Demisie la vârful politicii din Italia, imediat după alegeri

Matteo Renzi, care a reuşit să-şi întoarcă toată lumea împotrivă în câţiva ani, după ce a fost considerat copilul drag al politicii italiene, este marele perdant al alegerilor legislative de duminică din Italia, iar această înfrângere îl obligă să cedeze conducerea Partidului Democrat (PD, centru-stânga), scrie AFP.

În alegerile europene din 2014, PD a obţinut 40% din voturi, sub impulsul impetuosului lider. Însă, duminică el a căzut la 19%, un eşec usturător pentru Renzi, în vârstă de 42 de ani, chiar dacă scorul său rămâne de invidiat de mulţi dintre partenerii săi de centru-stânga din Europa, titrează News.ro.

“Matteo a devenit în câteva luni liderul politic cel mai puţin iubit din Italia”, scria la sfârşitul lui ianuarie săptămânalul Espresso, apropiat PD.

”Eu nu-mi explic această ură faţă de Matteo Renzi”, mărturisea pentru AFP Giovanni Orsina, un profesor de ştiinţe politice de la Universitatea Luiss din Roma.

Magistraţii italieni investighează 20 de suspecţi în cazul podului prăbuşit în Genova

Comisarul european pentru Buget Gunther Oettinger sugerează că România, Ungaria, Polonia şi Italia doresc slăbirea proiectului…

Originar din Toscana, el are o personalitate considerată adesea arogantă şi un pic autoritaristă.

El şi-a trădat unele promisiuni, precum cea din 2012 de a face din Italia ”ţara în care îţi găseşti de lucru fiindcă ştii ceva şi nu pentru că cunoşti pe cineva”, scrie Espresso. Însă el s-a înconjurat de oameni loiali lui, toscani ca el, un ”cerc magic”, în prezent sursa unora dintre problemelor cu care se confruntă.

Matteo Renzi a negat mereu orice favoritism, spunând că i-a ales întotdeauna ”pe cei mai buni” şi dând asigurări că dă dovadă de ”spirit de echipă”, în timp ce unii îl acuză că a acţionat adesea singur, fără să ţină cont de diverse sensibilităţi în interiorul propriului partid.

El nu a putut, astfel, să împiedice ”frondori” din PD să plece din partid pentru ca să formeze o nouă mişcare de stânga – “Liberi e uguali” (Liberi şi egali).

”RENZUSCONI”

Panta îndelungatei sale coborâri a început în decembrie 2016, când visul său, al unei Italii ”mai eficiente şi mai simple”, s-a izbit de respingerea fără drept de apel a refoemei constituţionale pe care a propus-o prin referendum.

Ajuns la conducerea PD la sfârşitul lui 2013, pe când era primarul Florenţei, fără să mai fi făcut parte din Parlament sau să fi fost ministru, el promitea să-i ”caseze” pe şefii din partidul său şi pe alţii.

Absolventul de drept, mândru de anii în care a fost cercetaş catolic, căsătorit cu o profesoară şi tatăl a trei copii, a îndepărtat astfel nume grele ca al fostului premier Massimo D’Alema, care nu l-a iertat, sau al fostului primar al Romei Walter Veltroni.

El a preluat conducerea Guvernului în februarie 2014 şi l-a împins fără menajamente afară pe Enrico Letta, fostul număr doi în PD, căruia i-a trimis un tweet celebru –  “Enrico stai sereno” (Enrico, stai liniştit) cu nici o lună mai înainte.

Extrem de dinamic şi ambiţios, Matteo Renzi şi-a păstrat aerul unui adolescent, cu un accent toscan şi un uşor sâsâit.

Mare utilizator de reţele de socilizare, el este neobosit, reuşind să înlănţuie mitinguri în nordul şi sudul peninsulei, fără să neglijeze presa tradiţională, în care este foarte prezent.

O vreme aliat cu Silvio Berlusconi pe tema reformării instituţiilor, el nu poate să conteze pe o alianţă ”europfilă” – “Renzusconi” – după modelul german, cu centrul-dreapta al bătrânului miliardar, la rândul său abandonat de alegători.