Reacții și povești despre alăptatul în public

Ioan Georgescu / 10.08.2017
Reacții și povești despre alăptatul în public

De când cu zecile de dezbateri publice despre alăptatul în public, tot mai multe povești continuă să apară prin presă și cu ajutorul internetului să fie cât mai cunoscute de toată lumea.

 

Cum lumea este împărțită în două tabere în continuare, vor fi atât păreri pro și păreri contra. Amebele tabere foarte hevemente, cu siguranță că aduc destule comentarii și poziții foarte sigure.

Păreri contra notate de către cititori pe site-ul libertatea.ro:

Personal eu nu mi-aş scoate sânul să alăptez de faţă cu tatăl meu sau cu fratele meu, cu atât mai puţin în public, în faţa unor bărbaţi necunoscuţi. Şi nu e vorba de indecenţă, e vorba de intimitate.

Cum să-şi lase un părinte copilul să vadă sânii unei străine? Există pătură specială pentru alăptat în public cu care te acoperi

Nu am alăptat niciodată în public și nici nu o fac

 

Dar există și păreri pro care vor conține destule povești în care oamenii sunt foarte sinceri și vor aproba asemenea lucruri:

 

E normal să-ţi alăptezi copilul, ce e greşit? Dacă vrea să fie alăptat! Sunt multe alte greşeli în societatea românească. Asta să fie ultima grijă. Vreau să va spun povestea mea: mergeam în armată la soţul meu, cu fiica mea de 3 luni şi cu soacra, cu trenul din Focşani-Ploieşti. În tren copilul plângea, eu am scos sânul să o alăptez, fără să realizez că era strâns de sutien. În faţa mea, pe bancă, era un domn din cadrul armatei. L-am stropit tot cu lapte pe faţă, pe costum. Aşteptam să-mi spună ceva, dar a zâmbit şi mi-a spus să nu îmi fac griji. Important e copilul să mănânce. Soacra mea s-a ruşinat tare, iar eu nu mă puteam opri din râs, când am văzut cum tașnea laptele ca la robinet. Alăptaţi-va copiii şi în biserică!

 

Citește și...