Cursa neînfrânată spre putere a lui Erdogan

La nouă luni după ce a înfrânt o tentativă sângeroasă de puci, preşedintele turc, în vârstă de 63 de ani, a jucat totul într-un referendum pe tema revizuirii Constituţiei.

Peste 51% dintre turci au votat în favoarea modificărilor constituţionale în vederea înlocuirii sistemului parlamentar cu cel prezidenţial, desfiinţarea funcţiei de premier şi acordarea unor puteri vaste preşedintelui, la referendumul de duminică, arată rezultatele anunţate după numărarea tuturor voturilor. Prezenţa la urne a fost de 86%.

Moșternire

Erdogan este prezentat adesea în Occident ca un sultan de nedetronat, însă aceste eforturi arată, potrivit lui Aydin Aydintasbas, de la Consiliul European pentru Relaţii Internaţionale, că ”sultanatul” nu-i este tocmai total.

Macedonia, în faţa unei ”decizii istorice” prin referendumul asupra schimbării numelui

Dragnea: PSD nu va face campanie pentru referendum, ci acţiuni de informare. Vrem să-i ajutăm pe…

“Erdogan trebuie să continue să câştige scrutinuri pentru a rămâne la putere şi să facă campanie în permanenţă, explică ea.

De când a venit la putere – în 2002 – partidul său al Justiţiei şi Dezvoltării (AKP), Erdogan a trecut prin zeci de scrutine, din care a ieşit învingător.

Referendumul de duminică are loc după cel mai dificil an din cariera sa politică, în care au avut loc o serie de atentate sângeroase şi, mai ales, o tentativă de lovitură de stat, în noaptea de 15 spre 16 iulie.

Imaginea lui Erdogan adesându-se în acea nopate naţiunii de pe ecranul unui smartphone, livid la faţă, a marcat spiritele. La fel ca sosirea sa triumfală pe principalul aeroport din istanbul, dimineaţa, marcând înfrângerea puciştilor.

Erdogan, care domină politica turcă de 15 ani, pare hotărât să marcheze istoria ţării sale, după modelul fondatorul Republicii, Mustafa Kemal.

”Un măgar moare, şaua îi supravieţuieşte. Un om moare, opera îi supravieţuieşte”, repetă adesea şeful statului, care şi-a multiplicat de asemenea trimiterile la sultanul Mehmet al II-lea, cel care a cucerit Constanipolul în 1453.

Proiectele sale gigantice de infrastructură au transformat deja faţa Turciei, dar mai ales Istanbulul, unde un al treilea pod traversează deja Bosforul, dar şi mai multe tuneluri.

”REIS”

Născut la Kasimpasa, un cartier popular din Istanbul, Erdogan se laudă adesea cu originile sale modeste. Educat la un liceu religios, vânzător stradal, “Tayyip” a visat o vreme o carieră de fotbalist, după care s-a lansat în politică, în mişcarea islamistă.

Ales primar al istanbulului în 1994, el triumfă în 2002, când AKP obţine victoria în alegerile legislative şi devine premier, un an mai târziu, după ce-i este amnistiată o pedeapsă cu închisoarea la care a fost condamnat după ce a recitat în public un poem religios.

”Reis” (şef) rămâne pentru susţinătorii săi omul miracolului economic şi reformelor care au eliberat majoritatea religioasă şi conservatoare din ţară de dominaţia elitei laice.

Însă de la marile manifestaţii antiguvernamentale din primăvara lui 2013, reprimate cu brutalitate, el a devenit totodată figura cea mai criticată din Turcia, critcii săi denunţând o derivă autocratică şi islamistă.

În cadrul stării de urgenţă, în vigoare de la puciul eşuat, autorităţile şi-au multiplicat arestările în rândul opozanţilor prokurzi, acuzaţi de ”terorism” şi în rândul jurnaliştilor critici.

Anumiţi analişti apreciază că preşedintele, considerat un pragmatic, în pofida temperamentului său vulcanic, ar putea să-şi îmblânzească tonul faţă de Europa şi să facă un gest de deschidere către kurzi după referendum – în cazul în care iese învingător.

Sursa: News.ro