Cel mai mare lac helioterm din lume se regăsește în România și puțini știu asta…

Între toate frumusețile României, lacul Ursu din stațiunea Sovata, județul Mureș, ocupă un loc cu totul aparte. Singurul lac cu apă sărată înconjurat de o vegetație bogată, acesta este singurul lac natural din lume despre se cunoaște exact data la care s-a format și totodată cel mai mare lac helioterm care există.

A primit numele după forma, asemănătoare cu o piele de urs

Potrivit specialiștilor, lacul Ursu, înscris în lista monumentelor naturale ale României, s-a format la data de 27 mai 1875, când în urma unei prăbușiri de teren s-a creat o formațiune geologică carsto-salină. Aflat pe un munte de sare de trei kilometri adâncime, lacul a primit numele după forma sa, asemănătoare cu o piele de urs.

Are proprietăți vindecătoare

Lacul nu se remarcă doar pentru frumusețea sa, ci deține și proprietăți unice în Europa, apele sale având virtuți vindecătoare în tratarea atât a bolilor reumatice cât și a celor cardiovasculare și endocrinologice. Un rol important îl are și nămolul din lac, folosit, de asemenea, în diverse tratamente.

Cât privește fenomenul de heliotermie al lacului, descoperit în preajma anului 1900, acesta se remarcă prin faptul că:

“Apa sărată, datorită greutății sale specifice mai mari, nu se ridică la suprafață și își păstrează căldura înmagazinată până la mijlocul sezonului de vară. În vara anului 1900, la o adâncime de 1,32 m lacul avea temperatura de 71 grade Celsius.

În anii următori, datorită creșterii numărului de vizitatori, temperatura apei nu a mai atins această valoare. În condiții optime la data deschiderii lacului pentru public, temperatura maximă ajunge la 50-55 grade Celsius. În timpul verii, temperatura apei scade treptat” spun specialiștii.

CITESTE SI DESPRE Misterele Lacului Sfânta Ana pe care mulți nu le cunosc!

Singurul lac vulcanic din România, Sfânta Ana, unul dintre cele mai frumoase din România, este și acum plin de legende și mistere greu de deslușit.

Legenda spune că…

În urmă cu mult timp, pe acele meleaguri au trăit doi tineri care urmau să-și unească destinele. Dar fata, pe numele său Ana, nu și-a dorit această căsătorie, pentru că nu putea accepta să trăiască toată viața alături de un bărbat care, deși avea o avere imensă, era un om rău.

Neînțeleasă și obligată de părinți să facă acest pas, în noaptea nunții, tânăra mireasă, plină de suferință, s-a aruncat în lac, trupul acesteia nemaifiind găsit niciodată. Localnicii au denumit atunci lacul Ana, după fecioara care și-a pierdut viața. De altfel, pentru ca sufletul acesteia să se odihnească în pace, în fiecare an, de hramul Sfintei Ana, la marginea lacului are loc o slujbă de pomenire.

Povestea fraților care nu s-au iubit

O altă legendă povestește că de demult pe acele meleaguri au trăit doi frați, care nu se iubeau deloc, nu iubeau pe nimeni și se mândreau cu cetățile lor. Într-o zi, unul dintre frați a primit o vizită, un musafir venind la el într-o caleașcă trasă de șase cai.

Invidios, cel care l-a primit l-a îndemnat să joacă la zaruri caleașca și caii și a câștigat. Când fratele său a văzut, și-a luat o caleașcă cu 12 cai și a adunat și 12 din cele mai frumoase fete din cetatea sa, Ana fiind luată prima. Când celălalt frate a văzut, a plesnit-o pe Ana pe față cu un bici. Cu sângele șiroind, aceasta l-a blestemat să se scufunde sub pământ. Se spune că în acel moment, s-a pornit o furtună iar bărbatul a fost înghițit cu tot cu cetate, pe acel loc apărând un lac superb.

Incredibil este faptul că și în zilele noastre nivelul apei lacului Sfânta Ana nu scade niciodatăm deși acesta e alimentat doar cu apă de ploaie.