Grupul austriac OMV a anunțat vânzarea diviziei de distribuție a carburanților Petrol Ofisi din Turcia pentru 1,37 miliarde de euro, dar și achiziția unui sfert dintr-un zăcământ aflat în Siberia, pentru 1,75 miliarde de euro.
Activele din Turcia au fost cumpărate de către OMV în anul 2010 de la grupul Dogan Holding și acum au fost vândute către traderul Vitol Investment Partnership.
Turcia are unele dintre cele mai ridicate preţuri la carburanţi din Europa, dar taxele şi alte reglementări lasă marje mici de profit pentru cele 70 de companii diferite de distribuție.
În 2016, Petrol Ofisi era lider de piaţă cu o cotă de 23% şi vânzări de 10,68 milioane tone de carburanţi, potrivit OMV şi Vitol.
În 2015, Petrol Ofisi a generat vânzări de aproximativ 10 miliarde de euro.
Petrol Ofisi operează 700 de benzinării, o fabrică de ulei mineral, 11 terminale pentru carburanţi şi trei pentru gaze naturale lichefiate şi o capacitate de stocare de 1,17 milioane de metri cubi.
Anterior, grupurile Saudi Aramco (Arabia Saudită) şi SOCAR (Azerbaidjan) făcuseră la rândul lor oferte de preluare a Petrol Ofisi, potrivit unor surse citate de Reuters.
Acordul necesită aprobarea autorităţilor de reglementare, dar OMV se aşteaptă să se încheie cel mai târziu în trimestrul al treilea.
Concomitent, OMV a ajuns la un acord cu Uniper SE, societate desprinsă recent din grupul german E.ON, pentru achiziţia de acţiuni în două companii controlate de gigantul rus Gazprom.
Tranzacţia prevede că OMV va primi 24,99% din drepturile asupra zăcământului Iujno Ruskoie, din vestul Siberiei, prețul de achiziţie fiind de 1,85 miliarde dolari, respectiv 1,75 miliarde euro.
”Finalizarea şi punerea în aplicare a tranzacţiei a fost deja aprobată de Consiliul de Supraveghere al OMV”, se arată într-un comunicat al OMV, în care se precizează că documentele privind tranzacţia s-au semnat duminică.
Iujno Ruskoie (Ruskoie Sud) este unul dintre cele mai mari zăcăminte de gaze din Rusia, situat în regiunea Iamal-Nenets.
Cota OMV în rezervele recuperabile rămase în cursul licenţei, care expiră la sfârşitul anului 2043, se ridică la aproximativ 580 de milioane de barili echivalent petrol. Cota din producţia zilnică este estimată la 100.000 bep/zi.
Tranzacţia se anticipează să se finalizeze până la sfârşitul anului, dar va fi efectivă retroactiv, de la 1 ianuarie 2017.
În aprilie 2016, OMV şi Gazprom au încheiat o serie de acorduri referitoare la colaborarea strategică între cele două companii, grupul austriac urmând să cedeze ruşilor active din Marea Nordului, în timp ce Gazprom va livra către OMV ţiţei începând din 2016 și va ceda o serie de zăcăminte.
OMV caută să îşi asigure accesul la zăcăminte în Rusia, pentru a înlocui integral pierderile de producţie din statele sale de bază, precum România și Austria.
De altfel, Rainer Seele – șeful OMV – a fost citat în presa rusă spunând că până la finele anului va putea fi structurată finanțarea pentru gazoductul Nord Stream 2.
Acesta este un proiect foarte controversat, iar statele din estul Europei se opun realizării acestuia deoarece ar destabiliza Ucraina, pe măsură ce Rusia nu va mai folosi infrastructura Naftogaz, iar acest lucru va lăsa Kievul la mâna Moscovei. De altfel, Rusia a mai întrerupt de trei ori livrările prin Ucraina, în 2006, 2009 şi 2014, declanşând mai multe „războaie ale gazelor“.
Livrările de gaze ruseşti, care reprezintă o treime din consumul european de gaze, au fost din ce în ce mai mult politizate, în urma anexării Crimeei şi a sprijinirii cu trupe şi arme a insurgenţilor din Donbass.
Gazoductul Nord Stream, care traversează Marea Baltică, a fost deja construit şi inaugurat din 2011.
Rusia a încercat să ocolească Ucraina şi prin sud, prin Balcani, dar South Stream, dar proiectul a căzut din cauza opoziţiei Comisiei Europene.
Apoi s-a întors din nou la Nord Stream şi vrea să-i vrea să-i dubleze capacitatea până la 110 miliarde de metri cubi. Astfel, Gazprom a semnat înţelegeri cu grupurile germane Uniper (desprinsă din E.ON), Wintershall – subsidiară a gigantului chimic BASF, cu grupul ENGIE (fostul GDF SUEZ), dar şi gigantul petrolier Shell, ca şi grupul austriac OMV.
În schimb, România, Polonia şi alte opt state din Estul Europei cer blocarea gazoductului Nord Stream 2 deoarece evitarea Ucrainei în tranzitul de gaze ar destabiliza ţara vecină. O scrisoare în acest sens a fost trimisă de către liderii din Bulgaria, Cehia, Estonia, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România şi Slovacia. Concomitent, şi Comisia Europeană se opune proiectului.
Nord Stream 2 ar trebui să fie gata în anul 2019, moment în care Gazprom ar înceta și tranzitul de gaze prin Ucraina.