Planeta Marte a avut în trecut o climă umedă, cu lacuri și oceane, însă acum cercetătorii care au analizat imaginile transmise de către rover-ul Curiosity spun că un anumit crater ar fi adăpostit în trecut chiar organisme vii.
Sigur, aceștia nu erau extratereștrii din filmele SF sau marțienii lui H.G. Wells care ”invadau” Terra, ci doar microbi, relatează The Verge. Iar totul se întâmpla în urmă cu 3,5 miliarde de ani, când pe planeta noastră ”stăpâne” erau tot organismele unicelulare.
Este vorba de craterul Gale, care are un diametru de circa 154 de kilometri.
Ei bine, roverul Curiosity a aterizat în 2012 în interiorul acestui crater în cadrul unei misiuni NASA și ulterior a analizat nămolul pietrificat care a fost anterior pe fundul lacului. Sonda a găsit diverse ”ingrediente”, precum caqrbon, azot, oxigen, fosfor și sulf, toate fiind necesare vieții așa cum o știm pe Pământ, potrivit unui studiu publicat în revista Science.
Lacul avea toate ingredientele pentru ca viața microbiană să înflorească.
Anumite sedimente arată că au interacționat cu oxigenul, iar altele mai puțin. Și asta pentru că unele au fost la mal, iar altele în apă adâncă. În fapt, același lucru se întâmplă și în lacurile de pe Pământ chiar acum.
Anumiți microbi supraviețuiesc chiar și în medii cu foarte puțin oxigen, iar alții necesită mai mult pentru a supraviețui.
Reacțiile dintre oxigen și alte substanțe chimice furnizează energia necesară microbilor pentru a putea trăi.
Aceasta este o nouă dovadă, pe lângă prezența apei, că lacul marțian ar fi putut găzdui forme de viață.
Analizând straturile, cercetătorii au putut detecta climatul dinainte ca rocile să fie transportate în lac. Și au constatat că sedimentele vechi s-au format într-o perioadă în care clima era rece și uscată, iar cele mai noi când clima era caldă și umedă. Adică fix invers față de ceea ce se credea până acum.
Descoperirile sugerează că și pe Marte climatul a variat, cu perioade umede și calde alternând cu unele reci, posibil pentru milioane de ani.
Pe de altă parte, există și o serie de limitări: studiul a analizat doar circa 110 metri de sedimente dintr-un mic colț al craterului Gale. De asemenea, rocile pot fi afectate de multe lucruri, precum modul în care au interacționat cu apa, cât de acidă era aceasta și altele.
De asemenea, există mai multe moduri în care se pot interpreta datele privind interacțiunea dintre sedimente și oxigen. O altă explicație ar fi că nu are legătură cu apa din lac, ci cu apa subterană.
Una dintre concluziile studiului este, însă, că Marte avea un climat cald și umed acum 3 miliarde de ani, ceea ce este mult mai târziu decât se estima.
Și cu cât aflăm mai multe despre apa de pe Planeta Roșie, cu atât putem răspunde la întrebarea: există viață pe Marte?