Preoţii spun despre agheasma că deţine proprietăţi supranaturale prin intervenţia directă a Duhului sau Spiritului Sfânt. Cel mai bun argument pentru a susţine sfinţenia acestei ape este faptul că aceasta nu se alterează în timp, păstrându-şi calităţile pentru mult timp.
Apa sfinţită, care reprezintă pogorârea lui Dumnezeu la apa Iordanului, are o deosebită însemnătate pentru lumea creştină. Termenul de „agheasmă“ vine din limba greacă şi înseamnă atât lucrarea de sfinţire a apei, adică slujba în sine, cât şi obiectul sfinţirii, adică apa.
Oamenii de ştiinţă au însă altă explicație pentru faptul că apa sfințită nu se strică: apa respectivă intră în contact cu argint, prin scufundarea crucii, şi cu busuiocul, ambele având proprietăţi antimicrobiene.
Apa sfințită se folosește pentru curăţarea sufletelor şi a trupurilor, pentru vindecarea patimilor și pentru sfinţirea caselor. “Prin folosirea ei în atâtea împrejurări ale vieții pământești, ”creștinii caută să-l aibă permanent pe Dumnezeu aproape, pentru curăţenia sufletului, dar şi a trupului”, spun preoții Bisericii Ortodoxe.