai sunt şi le cunoaşte bine la petale şi lada aia albastră. Îmi pare rău că te-am dezamăgit tata, dar oricum capul sus şi mergem înainte! Motivele la urmă….   şi spune-le la copiii aia „mici şi proşti” să nu mai facă „pană” acuşi, acuşi, că e scumpă camera”

Liderul grupării promitea recruţilor săi că va avea grijă de cei care ajung la închisoare pentru faptele comise şi de familiile lor din ţară.  În pasajul următor, „ofiţerul” arestat îşi exprimă solicitările cât mai succint şi nu uită să salute din nou membrii executanţi, din rândurile cărora se ridicase şi el:

„Sărut mâna dragă Tata!

Eu  aş avea nevoie de o vizită dacă ar fi posibil pentru a-mi aduce ceva haine şi de ceva bani, o sută, două, pentru ţigări şi televizor. Toate astea dacă ar fi posibil din mica ta pensie pe care ţi-o dă statul român 🙂 Te mai rog să o ajuţi şi tu cu ce poţi pe acolo pe prietena mea, dacă e fată bună şi ascultătoare (…)salută-i şi pe fraţii mei, ăia „mici şi proşti” cum eram şi eu, salutări la „gagici” (…) sărut mâna Tata şi piciorul că e din acelaşi material!!!”

Viața „la țară”

Aparent, scrisoarea următoare conţine mesajul unei persoane arestate pe nedrept care înţelege să scrie familiei sale pentru a le trimite veşti şi pentru a le cere sprijin, fapt ce este departe de adevăr. Scrisoarea vizează mai mulţi destinatari, cu referire directă la liderul „Țâță”, pe care condamnatul Constantin Diță îl informează că anchetatorii din principat continuă cercetările şi au indiciile concrete ale existenţei unei grupări, însă le dă asigurări că el nu va vorbi în anchetă, iar pe final trimite salutări celor rămaşi în libertate pe care îi indică cu iniţiale sau început de poreclă:

„Am trimis şi eu acum o lună o scrisoare acasă la Tata, dar văd că nu am primit nici un răspuns, (…) nu au nimic împotriva mea, acum aştept că au la dispoziţie 6 luni, pentru a găsi ceva, îs nebuni caută cu elicoptere, nu ştiu ce dracu vor să găsească, ăia care au făcut cine ştie ce naţie sunt şi pe unde or fi prin Albania, Vietnam. Mi-au arătat mie nişte fotografii şi nişte poze după nişte buletine, cu nişte români dar eu nu i-am văzut în viaţa mea. (…) mi-au spus ei că sunt de la mine, iar eu le-am spus că unde stau eu oraşu are locuitori cât are toată ţara lor (…) mă tot f*t ăştia la cap în fiecare zi cu banda lor, să le spun banda, şi eu foarte frumos le spun că nu ştiu nimic (…) eu cam atât am avut să vă spun, cred că sunt mai mulţi cititori (…)rog să mi se pună nişte haine. Gagicile mele ce mai fac, să fie cuminţi că aşa-i mai bine, JI – JĂ – CI – BV, le scriu aşa că poate citeşte nevastămea scrisoarea(…) scrieţi un număr de telefon la vreo gagică unde pot suna”

La această scrisoare, condamnatul Constantin Diță primeşte răspuns la Ana Maria Cojocaru, în care i se transmite:

„Suntem alături de tine indiferent ce s-a întâmplat. Tata e bine şi sănătos şi puternic cum îl ştii. Am înţeles grijile tale şi stai liniştit că toate se vor rezolva. Toţi din familie sunt bine şi muncesc în continuare. Munca la ţară e aceeaşi, dar găinile sunt expuse la gripă aviară şi sperăm să reuşim să le ferim cu grijă şi atenţie”.

I se comunică astfel celui condamnat că liderul Adrian Borez este bine şi deţine controlul acţiunilor sale, confirmându-i-se că ceilalţi membrii ai grupării, familia, sunt bine şi continuă să comită acelaşi gen de infracţiuni, însă sunt deja expuşi şi trebuie să fie atenţi pentru a nu fi prinşi.

Un biet poverin

Următorul pasaj indică cu certitudine că folosirea cuvintelor cheie era un mod de confirmare a unui comportament învăţat pentru anchetă (sunt un biet om sărman = poverin) şi grija pentru a nu deconspira mesajele reale ale scrisorilor faţă de autorităţi (nevasta-mea).

„Eu am spus că sunt un biet poverin, care caută de muncă ca să întreţină familia că am vreo 8 puradei. (…) din suflet urez la toată lumea multă sănătate, libertate, (…) vorbesc aşa la general (la grup) căci e mai bine aşa, nici nu am cum să scriu la fiecare în parte. Salut pe toţi fraţii mei, pe Tatăl meu, (…) pe surorile mele şi pe toţi care le pasă de mine (…) problemele vin şi trec, doar persoanele rămân (…) vă pun numărul de cont de aici, de există vreo posibilitate să mi se pună vreun ban e ok, de nu e ok, nu este  nici o problemă. (…) eu atât am avut să vă spun, (…) nu pot să vă spun  mai multe că poate citeşte şi nevastă-mea scrisorile şi nu vreau să ştie că îmi iubesc fraţii şi surorile că îi geloasă (…) indiferent de ce se  întâmplă  eu ţin la voi la toţi se ştie de cine vorbesc, la Tatăl meu, şi la fraţii mei, şi la surorile mele, etc., şi nu voi uita niciodată (…) Știu că este greu de crezut că am mai gafat-o eu dar acesta e adevărul”.

În data de 3 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a decis reducerea pedepsei de la 30 de ani la 24 de ani, două luni şi 20 de zile în cazul lui Adrian Botez, liderul grupării „Academia Infractorilor”, decizia fiind definitivă. Pe lângă Adrian Botez, au mai fost condamnate alte opt persoane, una dintre ele cu suspendare.

Liderul grupării „Academia Infractorilor”, Adrian Botez, şi 17 locotenenţi ai acestuia, organizaţi pe criterii militare, au fost trimişi în judecată, pentru 27 de tâlhării comise în Marea Britanie, Belgia, Italia, Franţa, Germania, Austria şi Danemarca, în octombrie 2015.