ANALIZĂ – Ce trebuie să facă noul Guvern în domeniul energetic. Probleme mari, soluții puține

Toma Petcu, noul ministru al Energiei, trebuie să găsească soluții pentru restructurarea companiilor cu probleme din subordinea sa, în special cele pe bază de cărbune, să vină cu măsurile necesare pentru ca Nuclearelectrica să construiască Reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă, să continue programul de listare al Hidroelectrica pe bursă, să reconsidere sistemul de sprijin privind energia regenerabilă și să adopte Strategia Energetică, potrivit unei analize Vocea.Biz.

Situația sectorului de cărbune și a celui de uraniu reprezintă cea mai mare provocare a noului ministru.

Cărbunele, în colaps

Reamintim, Complexul Energetic Hunedoara a intrat și a ieșit din insolveță de două ori în 2016, iar apoi a depus cererea pentru a treia oară. Situația companiei de dezastruoasă, iar aceasta riscă să intre în colaps financiar în lipsa protecției în fața creditorilor. De altfel, angajații companiei au protestat chiar zilele trecute, zeci de mineri refuzând să intre în subteran, îngrijorați de situația companiei.

CFR Marfă a semnat un acord pe patru ani cu CET Govora pentru transportul de cărbune

Șeful Complexului Energetic Oltenia: Noile propuneri de directive europene sunt făcute special pentru a scoate cărbunele…

Restructurarea Complexului Energetic Oltenia este de asemenea o problemă stringentă. Compania nu are management profesionist, iar acum trecut a fost implicată în mai multe scandaluri de corupție și dosare ale Direcției Naționale Anticorupție (DNA). În 2015 și 2016 compania a acumulat pierderi totale de 1,7 miliarde de lei.

Probleme la uraniu

Compania Națională a Uraniului este un alt punct fierbinte. Aceasta a pierdut la finele lui 2015 singurul său client, Nuclearelectrica, din cauza prețului mare al uraniului, iar minerii au protestat de mai multe ori. Statul a acordat societății un ajutor de salvare de 62 de milioane de lei pentru a se restructura. La finele anului trecut, Ministerul Energiei a sesizat Consiliul Concurenței în privința contractelor semnate de către Nuclearelectrica cu producătorul canadian de uraniu Cameco.

Nuclearelectrica și ”contractele pentru diferență”

Legat de Nuclearelectrica, aceasta are o altă problemă. Compania trebuie să termine de negociat și să semneze contractul cu China General Nuclear Power Corp (CGN) pentru Reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă. Numai că aceasta este o investiție imensă, de 6,5 miliarde de euro, care nu se susține la actualele prețuri ale energiei. Ministerul de resort trebuie să promoveze în Guvern ”contractele pentru diferență”, o formă de sprijin pe care statul trebuie să o garanteze companiilor pentru a putea demara lucrările.

Schema este utilizată în Marea Britanie și presupune garantarea de către stat a unui anumit preț de preluare a electricității. Energia este vândută pe OPCOM, bursa de profil, dar statul acoperă diferența. O variantă ar fi acoperirea diferenței de la buget, iar alta prin introducerea unei contribuții în factura la energie, asemănător modului în care este susținută acum producerea de energie regenerabilă sau cogenerarea de înaltă eficiență. Oricum ar fi, statul trebuie să se decidă ce vrea să facă. Între timp, din cauza costurilor mari s-a declanțat un adevărat ”război” al declarațiilor între Fondul Proprietatea și Nuclearelectrica, primul cerând schimbarea directorului general Daniela Lulache din fruntea companiei de stat.

Legat ombilical de proiectul reactoarelor de la Cernavodă este și proiectul hidrocentralei pe pompaj de la Tarnița, pentru care statul trebuie să ia decizia finală dacă se va realiza sau nu. În caz că se va realiza, și acesta are nevoie de facilități de la stat.

Sectorul de termoficare, în criză profundă

Sectorul de termoficare reprezintă o altă provocare pentru Ministerul Energiei, în condițiile în care ELCEN – furnizorul de agent termic al Capitalei – a intrat în insolvență în toamna anului trecut din cauza datoriilor nerecuperate de la RADET, în valoare de 3,6 miliarde de lei. Compania este cel mai mare producător de energie termică din ţară, cu o cotă de 40% şi asigură 90% din producţia de agent termic din Bucureşti, dar şi 4,8% din producţia naţională de electricitate.

