În biserici se vor oficia în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioşii îl “petrec” pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere. Fiecare zi are o semnificaţie aparte, în care credincioşii rememorează evenimentele din ultimele zile din viaţă pământească a Mântuitorului, înainte de Înviere.
Credincioşii care nu calcă des pragul bisericii ştiu despre Săptămâna Mare, numită şi Săptămâna Patimilor, doar că urmează Floriilor şi precede Învierea. Însă fiecare zi are o semnificaţie aparte, despre care amintim astăzi.
Că obiceiuri şi superstiţii, în Lunea Mare, femeile încep curăţenia de Paşte. Se scoate totul afară, se aeriseşte casă că să iasă toate relele de peste iarnă, se văruieşte şi se spală totul. “Să nu te prindă Paştele în necurăţenie, că te blesteama casă!”
În Marţea Mare se aspiră, se da cu matură, se spală geamuri şi se fac treburile grele pe lângă
Lunea Mare = Pildele pentru ucenici
Biserica a stabilit că în această zi să se facă pomenirea lui Iosif, fiul patriarhului Iacob, şi a smochinului ce s-a uscat prin blestemul Domnului. Iosif, fiul cel mic al patriarhului Iacov, născut din Rahilă, era invidiat de fraţii lui mai mari, care, pentru a scapă de el, l-au aruncat într-o fântână părăsită, apoi l-au scos şi l-au vândut unui negustor de sclavi pentru 30 de arginţi. Povestea lui este asemănătoare cu a lui Iisus, invidiat de iudei şi vândut de ucenicul lui, Iuda, pentru 30 de arginţi.