5 cele mai cutremurătoare experimente realizate pe copii

Lumea în care trăim este frumoasă și bogată. Asta dacă vrem sau nu știm despre unele lucruri ce se întâmplă. Ignoranță sau neinformare? Iată unele din cele mai crude experimente la care au fost supuși copii de-a lungul timpului conform celor scrise de cei de la dot.ro.

1. Experimentul jucăriilor rupte

Acest experiment a fost conceput de psihologii de la Universitatea din Iowa. Scopul lor a fost să înțeleagă mai bine modul în care copiii mici experimentează sentimentul de vinovăție.

Cuvântul care se rostește la fel în orice limbă. Ce înseamnă, de fapt

”Coşmar” în Olanda după moartea a patru copii într-o coliziune între un tren şi o bicicletă

În experiment, un adult oferea o jucărie unui copil, explicându-i că este foarte specială și îl avertiza să aibă grijă cu ea. După cum ai ghicit, jucăria a fost spulberată în milioane de bucăți în clipa în care copilul a pus mâna pe ea.

Apoi, conform scenariului, adultul spunea: „Oh, Doamne!” și privea în tăcere copilul timp de 60 de secunde. Fiecare copil a fost învins de rușine.
S-au frământat, s-au uitat în altă parte, și-au frământat umerii, și-au acoperit fețele și au urlat. Acestea au fost câteva dintre reacțiile copiior.

Experimentul a demonstrat conceptul de dilatare a timpului, în care timpul pare să treacă mai lent, deoarece observatorul îl privește fix. De asemenea, a echipat copiii cu rușinea de care au nevoie pentru a supraviețui la maturitate.

2. Bătăi experimentale spinale pe copii

Punctele lombare, adesea numite „robinete spinoase”, sunt necesare pentru proceduri utile pentru tratarea tulburărilor neurologice și spinale.

Acestea implică lipirea unui ac gigantic în coloana vertebrală a pacientului, crezând că sunt nedureroase. În 1986, medicul pediatru Arthur Wentworth a decis să lămurească această coningere prin efectuarea de robinete inutile pe spatele a 29 de copii mici.

Fiecare pacient a avut dureri în timpul procedurii, dar Wentworth avea nevoie de mai multe dovezi. În cele din urmă, a concluzionat că da, punctele lombare erau dureroase.

Cine ar fi crezut, nu? Colegii săi au criticat experimentul, unul susținând că a fost „vivisecție umană”. Părinții copiilor nu aveau idee că experimentul avea loc.

Când știrile experimentului au lovit publicul, Wentworth a primit o reacție negativă uriașă și a fost obligat să renunțe la poziția de profesor de la Scoala Medicinală din Harvard.

3. Experimentul Micul Albert

Acest celebru experiment a fost condus de John B. Watson și de studentul absolvent Rosalie Rynor, care implica obligarea unui copil în vârstă de 11 luni – „Albert” – să se teamă de mai mulți stimuli siguri… din anumite motive.

În primul rând, cercetătorii au observat reacțiile lui Albert la un șobolan, iepure, maimuță, unele măști, Moș Crăciun și câteva ziare care ard. Când nu arăta nici un semn de frică, Watson a început să cupleze dezvăluirile cu zgomote puternice, cauzate de lovirea unui ciocan și a unei țevi metalice.

Firește, acest lucru a făcut copilul să explodeze într-o formă de sughițuri, lacrimi și isterie generală. Experimentul crud și abraziv a fost repetat de atâtea ori, încât Albert a început să asocieze vederea acestor obiecte cu disconfort și striga în gura mare imediat când le vedea.

Din păcate, micul Albert a decedat la vârsta de șase ani de la o afecțiune numită hidrocefalie, astfel încât efectele pe termen lung ale experimentului sunt un mister.

4. Terapia cu șoc și experimentul LSD

În anul 1960, dr. Lauretta Bender din New York Hospital Creedmoor, a început să efectueze terapie cu electroșocuri pe copiii cu probleme sociale. Cumva, ea credea că această practică barbară va fi revoluționară.

Metodele ei implicau intervievarea copiilor sensibili în fața unui grup mare, apoi aplicarea unei presiuni ușoare asupra capului copilului. Orice copil care a reacționat la presiune a fost considerat că prezintă semne timpurii de schizofrenie și a fost programat pentru terapie cu electroșoc.

Bender a fost aparent crudă și nemulțumită de copiii aflați în îngrijirea ei și le-a administrat tratament de șoc la peste o sută de copii, dintre care cel mai tânăr avea doar trei ani.

Bender a considerat tratamentele un succes, deoarece doar câțiva copii au intrat în recidivă. Ea a dat, de asemenea, copiilor, doze săptămânale pentru adulți din drogul LSD și halucinogene psilocybin.
5. Hepatita la copiii cu probleme psihice

În anii 1950, Willowbrook State School, un institut condus de stat pentru copii cu handicap mental, a raportat cazuri de hepatită.

Din cauza unor condiții nesanitare, s-a considerat inevitabil ca acești copii să contacteze boala, așa că Dr. Saul Krugman a decis să investigheze focarul.

În speranța găsirii unui vaccin, el a început un experiment controversat, care a implicat infectarea copiilor cu hepatita în mod deliberat.

Surprinzător, fiecare dintre părinții copiilor a fost de acord cu acest lucru, iar părinții care se aflau pe lista de așteptare a școlii au trimis scrisori de permisiune, confirmând că ar fi în regulă cu o infecție deliberată.

Se pare că oferindu-ți copilul științei a fost singura modalitate de a-ți asigura un loc la această unitate supraaglomerată. Era ca Harvardul instituțiilor mentale.