Toggle Menu
  1. Home/
  2. Economic/

Previziuni economice pentru 2017, un an marcat de incertitudini. Ce se va întâmpla în SUA, Zona Euro și China

2017 va fi marcat de incertitudine din multe puncte de vedere, cu tensiuni în multe colțuri ale lumii și riscuri macroeconomice semnificative. Economiștii din cadrul companiei de consultanță PWC au realizat un tablou al predicțiilor pentru anul care abia a început.

Globalizarea va rula cu viteză redusă

Potrivit raportului PWC, ritmul de creştere a comerţului global va fi mai mic decât cel al creşterii economice globale pentru al treilea an consecutiv. Reapariţia naţionalismului economic în anumite părţi ale lumii înseamnă că regulile Organizaţiei Mondiale a Comerţului vor fi puse la încercare.

Cea mai mare relaţie comercială din lume (cea dintre Statele Unite şi China) va fi pusă sub presiune. În absenţa încheierii Parteneriatului Transpacific şi a Parteneriatului Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP) această tendinţă se va păstra pe termen mai lung, estimează economiștii.

Politica monetară a SUA se va întoarce la normalitate

Rezerva Federală Americană va continua să întărească politica monetară. Este chiar posibil ca ritmul majorării dobânzilor de către FED să fie mai rapid decât ritmul anticipat în prezent, în funcţie de gradul de implementare, ritmul şi amploarea planurilor fiscale ale noii administraţii prezidenţiale americane.

Ca urmare a acestor majorări ale dobânzii, economiile care depind de dolar pentru a-şi asigura finanţarea vor fi puse sub presiune.

Politica va influenţa economia şi va genera incertitudine

În Zona Euro ar putea fi organizate până la 6 runde de alegeri. Germania, Franţa, Olanda şi potenţial Italia şi Grecia (care împreună însumează 70% din PIB-ul Zonei Euro) vor organiza diferite alegeri generale şi s-ar putea să înregistreze perturbări în ciclurile lor politice normale.

De asemenea, Spania este posibil să organizeze un referendum pentru viitorul Cataloniei.

„Pe arena internaţională, vom monitoriza îndeaproape evoluţia relaţiilor ruso-americane, care ar putea genera efecte în zona Europei de Est, Orientului Mijlociu şi a estului Asiei, precum şi asupra acordului nuclear cu Iranul”, a declarat Barret Kupelian, senior economist, PwC.

Statele Unite vor înregistra cea mai mare creştere economică dintre statele G7

În scenariul principal al PWC, Statele Unite vor înregistra creştere economică de aproximativ 2% în acest an – cel mai rapid ritm de creştere dintre statele membre ale G7 (SUA, Canada, Marea Britanie, Germania, Italia, Franța, Japonia) – pe baza unui ritm solid de creare de noi locuri de muncă şi de creştere a consumului gospodăriilor.

Ritmul creşterii economice din Statele Unite ar putea să genereze surprize plăcute în cazul în care noua administraţie ia măsuri de reducere a taxelor şi impulsionează investiţiile în infrastructură.

Analiza PWC sugerează că Statele Unite vor contribui cu aproximativ 70% din toată creşterea economică înregistrată de statele din grupul G7, deşi nu reprezintă decât jumătate din economia G7 în termeni absoluţi.

Previziuni economice - zona euro
Foto: PWC

Rata de ocupare a forţei de muncă în Zona Euro va ajunge la cel mai înalt nivel de până acum

Specialiștii PWC se așteaptă ca economiile de la periferia Zonei Euro să înregistreze o rată de creştere economică mai ridicată decât economiile din centrul Zonei Euro pentru al patrulea an consecutiv.

Creşterea PIB-ului Irlandei va fi cea mai rapidă din Zona Euro, cu un ritm de peste 3% anual, în vreme ce Franţa şi Olanda vor avea cea mai rapidă creştere economică dintre cele din „nucleul” Zonei Euro, cu o rată de 1,5%, se arată în raport.

În privinţa creării de noi locuri de muncă, nivelul de ocupare al forţei de muncă în statele din centrul Zonei Euro va ajunge la nivelul istoric de aproximativ 97 de milioane de locuri de muncă.