RADET este distribuitorul căldurii către populație în Capitală și a intrat la rândul său în insolvență.

Tot legată de sectorul termoficării este problema Regiei Autonome de Activități Nucleare (RAAN). Aceasta se află în lichidare, dar problema este că termocentrale de la Halânga, pe care o deține, trebuie să asigure încălzirea în municipiul Drobeta-Turnu Severin.

De altfel, întreg sectorul de termoficare din țară are nevoie de o strategie coerentă, majoritatea companiilor de profil având probleme financiare, foarte multe fiind deja în insolvență. Problema este că CET-urile care asigură încălzirea în marile orașe sunt în subordinea primăriilor și în coordonarea Ministerului Dezvoltării, iar municipalitățile nu prea își permit să le modernizeze sau să le înlocuiască.

Problema energiei verzi

Sectorul energiei regenerabile are, la rândul său, nevoie de atenție. Acesta a fost puternic subvenționat de stat, dar din 2013 autoritățile au amânat acordarea unei părți a subvențiilor până în 2017 și 2018. Între timp, din cauza prețului mic al electricității de pe bursă, multe au înregistrat pierderi, iar România a consemnat chiar scăderea capacității instalate. Ministerul Energiei trebuie să reorganizeze schema de sprijin astfel încât să se creeze un echilibru între producătorii de energie verde și marii consumatori industriali, care amenințau în 2013 că se relochează din cauza costurilor imense suportate cu energia verde. De asemenea, producătorii pe cărbune îi acuză pe cei din surse regenerabile de concurență neloială și distorsionarea pieței.

Listarea Hidroelectrica pe bursă și ”curățarea” ei

Continuarea programului de listări la bursă este și ea imperios necesară. Hidroelectrica a ieșit anul trecut din insolvență, unde a stat din 2012, și trebuie să se listeze pe bursele de la Londra și București. De altfel, Hidroelectrica a devenit anul trecut cea mai valoroasă companie din România, societatea generând profituri mari. Pe de altă parte, și Hidroelectrica are doi ”bolovani” atârnați de picioare. Primul este Hidroserv, filiala sa de mentenanță, care a intrat în insolvență la finele anului trecut.

Al doilea este legat de structura companiei. Mai exact, statul trebuie să scoată din componența companiei amenajările cu funcțiuni multiple, precum Roman-Pașcani sau Făgăraș-Hoghiz. Amenajările cu funcțiuni multiple au în principal scopul de apărare împotriva inundațiilor sau de irigații în agricultură, ori de transport. Problema cu ele este că partea energetică este secundară, iar acestea costă foarte mult pentru a fi construite sau finalizate, iar compania nu-și poate recupera banii din ele.

Adoptarea Strategiei Energetice

Concomitent, adoptarea Strategiei Energiei este o altă problemă stringentă. Un prim draft a fost realizat în anul 2014 sub comanda ministrului de atunci, Răzvan Nicolescu, iar anul trecut aceasta a mai fost revizuită o dată de către fostul ocupant al fotoliului, Victor Grigorescu. Petcu a afirmat la audierile în comisii că aceasta poate fi ”îmbunătățită”, dar și că are nevoie de aviz de mediu. Ministerul trebuie să vină ulterior cu ea în Guvern pentru a fi adoptată, iar ulterior aceasta trebuie trimisă în Parlament pentru votul final.

Tranzacționarea a 40% din gaze pe bursă

În fine, Toma Petcu trebuie să rezolve rapid o restanță a fostului ministru Victor Grigorescu. Executivul a aprobat în septembrie 2016 o Ordonanță de Urgență prin care se modifica legea energiei și gazelor, instituindu-se obligativitatea tranzacționării gazelor pe bursele de specialitate. Grigorescu spunea atunci că 40% din consumul național de gaze, echivalentul consumului populației, va fi tranzacționat pe bursă. Această cantitate trebuie ulterior instituită printr-o Hotărâre de Guvern. Numai că acest HG nu a fost dat, astfel că revine acum responsabilitatea noului ministru. România consumă anual circa 11,5-12 miliarde de metri cubi de gaze, din care producția internă este de aproximativ 11 miliarde de metri cubi, iar restul provine din import.