Când pleca la şcoală, tatăl îi punea câte un bilet în ghiozdan

Dragostea de mamă nu se compară cu nimic pe lumea aceasta, dar nici dragostea de tată nu este mai prejos după cum a povestit o tânără ce a avut o relație specială cu tatăl ei.

Iată o poveste emoționantă a relației dintre un tată și fiica lui. O poveste care ne aduce aminte că și dragostea de tată este una cu adevărat specială.

“Nu-mi aduc aminte de mama. A murit când aveam câteva luni. Tata avea 50 de ani când m-am născut eu. Unii ar spune că e prea târziu să devii tată la vârsta asta. Tata mi-a fost și tată și mamă. Am fost norocoasă.

Când eram în generală, tata făcea o groază de lucruri cu mine și pentru mine. Mă ducea zilnic la școală și îmi pregătea mereu ceva dulce după ce veneam de la cursuri.

Fericire uriașă pentru Vlăduța Lupău: A născut a doua oară! Prima fotografie cu bebelușul: Cum arată…

Dolj: O femeie a fost reţinută după ce şi-a ucis în somn copilul de trei ani,…

Pe măsură ce am crescut, am încercat să mă detașez de copilăriile astea. Pe când mergeam la liceu și aveam cursuri la prânz, tata se trezea dis de dimineață și îmi pregătea câte un sandvici, ca să am la prânz. Lângă el punea mereu câte un bilețel în care îmi ura o zi bună, îmi spunea că o sa fie bine, îmi spunea un banc scurt sau desena inimioare în care scria că tati te iubește. De fiecare dată reușea să mă înveselească și să-mi aducă aminte că mă iubește.

Începusem să ascund bilețelele de la tata când eram cu prietenii mei. Mă rușinam de ele. Unul dintre colegii mei, în pauză, mi-a luat bilețelul și l-a pasat altor colegi. M-am făcut roșie ca ridichea. Din fericire, a doua zi toată lumea voia să vadă ce mi-a scris tatăl meu în bilețel.

Mi-am dat seama că fiecare și-ar fi dorit să se simtă la fel de iubiți cum mă simțeam eu.

Toată perioada liceului am primit bilețele. Le-am păstrat pe toate.

M-am mutat mai târziu pentru a urma facultatea în alt oraș. Mi se făcea mereu dor de tata. Îl sunam în fiecare zi după cursuri. Chiar ne făcusem un mic ritual, înainte să închidem.

– Angelica?

– Da, tată.

– Te iubește tata.

– Și eu te iubesc, tati!

În fiecare vineri, primeam câte o scrisoare de la tata. Erau desene haiose cu pisica noastră, cu el și mama și chiar cu mine. Fiecare scrisoare avea câte un bilețel haios și se încheia cu Te iubește tata.

Tot căminul mă știa ca fata care primește scrisori vinerea. Aveam prieteni care știau de bilețelele și voiau să le citească în fiecare vineri.

Tata s-a îmbolnăvit într-o zi. Cancer.

A început să-mi scrie cu întârziere. Prietenii mei îl numeau cel mai tare tată din lume și într-o zi i-au scris o scrisoare în care îi urau multă sănătate și îi mulțumeau că au învățat ce înseamnă dragostea de tată.

Spre sfârșitul anului universitar am mers acasă, să am grijă de tata. Din cauza tratamentului câteodată nici nu mă recunoștea.

În spital, înainte să moară, l-am ținut de mână și mi-a zis:

– Angelica?

– Da, tată.

– Te iubește tata.

– Și eu te iubesc, tati!”