O tornadă a lovit orașul lor cu 5 ani în urmă iar ea a ales să își salveze copii. De atunci viața ei s-a schimbat enorm

Stephenie Decker nu pare un nume ieșit din comun, dar cu siguranță că pentru copii ei și chiar mai mult de atât, ea este un adevărat erou și simbol al luptei continue pentru o viață mai bună.

Mamă devotată a doi copii, ea este cu siguranță mai mult decât s-ar aștepta oamenii, mai ales că pentru a își salva copii ea a ales să își sacrifice chiar și cei doi copii ai săi.

Voia să cumpere o roche neagră de doliu, dar ce i-a spus vânzătoarea a dat-o peste…

Nevăzător, premiat la Jocurile Paralimpice, student la două facultăți, neștiut de nimeni, un exemplu de dorință…

Iată cum sună povestea spusă de ea conform celor de la dot.ro:

„Nici măcar nu mă gândesc la asta de două ori”, spune Decker. ”Nu aș schimba asta nici pentru un milion de dolari. Lucrurile se întâmplă cu un motiv. A fost timpul meu să mă ridic.”

În data de 2 martie 2012, Stephanie, acum în vârstă de 42 de ani, tocmai venise acasă cu cei doi copii ai săi, Dominic, 8 ani și Reese, 5 ani, când vântul a început să se ridice. Așa că s-au dus la subsol.

„M-am uitat în sus și am văzut trambulina noastră care a fost plasată în pământ zburând peste curte”, spune ea. „Apoi întreaga casă a început să se agită. Am împietrit în acel punct și unul dintre ferestre a fost smulsă”.

Așa că Stephanie a luat o pătură, și-a înfășurat copiii în ea și s-a așezat peste ei. „Am văzut cum fundația separându-se de casă și ridicându-se”, spune ea.

Tornada F4 cu vânturi de 175 de mile pe oră a distrus totul din casa lor. Când s-a uitat în sus, femeia a văzut cum o bară de oțel lungă, care ținea casa împreună, se îndrepta căzând spre ea.

„Am putut vedea totul în mișcare lentă”, mărturisește femeia. „Eram acoperită cu cărămizi și pietre. Puteam să le dau drumul și să dau lucrurile de deasupra mea jos, astfel încât să mă îndepărtez de raza tornadei.

Dar am ales să las bara să-mi stea pe picioare și să mă țintuiască pe loc, decât să-mi las copii. Sentimentul era acesta: Aș prefera să mi se smulgă brațele decât să dau drumul copiilor mei”.

În schimb, picioarele ei au fost zdrobite.

Dar asta nu a fost totul. Nu numai că era prinsă cu bara de oțel peste picioare, dar mai era și o altă tornadă, de data asta un F2, care se îndrepta către casa lor, smulgând un alt stâlp în cale.

„Stâlpul a trecut direct peste capul fiicei mele. Acum că îmi puteam mișca doar corpul superior, dar nu-i puteam acoperi, așa că m-am răsucit înainte și înapoi, simțind greutatea resturilor zburătoare.

Mi-am răsucit trupul și mi-am rupt 8 coaste, și mi-am perforat plămânul”, a mărturisit femeia.

Dar cel puțin fiica ei era în siguranță. După ce copiii ei au alergat după ajutor, Stephanie Decker și-a luat un angajament: „Știam că dacă am să ies de aici, aș încerca să fac ceva cu un impact major”.

La un an de la tornadă, a demarat Fundația Stephanie Decker, care a ajutat 250 de copii care au pierdut membrele să participe la o tabără sportivă locală.

De asemenea, ea călătorește în întreaga țară ca un speaker motivațional. Ea și soțul ei, Joe, 47 de ani, profesor de matematică și antrenor de baseball, nu și-au reconstruit casa.

Ei locuiesc acum cam la 15 minute distanță de Sellersburg, Indiana.

Stephanie a început recent să meargă cu proteze speciale și speră că într-o bună zi să fie Dancing with the Stars.

„Îmi place imposibilul”, spune ea. „Asta e forța mea”.

Stephanie Decker a fost determinată să-și țină copiii în siguranță, chiar dacă asta a însemnat un cost mult prea mare pentru ea – pierderea picioarelor.

Stephanie este una dintre acele mame care ne arată că dragostea de mamă nu poate fi oprită de nimic, nici măcar de o tornadă dezastruoasă.

Când vine vorba de alegerile între propria viață și viața copiilor săi, o mamă știe întotdeauna ce are de făcut. Ea și-a asumat o misiune în clipa în care a adus pe lume un copil: să-i protejeze viața cu orice cost.

Ca o adevărată eroină, Stephanie Decker a îndurat frică, spaimă, groază, și o durere fizică imposibil de imaginat, totul numai pentru a-și salva cele mai scumpe comori pe care le are: copiii ei.

În prezent, femeia și-a asumat o altă misiune, aceea de a ajuta copiii fără mâini și picioare să ducă o viață decentă. Ea călătorește peste tot pentru a le fi muză și a nu-i abandona pe cei aflați în nevoie, așa cum a fost și ea.