Guvernul Grindeanu vrea ca România să devină membru al Băncii Asiatice pentru Investiţii în Infrastructură (AIIB), alternativa Chinei la Banca Mondială.
Cabinetul are pentru ședința de joi pe ordinea de zi aprobarea unui memorandum prin care țara noastră va subscrie 1.530 acțiuni la AIIB, echivalentul a 153 de milioane de dolari, din care suma de 30,6 milioane de dolari va fi capital vărsat.
Mai exact, se dorește ”aprobarea iniţierii negocierilor privind dobândirea de către România a calităţii de membru al Băncii Asiatice pentru Investiţii în Infrastructură (AIIB) -Aprobarea transmiterii unei scrisori conducerii AIIB, semnate de către Primul Ministru/Ministrul Finanţelor Publice, privind acceptarea condiţiilor financiare propuse, respectiv subscrierea de către România a 1530 de acţiuni, reprezentând o valoare totală a capitalului de 153 mil.dolari SUA din care 30,6 mil.dolari SUA capital vărsat, plătibil în 5 tranşe egale”, potrivit ordinii de zi.
AIIB a fost formată de China ca alternativă la Banca Mondială, fiind văzută de către analiști drept o încercare a Beijingului de a dobândi ”soft power”, adică să aibă un cuvânt mai greu de spus asupra altor state. Banca a fost gândită în special pentru zona Asia-Pacific, dar mai multe state europene au agreat să participe la crearea acesteia.
AIIB a pornit cu un capital inițial de 50 de miliarde de dolari, dar a ajuns acum la 100 de miliarde de dolari, adică jumătate din capitalul Băncii Mondiale și două treimi din cel al Asian Developement Bank (ADB).
Dar SUA au cele mai mari drepturi de vot în Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, iar Japonia în ADB, astfel că China și-a realizat propriul vehicul. În plus, dacă Banca Mondială și ADB finanțează aproape orice, de la protecția mediului la egalitatea de gen, AIIB finanțează numai proiecte de infrastructură din statele membre.
În fapt, dezvoltarea acesteia este în strânsă legătură cu proiectului noului ”Drum al Mătăsii”, prin care China vrea să se lege de infrastructura altor state, scopul final fiind dezvoltarea exporturilor sale. Prin noul ”Drum al Mătăsii”, China construiește proiecte de infrastructură în statele din Asia Centrală și Rusia, dar și în Asia de Sud-Est. În plus, își dezvoltă porturile.
Pe lângă China, în AIIB au intrat și state precum Kazahstan, Azerbaidjan, Cambodgia, Brunei, Indonezia, Iran, India, Malaezia, Myanmar, Oman, Rusia, Vietnam sau Laos dar și state dezvoltate precum Germania, Franța, Olanda, Norvegia și Australia. De asemenea, o serie de state din America Latină vor să participe, ca și o serie de țări din Africa, potrivit Financial Times.
Anterior, Venezuela și Sudan au primit finanțări directe din partea Beijingului, prin intermediul China Developement Bank, în vreme ce Rusia a demarat mai multe proiecte comune cu China după anexarea Crimeei și impunerea de sancțiuni împotriva Moscovei.
Banca de Dezvoltare a Chinei a fost frecvent criticată de către organizațiile non-guvernamentale pentru opacitatea activităților sale de creditare.
Alte voci au criticat AIIB, despre care spun că au o guvernanță corporativă slabă. În fapt, în anul 2015, revista americană Foreign Policy scria că AIIB este ”o amenințare la adresa guvernanței economice globale”. Scopul final al AIIB este ca China să prindă în siajul său, în raza sa de influență, cât mai multe state, iar riscul este ca în final să avem două blocuri economice antagonice, unul condus de China și altul de către SUA și Japonia, potrivit sursei citate.
România are mai multe proiecte comune cu China, în special în domeniul energetic, dar acestea bat pasul pe loc de peste trei ani de zile, doarece companiile chineze solicită garanții sau subvenții statului român. Cele mai importante sunt realizarea Reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, un proiect mixt între Nuclearelectrica și China General Nuclear Power Corp, realizarea unui grup pe lignit la Rovinari între Complexul Energetic Oltenia și China Huadian, dar și hidrocentrala pe pompaj de la Tarnița, unde mai multe consorții din China se bat pe contract. Proiectul reactoarelor de la Cernavodă necesită 6,5 miliarde de euro, iar proiectul de la Rovinari este în valoare de 847 de milioane de euro. Proiectul de la Tarnița necesită 1-1,2 miliarde de euro.
Atât China Huadian, cât și China General Nuclear Power Group sunt companii de stat.