Marea Britanie, strânsă cu ușa. Juncker: factura Brexitului va fi de 58 de miliarde de euro. Dreptul la muncă și accesul la piață, esența negocierii

Marea Britanie va trebui să plătească o factură de circa 50 de miliarde de lire sterline, adică 58 de miliarde de euro, a declarat Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, într-un interviu pentru BBC.

Acesta spune că nu este nicio dorință de a pedepsi Marea Britanie să iasă din blocul comunitar, dar că Uniunea Europeană (UE) trebuie să descurajeze alte țări să facă la fel. Pe românește, nu poți cu slănina-n pod și cu sufletu-n rai.

Astfel, Marea Britanie nu poate ieși din UE și să impună controlul imigrației, dar în același timp să beneficieze și de toate facilitățile economice ale blocului comunitar, precum acces fără taxe vamale pentru băncile și industria britanică la piața europeană.

De asemenea, Juncker spune că trebuie calculate exact datoriile asumate de Marea Britanie înainte de declanșarea ieșirii oficiale.

Guvernul britanic a aprobat un sistem de imigraţie post-Brexit care favorizează imigranţii calificaţi

Donald Tusk consideră că încă se poate ajunge la un compromis pe tema Bexitului

”Trebuie să calculăm ştiinţific care sunt angajamentele Marii Britanii, iar apoi factura trebuie plătită”, a spus Juncker.

Întrebat dacă aceasta ar fi în jur de 50 de miliarde de lire sterline, așa cum a declarat anterior Christian Kern, cancelarul Austriei, Juncker a spus că suma este ”în jur de această cifră”.

Premierul britanic Theresa May va lansa oficial procesul de divorț dintre Londra și Bruxelles în data de 29 martie, prin declanșarea Articolului 50 din Tratatul de la Lisabona.

Pensii, infrastructură și salvare

Factura pe care Marea Britanie ar trebui să o plătească unul dintre principalele puncte de negociere. Aceasta trebuie să acopere pensiile personalului angajat în instituțiile europene, proiectele comune de infrastructură, dar și cota proprie din programul de salvare al Irlandei. Aceasta a primit în anul 2010 un pachet de salvare în valoare de 85 de miliarde de euro de la Fondul Monetar Internațional, Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană, după ce Dublinul s-a confruntat cu o criză bancară.

De asemenea, o altă problemă majoră o constituie cota Marii Britanii din cadrul Băncii Europene de Investiții (BEI). Potrivit EvoNews.com, Marea Britanie este unul dintre cei patru mari acționari ai BEI, cu 16,1%, ca și Germania, Franța și Italia. În teorie, Marea Britanie poate cere 16,1% din capitalul BEI, ceea ce însemană 10,19 miliarde de euro din capitalul total de 63,3 miliarde. Numai că Londra este responsabilă și pentru datoriile BEI. Aplicând același procent de 16,1% din datoria de 469 miliarde de euro, asta înseamnă circa 75,5 miliarde de euro. Scăzând capitalul propriu de 10,19 miliarde, asta înseamnă că Marea Britanie ar fi eligibilă pentru o factură de 65,3 miliarde de euro numai în cazul Băncii Europene de Investiții (BEI).

Drepturile muncitorilor europeni și ale britanicilor din UE

Un alt punct fierbinte al negocierilor va fi cel legat de drepturile muncitorilor europeni din Marea Britanie, dar și ale englezilor din Uniunea Europeană.

Premierul Theresa May a declarat de mai multe ori că vrea să controleze imigrația. Cum țara va ieși din UE în 2019, asta înseamnă că toți polonezii, românii, dar și francezii și portughezii din Regat vor putea fi declarați imigranți.

Mulți, însă, fac naveta prin Eurotunel. Dacă Londra vrea să elimine dreptul la muncă pentru europeni vor exista atât probleme legale, cât și logistice, respectiv controale la frontieră, necesitatea unor pașapoarte sau vize.

Numai că și Uniunea Europeană ar putea cere același lucru. Iar situația se complică aici pentru Theresa May. Dacă 3,5 milioane de cetățeni din restul de 27 de state europene trăiesc în Marea Britanie, există și 900.000 de britanici în UE.

