Pagini de istorie sau doar o mică istorie a manualelor de pe care se învăța cu zeci de ani în urmă

Ioan Georgescu / 04.09.2017
Pagini de istorie sau doar o mică istorie a manualelor de pe care se învăța cu zeci de ani în urmă

Oare chiar s-a petrecut o schimbare majoră în ceea ce privește acele manuale ce s-au tot schimbat peste noapte? De la vechile manuale de acum o sută de ani, vom trece puțin în revistă unele din ele, fie că sunt de acum 20 de ani sau de acum 100 de ani.

 

Poate că la un anumit nivel toate abecedarele au început cu clasicul clișeu Ana are mere, dar apoi s-a trecut la altele mai complexe și pe care încet încet le-am uitat atât de repede cum le-am și uitat.

 

Apoi au tot apărut diverse povestiri și lucruri ce au fost definite de perioadele respective. Poveștile despre măreția partidului și despre colectivul de oameni, pe lângă istoriile despre Gheorghiu Dej, Ana Pauker, Marx sau Engels au marcat perioada anilor 70 și 80.

 

Manualul de limba română vine cu diverse traduceri ale imnului Uniunii Sovietice și povești cu Stalin și Lenin în anii 50. Cărțile de istorie veneau cu multe istorii religioase.

 

Manualul de citire din 1940 era unul ce venea în două variante diferite, unul pentru cei din zona rurală și unul pentru cei din zonele urbane. Aceste manuale erau realizate pe reguli impuse de Ministerul Instrucțiunii și Cultelor din 1913.

 

Acum o sută de ani erau puse bazele pentru cele două medii. Iar copii învățau de la început că societatea este împărțită în două, servitori și stăpâni.  În acle cărți se scria și cum se intra într-o carte străină. Printre controversele vremii se găsea o înâmplare a unui servitor care nu ștergea pantofii stăpânului că oricum se murdăreau. Astfel și stăpânul nu îi dă bani de mâncare pentru că oricum i se va face foame după aceea. La final sluga conchide cu: Aveţi dreptate, domnule, să nu-mi daţi banii căci nu mi-am făcut datoria!

 

 

 

Restul poate fi citit mai pe larg aici!

 

 

Citește și...