Uniunea Europeană şi-a făcut public, miercuri, planul de negociere a ieşirii Marii Britanii din blocul european, o procedură complexă şi fără precedent care este necesar să fie finalizată în mai puţin de doi ani, informează News.ro.
Uniunea îi încredinţează francezului Michel Barnier, negociatorul ei şef, un mandat prin care să discute problemele pe care Bruxellesul le consideră cele mai urgente în vederea plecării regatului şi care face imposibil ca acesta să discute cu Londra subiectele ei preferate – relaţia viitoare şi comerţul, relatează The Associated Press.
Aceste din urmă două subiecte pot să fie abordate doar după ce statele membre UE decid că s-au înregistrat suficiente progrese în privinţa unor subiecte pe care ele le consideră ”strict necesare în vederea asigurării unei retrageri ordonate” a regatului din cadrul blocului european, scrie The Associated Press, care prezintă principalele puncte de disensiune din această perspectivă.
O prioritate absolută este să se asigure că vor exista garanţii eficiente cu privire la respectarea drepturilor celor aproximativ cinci milioane de persoane – aproximativ trei milioane de cetăţeni europeni care trăiesc în regat şi aproximativ două milioane de britanici care trăiesc în Uniune – după Brexit.
Cetăţenii se confruntă cu incertitudini uriaşe în privinţa prestaţiilor în domeniul sănătăţii, pensiilor, impozitelor, angajarii şi educaţiei.
Acordul vizează să definească cine sunt ei, ce feluri de drepturi este necesar să fie protejate şi să garanteze că orice calificări pe care le-au obţinut, prin diplome şi certificate, sunt recunoscute de toate părţile după divorţ.
Obligaţiile financiare ale regatului, evaluate la cel puţin 60 de miliarde de dolari, este necesar să fie reglate.
Este vorba despre angajamente Londrei faţă de bugetul UE pe perioada 2014-2020, dar şi despre ieşirea regatului din instituţii UE, bănci şi fonduri precum cel referitor la refugiaţii din Turcia. Alte costuri sunt reprezentate de mutarea Agenţiei Medicamentelor şi Autorităţii Bancare.
Ziarul The Financial Times (FT) estimează că nota de plată a divorţului poate ajunge la 100 de miliarde de euro, însă Londra a anunţat că refuză să plătească această sumă.
Altă îngrijorare majoră vizează menţinea unei circulaţii nestingherite a persoanelor şi bunurilor la frontiera dintre Irlanda de Nord – o provincie a regatului Unit – şi Irlanda, un stat membru UE.
Acordul vizează să se asigure că nu se va face nimic care să submineze pacea din Vinerea Mare care a pus capăt sângerosului conflict, după zeci de ani, în Irlanda de Nord. Obiectivul este să se evite o ”frontieră dură”, cu controale vamale, mai ales în contextul în care bunuri, precum laptele, sunt produse în Irlanda de Nord şi procesate în Irlanda.
– Acordul ar urma să garanteze că orice alte bunuri scoase pe piaţă înaintea ieşirii oficiale a Marii Britanii – al cărei termen-limită este miezul nopţii de 29 spre 30 martie 2019 – pot rămâne pe piaţă atât în regat, cât şi în Uniune.
– Orice proceduri judiciare între cele două părţi aflate în curs după expirarea termenului-limită, trebuie să poată fi finalizate.
– Este necesar să se facă aranjamente în vederea protejării drepturilor celor care trăiesc în baze militare britanice în Cipru, un stat membru UE.
– Mandatul prevede că acordul este necesar să prevadă mecanisme de soluţionare a unor dispute şi soluţiile să fie puse în aplicare astfel încât să respecte ”autonomia Uniunii şi ordinea sa juridică”. În esenţă, acest lucru înseamnă că cea mai înaltă jurisdicţie europeană – Curtea de Justiţie, cu sediul la Luxembug, extrem de diabolizată în Marea Britanie – trebuie să fie arbitrul ultim al acordului.