Din cele 3,5 milioane de europeni aflați în Regatul Unit, polonezii sunt cei mai mulți – cu 900.000, irlandezii sunt circa 325.000, românii se află pe poziția a treia cu 220.000, iar portughezii sunt și ei circa 210.000. De asemenea, și italienii sunt aproape 200.000, de acest prag apropiindu-se și lituanienii și francezii.

De partea cealaltă, din cei peste 900.000 de britanici din UE, un număr de 308.805 sunt în Spania. O treime dintre aceștia au peste 65 de ani. Următoarele destinații sunt Franța – 157.062, Irlanda – 112.090 și Germania – 96.200.

Pe lângă aceștia, foarte mulți se mai află în Cipru și Malta, foste colonii britanice, iar foarte mulți turiști din Regat preferă Grecia.

În privința drepturilor muncitorilor, Juncker a spus că ”nu este vorba despre o târguire, este despre respectarea demnității umane”. Juncker a spus că nimeni nu are dreptul să îi dea afară din casele lor sau să-i facă să renunțe la job-urile lor.

Statele Uniunii Europene, cu excepția Marii Britanii, se pregătesc să aniverseze sâmbătă 60 de ani de la Tratatul de la Roma, care fondează practic formarea spațiului comunitar. Întrebat de către BBC asupra absenței premierului Theresa May, Juncker a afirmat că nu se află în poziții ”ostile” cu aceasta când vine vorba de Brexit și că dorește relații prietenoase cu Marea Britanie în următoarele zeci de ani.

Însă a subliniat că nu vrea ca alte țări UE să o ia pe aceeași cale cu Marea Britanie. ”Dar nu vreau ca alții să ia pe aceeași rută pentru că, să presupunem, că și alții vor dori să plece – două, trei, patru, cinci (țări – n.r.) – asta ar însemna sfârșitul (Uniunii Europene – n.r.)”.

Mai multe state bogate din Vestul sau Nordul Europei au partide extremiste care susțin fie controlul imigrației, fie ieșirea din Uniunea Europeană. Între acestea se află Franța, unde Marine Le Pen cere părăsirea euro și a UE, dar și Olanda, Austria sau Danemarca.

Taxe vamale și servicii bancare

În fine, un alt subiect stringent pentru Marea Britanie îl constituie accesul la piața unică europeană de 500 de milioane de consumatori.

Acesta este vital pentru două grupuri mari: băncile britanice și industria, în special cea auto. Mai exact, băncile au nevoie de acces în UE pentru a putea oferi servicii financiare, în caz contrar City-ul londonez, cel mai mare centru financiar al Europei, va avea puternic de suferit din cauza scăderii veniturilor. Elveția, stat aflat în afara Uniunii Europene, dar ai cărei cetățeni beneficiază de libertate de mișcare în UE, nu are acces pentru serviciile bancare în spațiul comunitar.

Din cauză că au nevoie de acces comunitar, multe bănci, asiguratori sau fonduri de investiții și-ar putea muta sediul în Uniunea Europeană, cei mai importanți competitori fiind Parisul și Frankfurt. De asemenea, și Polonia dorește atragerea de bănci din Marea Britanie.

Celălalt grup, al producătorilor auto din Marea Britanie, are nevoie de taxe vamale zero pentru a putea exporta autoturismele produse. Spre exemplu, Nissan deține o fabrică în Sunderland, dar în Marea Britanie se mai află și Land Rover și Jaguar, constructori deținuți de către indienii de la Tata Motors, sau Rolls Royce și Mini – deținute de către grupul german BMW.

De altfel, constructorii auto au început să traseze planuri pentru diversele scenarii ce pot reieși din negocierea finală pentru Brexit. De exemplu, BMW ia în calcul transferul producției Mini de la Oxford la fabrica BMW din Born, Olanda, unde unele versiuni sunt deja fabricate, sau la Leipzig, Germania, unde construiește deja automobile compacte BMW Seria 1 pe o platformă similară cu cea a Mini.

Concomitent, și grupul Volkswagen deține în Marea Britanie constructorul Bentley, în vreme ce MG Rover este controlat de către chinezii de la SAIC Motor. În fine, Toyota deține la rândul său o fabrică în Marea Britanie.