Cum se cresc de fapt copiii bogați! O bonă povestește tot dintr-o familie extrem de înstărită: ”Salariul meu era de…”

 „Cearta era o dramă neplăcută din timpul meseriei mele de bonă. Eram folosită în relația lor. (…) Familia locuia într-o casă cu șase dormitoare și eu stăteam la subsol, lângă camera de joacă a celor mici. Salariul meu era de 150 de dolari pe zi, plus casă și masă, pentru 16 ore, de la 6 dimineața la 10 seara. (…) Chiar din prima zi mi-am dat seama că se întâmplă ceva. Am gătit niște paste pentru copii, Isabella, opt ani, Cameron, șapte ani, și Jack, patru ani. Doamna care dormea în bucătăria imensă mi-a spus: „De ce nu-l hrănești?”, arătând spre Cameron, care nu s-a atins de mâncare. Nu știam ce însemna asta. S-a dus nervoasă la masă, a luat paste cu lingura lui și i-a dat în gură. „Trebuie să-l hrănești. Nu va mânca de unul singur”. Avea șapte ani și nu mânca singur. Mă gândeam ce va urma. Eram tratată mai degrabă ca un câine decât ca o bonă”.

„Chiar dacă eram obosită, trebuia să mă gândesc la copii. Petreceau puțin timp cu părinții lor, care erau mult prea ocupați ca să le acorde atenție. (…) Mesajul pe care l-am învățat din această experiență este că fiecare copil are nevoie și merită dragoste decât bani și alte lucruri materiale. Dragostea este indispensabilă”, a conchis bona.