Însă ritmul de creare de noi locuri de muncă va fi depăşit de statele de la periferia Zonei Euro, care vor crea cu aproximativ 100.000 de noi locuri de muncă mai mult decât statele din nucleul Zonei Euro.

Indonezia intră în „clubul” statelor cu economii de o mie de miliarde de dolari

Asia va rămâne regiunea cu cea mai ridicată rată de creştere economică din lume, însă prim planul nu îl va mai avea China, ci India şi Indonezia. PWC prognozează că Indonezia este pe punctul de a intra în clubul „economiilor de un trilion de dolari (o mie de miliarde)” pe parcursul acestui an.

De asemenea, contribuţia Indiei la formarea PIB-ului global ar putea ajunge la 17% în acest an.

Economia zonei euro
Foto-PWC

Pe de altă parte, creşterea economică a Chinei va rămâne, conform estimărilor, în jurul a 6% anual. Creşterea economică din China poate că încetineşte, însă, dacă reuşeşte să se menţină la ritmul de 6,5% pe an, va adăuga o sumă de dimensiunea economiei Turciei la PIB-ul global.

Raportul PWC mai arată că economiile Braziliei şi Rusiei îşi vor relua creşterea, cu un ritm de 0,5% şi respectiv 1% anual, ajutate şi de un avans – destul de modest – a preţurilor materiilor prime.

Creşterea populaţiei va pune presiune pe ţările din Golf să îşi reformeze finanţele publice

În 2017, Arabia Saudită va adăuga un număr echivalent cu de două ori populaţia Islandei la populaţia sa aptă de muncă. Celelalte state din Golf vor înregistra de asemenea rate ridicate de creştere a populaţiei cu drept de muncă, de aproximativ 2%.

Provocarea pentru ţările din Golf este de a crea noi locuri de muncă în timp ce-şi reformează finanţele publice. În aceste economii, scăderea preţului petrolului din ultimii ani a dus la deteriorarea finanţelor publice, de la un excedent bugetar în 2013, la o rată estimată de datorie publică netă de aproximativ 10% din PIB până la sfârşitul acestui an.

Diversificarea economiilor şi stimularea sectorului privat ar putea să uşureze presiunea asupra finanţelor publice, precum şi să ducă la crearea de noi locuri de muncă pentru populaţia în creştere.

Repatrierea investiţiilor în dolari ar putea să arate vulnerabilităţile unor economii

Întărirea politicii monetare din Statele Unite ar putea încuraja o repatriere graduală a dolarilor americani investiţi în străinătate. Malaiezia, Turcia şi Chile sunt în mod deosebit vulnerabile la acest risc, având un grad de îndatorare în valută de 71%, 64% şi respectiv 55% din PIB.

Astfel, băncile care au expunere în acele economii ar putea fi puse sub presiune dacă nu sunt bine capitalizate.

La polul opus însă, pentru economiile dependente de preţul materiilor prime, aşa cum sunt Brazilia şi Rusia, un preţ mai mare al petrolului (şi al altor materii prime), corelat şi cu o rată flexibilă de schimb valutar, ar putea să ajute la atenuarea impactului repatrierii capitalului în Statele Unite.

China va simţi costurile gradului mare de îndatorare a sectorului privat

Datoriile sectorului privat non-financiar din China se ridică la mai mult de 250% din PIB. Dacă datoriile sectorului non-financiar cresc cu aceeaşi rată ca cea înregistrată începând din 2010 şi până acum, China ar putea să adauge încă 650 de miliarde de dolari la datoria sa totală până la sfârşitul lui 2017.

Având în vedere contul de capital relativ închis al Chinei, reducând astfel expunerea la datoriile în valută, evaluarea PWC de risc în privinţa datoriilor Chinei este la nivel mediu. Dar acumularea datoriei sectorului non-financiar s-a accelerat începând cu 2008, apropiindu-se de nivelurile maxime observate în ţările din Zona Euro afectate de criza datoriilor.

Anul trecut, raportul dintre creditul total şi PIB în China (diferenţa dintre raportul credit relativ la PIB şi tendinţele pe termen lung indicând o acumulare nesustenabilă) a depăşit nivelul care avertizează în privinţa riscului unei crize în următorii 3 ani. Acest risc va fi sporit dacă preţurile proprietăţilor imobiliare se prăbuşesc, subminând garanţiile acestui stoc de datorii.

Andra Chițu