De unde vine expresia ”a nimerit orbul Brăila”? Nici nu te-ai fi gândit la așa o poveste

Limba română plină de expresii interesante și care pot oferi o perspectivă asupra modului în care unele cuvinte pot evolua și pot să-și schimbe semnificația de-a lungul timpului. Acestea, este important să rechiziționeze istoria și evoluția limbii. Explicarea întocmai a acestora devin subiecte complexe și pot fi dificil de documentat cu precizie. În acest sens, prezentul articol explică de unde vine expresia a nimerit orbul Brăila? Nici nu te-ai fi gândit la așa o poveste.

De unde vine expresia a nimerit orbul Brăila? Nici nu te-ai fi gândit la așa o poveste

Radu Paraschivescu prezintă această expresie interesantă în care este menționată un nume de oraș românesc . Este vorba despre expresia „A nimerit orbul Brăila”.

Această expresie se folosește atunci când dorim să încurajăm pe cineva să ajungă la o destinație pe care persoana respectivă se teme că nu o va găsi. Cu alte cuvinte, se folosește această expresie pentru a sugera că persoana va reuși să ajungă la destinație fără probleme, dacă sunt îndoieli. Un exemplu ar fi: „Stai linistit, te descurci sigur! A nimerit orbul Brăila!”.

Vezi și  Care este pluralul cuvântului sânge, de fapt. Știai răspunsul corect?

Primele atestări ale expresiei ,,A nimerit orbul Brăila”

Această expresie pare să aibă legătură cu o frază din textul lui Caragiale, intitulat “Cronica”, citată de doamna Daniela Dascălu într-o lucrare despre expresiile românești din operele lui Ion Luca Caragiale:

„Cineva nu trebuie să aibă îndoieli că feciorul nu să găsească locul unde-l trimete, că doar a nemerit orbul Brăila”.

Expresia „A nimerit orbul Brăila” se găsește, conform informațiilor furnizate de Adrian Bucurescu, și în „Povestea vorbei” scrisă de Anton Pann și publicată în 1847. În capitolul intitulat „Despre învățătură”, Anton Pann scria:

„Cine întreabă nu greșește. Orbul cu întrebarea a nemerit Brăila.”

Altă explicație a acestei expresii

Una dintre interpretările mai fantastice ale expresiei este că, în trecut, Brăila ar fi fost singurul oraș port românesc la Dunăre (un aspect care este, în realitate, fals din prima), ceea ce ar fi făcut imposibilă rătăcirea pentru călători sau negustori.

Cu toate acestea, această teorie pare puțin plauzibilă, mai ales cânt te gândești că există negustorilor orbi călătorind între orașe. Ar fi greu de acceptat, așa cum subliniază Adrian Bucurescu pe blogul epochtimes-romania.com.

Explicația cu iz de legenda

O altă explicație, care are un iz de legendă, povestește despre un băiat născut orb care dorește să ajungă la apă curgătoare. Un călător îl sfătuiește să meargă în linie dreaptă, iar băiatul, urmând sfatul, ajunge la Dunăre și, implicit, la Brăila.

Cu toate acestea, această explicație este mai degrabă o fantastică și mai puțin plauzibilă din punct de vedere realist.

Explicația logică

O explicație mai valabilă și mai logică leagă numele orașului Brăila de numele lui Louis Braille. Acesta era un francez născut la începutul secolului al XIX-lea, la aproximativ patruzeci de kilometri de Paris.

Louis Braille, care a fost înzestrat cu o inteligență excepțională, a inventat alfabetul Braille când avea doar șaisprezece ani, după ce a devenit orb la vârsta de trei ani din cauza unui accident petrecut în atelierul tatălui său.

Alfabetul Braille constă în litere alcătuite din puncte în relief, pe care oamenii nevăzătoare le pot citi cu vârfurile degetelor. Există un grup fundamental de 63 de combinații de puncte care se pot aranja în diverse moduri pentru a forma litere, cifre, semne de punctuație și chiar cuvinte simple, precum “și”, “un” sau “o”.

Este foarte simplu să deduci care este legătura care există între alfabetul Braille și Brăila. Nevăzătorii din Țara Românească, care ajungeau în bibliotecă de unde puteau găsi publicații în acest alfabet, întrebau simplu: “Unde pot găsi cărțile Braille?” În timp, termenul “Braille” a suferit o transformare și a devenit “Brăila” printr-un proces de românizare.

Citește și  Care sunt formele de plural pe care românii le greșesc cel mai des. Mulți folosesc cuvintele eronate