Toggle Menu
  1. Home/
  2. Economic/

Cum își finanțează Coreea de Nord programul de rachete balistice și testele nucleare. Economia acesteia, mai mică decât a Bucureștiului și a Ilfovului – ANALIZĂ

Coreea de Nord face tot mai multe teste nucleare și lansează rachete pe bandă rulantă, chiar dacă nu toate sunt reușite. Și chiar dacă Organizația Națiunilor Unite (ONU) tot impune sancțiuni economice, Phenianul nu dă nicio urmă de restrângere, ba chiar amenință că va scufunda portavionul american Carl Vinson, aflat în apropiere de Peninsula Coreeană.

Mai mult, președintele american Donald Trump a afirmat că este posibil un conflict de proporții cu Coreea de Nord, în timp ce Phenianul a prezentat un filmuleț în care simulează un atac asupra Casei Albe.

Ceea ce ne duce cu gândul la întrebarea cum de își poate finanța Coreea de Nord vastul program de înarmare?

Economia Coreei de Nord, sub Bulgaria sau Croația

Ca să răspundem la această întrebare trebuie să vedem cât de mare este economia Coreei de Nord și ce produce ea mai exact. Potrivit CIA Factbook, tot Produsul Intern Brut (PIB) al acestui stat este cifrat la circa 28 de miliarde de dolari în cifră brută și la 40 de miliarde de dolari ajustat la paritatea puterii de cumpărare.

Spre comparație, Bulgaria avea un PIB de 48,9 miliarde de dolari în 2015, cam cât Croația, unde acest indicator se ridica la 48,7 miliarde de dolari. Puțin mai mic este PIB-ul Serbiei, de 36,5 miliarde de dolari, conform Băncii Mondiale.

Mai mult, numai regiunea București-Ilfov din țara noastră avea în anul 2014 un PIB de 178,9 miliarde de lei, potrivit Institutului Național de Statistică (INS), echivalent cu 43 de miliarde de dolari la cursul de joi.

Pe de altă parte, Coreea de Sud este a patra economie a Asiei, cu un PIB de 1.378 miliarde de dolari, astfel că toată economia Coreei de Nord este doar 2,9% din cea a Coreei de Sud.

China, principala sursă de bani

Întreaga populație a Coreei de Nord este de circa 25 de milioane de oameni, din care forța de muncă totalizează 14 milioane de suflete. Un procent de 37% din forța de muncă lucrează în agricultură, dar, cu toate acestea, statul nu produce suficientă mâncare pentru întreaga populație, astfel că țara a înregistrat mai multe perioade de foamete în ultimii 20 de ani. Agricultura produce 25,1% din totalul Produsului Intern Brut.

Industria ocupă cea mai mare parte a economiei din statul totalitar, cu o pondere de 40,9% din PIB, iar serviciile ocupă 33,9% din total. Împreună, cele două adună 63% din forța de muncă.

Taxele reprezintă circa 11,4% din PIB, iar veniturile bugetare ale Phenianului se ridică anual la circa 3,2 miliarde de dolari, în vreme ce cheltuielile sunt de 3,3 miliarde.

Pe lângă taxe, principala sursă de bani o constituie exporturile.

Acestea s-au situat 4,152 miliarde de dolari în anul 2015, ceea ce înseamnă că anual 4,15 miliarde de dolari în valută forte intră în țară.

Evident, profitul nu este la același nivel, deoarece din acești bani trebuie scăzute cheltuielile cu materiile prime și salariile.

Pe de altă parte, importurile sunt și mai mari, respectiv 4,819 miliarde de dolari anual.

Concomitent, datoria externă a statului este de circa 5 miliarde de dolari.

Principalul partener comercial al Coreei de Nord este China, către care se duc 75,8% din exporturi și 76,4% din importuri.

Tot la categoria importuri, circa 5,5% provin din Congo.

