Crizele de plâns ale copiilor – pot fi oprite?

Copiii cu siguranță sunt doar oameni în miniatură cu aceleași probleme ca cei mari, iar așa cum îi creștem, aceștia se pot învăța și pot acționa. Uneori mai bine, alteori mai rău, iată soluția pentru crizele de plâns isteric ale copiilor pe care a găsit-o o mămică din Brazilia, conform celor de la sanatosonline.ro:

Nu sunt nici psiholog, nici expert în crize de furie ale copiilor, sunt mamă obișnuită a unei fetițe de 5 ani. Însă consider că am găsit formula care probabil va schimba modul de gândire al copilului atunci când începe o criză de la nimic.

Fericire uriașă pentru Vlăduța Lupău: A născut a doua oară! Prima fotografie cu bebelușul: Cum arată…

Bebeluş de 11 luni din Botoşani, mort din cauza rujeole; acesta este cel de-al 57-lea deces…

Să vă spun povestea mea. Fiica mea a mers la grădiniță și își făcea griji că nu se va obișnui niciodată cu grădinița. Acasă la fel mergea totul pe dos. Alisa făcea tot mai des crize din nimicuri. La grădinița m-au sfătuit să merg la un psiholog pentru copii.

Psihologul ne-a dat multe sfaturi utile, dar unul a fost pur și simplu fantastic și foarte simplu în același timp. Despre acesta vreau să vorbesc.

Psihologul mi-a explicat că trebuie să facem copii să înțeleagă că noi înțelegem ceea ce simt ei. În timpul unei crize, indiferent de motiv, trebuie să ajutăm copilul (este valabil pentru copiii mai mari de 5 ani) să se gândească și să înțeleagă ce se întâmplă cu ei. Atunci când recunoaștem sentimentele lor și în același timp le permitem să participe la soluționarea problemei, putem opri crizele de furie.

Avem situația: copilul este gata să înceapă criza. Nu contează motivul – s-a rupt mâna păpușii, merge la culcare, nu reușește cu temele sau pur și simplu nu vrea să facă ceea ce i se cere. Privim copilul în ochi și cu o voce liniștită îl întrebăm:

„Aceasta este o problemă mare, medie sau mică?”

Când fetița mea a început să se gândească despre ce se întâmplă cu ea, s-a întâmplat ceva magic, cel puțin acasă. Îi pun întrebarea, ea răspunde și noi găsim soluția. Mai mult, fetița îmi propune singură cum să găsim soluția. Problemele mici sunt, de obicei, cele mai simple. Unele probleme au o dificultate medie. Le rezolvăm, dar nu în aceeași clipă. Aceasta o ajută să înțeleagă că sunt lucruri care necesită timp. Dacă problema este serioasă, avem nevoie de mai mult timp pentru soluționare. Ceea ce consideră copilul important nu trebuie să ignorați, deși v-ar părea o nimica toată. Uneori trebuie să ajutați copilul să înțeleagă că în viață se întâmplă lucruri nu așa cum vrem.

Într-o situație recentă această rețetă a funcționat de minune. Mergeam la cumpărături, iar Alisa se îngrijorează foarte mult cu ce să se îmbrace, mai ales când e frig afară. Ea vroia să îmbrace pantalonii ei preferați, dar erau la spălat. Ea deja începea să se agite și am întrebat-o: „Alisa, este o problemă mare, medie sau mică?” Ea m-a privit și mi-a spus: „Mică”. Noi deja știam că cele mici se rezolvă ușor. Am rugat-o să propună variante de rezolvare. S-a gândit și a spus: „Să aleg alți pantaloni”. Eu i-am spus: „Ai câteva perechi dintre care să alegi”. A zâmbit și a mers să se îmbrace cu alții. Am felicitat-o că a reușit să soluționeze singură problema. Este important să lăudați copilul pentru faptul că a reușit, aceasta va pune punctul final în această situație.

Nu cred că există soluții magice în materie de educare a copilului. Să treceți cu el prin toate etapele de dezvoltare – acesta este scopul principal. Da, uneori greșim soluția, însă trebuie să avem curajul să recunoaștem și să încercăm alte variante.

Eu am găsit soluția potrivită pentru noi, sper să o găsiți și voi.