REPORTAJ: Povestea lui Zorzon sau cum a stricat un tatuaj buclucaș solemnitatea unei ședințe de judecată

Doi români care au ucis în Spania un homosexual pentru 20 de euro în 2005 a întins la maxim nervii judecătoarei Elena Adriana Băjan de la Curtea de Apel București, care a trebuit să aștepte mai bine de o oră din cauza neînțelegerilor, a problemelor tehnice și a dificultăților legate de traducere, totul pentru ca un judecător spaniol să asculte povestea lui Gabriel Zorzon, părtaș la crimă.

Sala de judecată era aproape pustie când un individ mărunțel cu o geacă roșie „de fâș” a fost introdus în boxa arestaților.

Pentru audierea lui de către autoritățile iberice, procesul retrocedărilor ilegale la ANRP în care este judecat deputatul Theodor Nicolescu a fost suspendat pe perioadă nedeterminată, iar tehnicienii români și cei spanioli se înțelegeau într-o engleză iliesciană.

Audierea lui Daniel Zorzon prin videoconferință a debutat cu stângul. Diferența de fus orar dintre România și Spania este de o oră. Partea spaniolă a solicitat audierea la 12.30, ora lor, partea română a înțeles că e vorba de 12.30, ora noastră, astfel că judecătoarea s-a retras până când a ajuns la prezidiu și omologul ei spaniol. În tot acest timp, a fost calibrat sistemul audio-video: pentru că nu se auzea suficient de clar, tehnicianul român s-a asigurat că măcar se aude suficient de tare.

DNA face verificări în Brazilia privind activități judiciare la nivelul județului Teleorman; Liviu Dragnea ar putea…

Pe monitor a apărut magistratul din regiunea Cordoba, care a dorit inițial ca audierea să decurgă în limba spaniolă, întrucât cel aflat în boxă înțelege și vorbește fluent această limbă. Judecătoarea Elena Adriana Băjan a insistat ca totul să se desfășoare prin intermediul unui translator, decizie pe care mai târziu avea să o regrete.

Din întrebările judecătorului spaniol se poate reconstrui cu lux de amănunte povestea unei crime, care a avut loc în 2005. Un homosexual pe nume Rafael Navarro fusese ucis de doi români, Gabriel Zorzon și Daniel Coșa, pentru bani – 20 de euro, mai exact.

Zorzon plănuise împreună cu Coșa, la o cafea, să intre peste spaniol și să îl jefuiască. Știa că este înstărit, deoarece stătea de câteva zile la el, chipurile, să-i repare casa. Cei doi aveau nevoie urgentă de bani pentru a-și procura pașapoarte false, spune Zorzon, deoarece se săturaseră de Spania și voiau să își încerce norocul în Franța.

Era pentru Zorzon o alegere logică să apeleze la Coșa, el fiind un tip atletic și foarte violent, așa cum de altfel l-a și descris. Astfel că, ziua în amiaza mare au mers acasă la Navarro, iar Zorzon a bătut la ușă. Când spaniolul a deschis, Zorzon i-a dat un pumn în burtă, bărbatul s-a chircit, iar de aici s-a ocupat Daniel Coșa: l-a strâns cu mâinile de gât până când acesta și-a pierdut cunoștința.

„E adevărat că l-ați legat de mâini și de picioare și l-ați mușcat?”, a întrebat judecătorul spaniol. Zorzon a negat și a spus: „Nu l-a mușcat nimeni, doar l-am legat de mâini, de picioare și de gură, apoi l-am dus în baie”.

„L-ați sugrumat!”, insistă judecătorul spaniol. Zorzon spune că în ruptul capului lucrurile nu au stat așa, folosind un timp impersonal:„A fost legat la gură, dar nasul era liber. Nu a fost sugrumat. I s-a oprit aerul pentru câteva momente, când Daniel l-a prins de gât. Poate de frică. Totul s-a întâmplat foarte repede, cred că în 2 minute. Apoi am auzit sirene de poliție, ne-am speriat și am fugit. Avea ochii deschiși când am plecat”.

Judecătorul spaniol încerca să își dea seama dacă forța lui Daniel Coșa era suficient de mare pentru a-l omorî pe Navarro cu o singură mână. Magistratul a început un interogatoriu în detaliu cu privire la acesta, moment în care a avut loc următorul dialog, prin intermediul translatorului:

Judecător: Cum arăta Daniel? Descrie-l pe Daniel.
Zorzon: Era foarte violent și un băiat atletic.
Judecător: Era tatuat, avea anumite semne distinctive?
Zorzon: Avea un tatuaj pe ceafă.
Judecător: Cum arăta tatuajul?
Zorzon (șovăitor): Nu arăta, erau niște cuvinte scrise…
Judecător: Ce scria anume?
Zorzon (cu privirea în pământ): Nu știu dacă mi se permite să reproduc…
Judecător: Ți se permite. Ce scria?
Zorzon (hotărât): F*t frizerițe!
(Rumoare în sală, judecătoarea afișa o mină împietrită, gardienii chicoteau, avocații și-au coborât nasurile în Codurile de procedură penală)
Translator: …?!
Judecător (în spaniolă): Ce scria?
(Gardienii erau roșii la față, unul cu o lacrimă în colțul ochiului, avocații pe sub bănci)
Zorzon (mai tare): F*t frizerițe!!
Translator: Nu înțeleg, nu se aude!
Zorzon (apăsat): F*t frizerițe!!!

După ce translatorul a reprodus sintagma întocmai în spaniolă, judecătorul a mai avut o singură întrebare pentru Zorzon, la câți ani de închisoare a fost condamnat, acesta spunând că ispășește o pedeapsă de 20 de ani și 6 luni.

A venit apoi rândul avocatului părții vătămate să îl „descoasă” pe Zorzon, numai că acesta a intrat într-o stare de negare și amnezie totală. Din întrebările apărătorului se contura o idilă amoroasă, în care Zorzon l-a ucis din gelozie pe Navarro, supărat că se întâlnise cu Daniel Coșa, contrar sintagmei pe care acesta o avea tatuată pe ceafă. „Nu am avut o relație homosexuală cu Navarro”, a spus Zorzon cu jumătate de gură.
„Ți-a cumpărat un costum nou de la Zara, Ți-a cumpărat pantofi de 190 de euro”, a fost remarca avocatului spaniol. „Nu îmi aduc aminte”, a susținut Zorzon. „Dar stăteai cu el în casă, ți-a făcut făcut poze dezbrăcat”, insista avocatul, la care Zorzon s-a apărat prin aceea că el locuia în respectivul imobil pentru a-l renova și că uneori umbla doar în pantaloni scurți.