Cărbune, statui gigantice și armament

Coreea de Nord exportă în principal resurse naturale, în special cărbune, minereu de fier, calcar, cupru, zinc, plumb sau aur și alte metale prețioase. Spre exemplu, un raport din SUA arăta în 2014 că 68 de companii americane au cumpărat aur de la banca centrală a Coreei de Nord, între acestea aflându-se și giganții HP și IBM.

Concomitent, Coreea de Nord exportă anual cărbune în valoare de circa 400 de milioane de dolari, principalul destinatar fiind China, principalul său aliat.

O afacere mai exotică o constituie exportul de statui gigantice. Din anii ’70, Coreea de Nord a exportat în 18 state africane, între care Senegal, Namibia, Botswana sau Congo. Din anul 2000 încoace, Phenianul a realizat venituri de circa 160 de milioane de dolari din construirea de monumente în Africa. Numai statuia din Senegal, cea mai mare din Africa, cu 49 de metri înălțime, a costat 27 de milioane de dolari.

De asemenea, armele sunt unul dintre principalele surse de exporturi ale Phenianului, mai ales că statul nord-coreean are una dintre cele mai mari armate din lume, cu 700.000 în armata regulată, plus alte 4,5 milioane rezerviști și trupe paramilitare.

Foarte multe companii de stat nord-coreene care operează în Africa drept companii de construcții, fac, de fapt, trafic de arme pe care Phenianul le vinde diverselor facțiuni sau altor dictatori.

Spre exemplu, vara trecută Egiptul a interceptat anul trecut o navă oceanică din Coreea de Nord, care transporta 30.000 lansatoare de grenade și alte arme. Iar în 2009, Africa de Sud a interceptat o navă nord-coreeană cu arme ce se îndrepat spre Congo.

De asemenea, CNBC scrie că Phenianul a construit fabrici de arme în Republica Democrată Congo, Etiopia, Madagascar și Uganda și mai multe situri militare în Namibia. De asemenea, poliția nord-coreeană a efectuat cursuri de instruire pentru forțele de securitate din Benin, Nigeria, Mozambic și Zimbabwe. Concomitent, a vândut linii de producție pentru realizarea de rachete balistice Libiei și Egiptului.

Deoarece doar șapte state africane au participat la implementarea sancțiunilor contra Coreei de Nord, regimul comunist s-a concentrat pe creșterea schimburilor comerciale cu statele de pe ”Continentul Negru” pentru a evita sancțiunile.

O altă categorie de exporturi o constituie produsele agricole și de pescuit, pe modelul pe care Ceaușescu îl făcea în anii ’80, cu exporturi prin înfometarea populației.

În fine, produsele metalurgice și textilele sunt exportate, iar la importuri se găsesc în special petrol, cocs, echipamente industriale și cereale. China furnizează aproape tot.

”Sclavii de stat”

Pe lângă munca forțată a disidenților politici sau a celor transferați în tabere specializate din interiorul Coreei de Nord, regimul totalitar folosește și un alt gen: munca forțată a unor nord-coreeni în alte state prietene.

Astfel, femei trimise la muncă în străinătate de către stat se găsesc atât în China, cât și în Rusia. Zeci de mii de femei, dar și bărbați trimiși să lucreze în construcții, se găsesc în Rusia. În total, circa 90.000 de nord-coreeni lucrează în 40 de state din lume, din care 25.000 în Rusia, notează International Business Times.

”Sclavia” de stat îi aduce dictatorului Kim Jong-un 2 miliarde de dolari anual, o parte din bani fiind investiți în armată, iar alta a dus la un adevărat ”boom” imobiliar în Phenian.

Și nu, cei 90.000 de ”sclavi de stat” nu pot fugi, chiar dacă se află în state străine de teama represaliilor asupra familiilor de acasă. Salariile acestora sunt depozitate în conturi controlate de către guvernul nord-coreean în baza unor acorduri bilaterale cu țările în cauză și a unor pretinse ”donații voluntare” ale respectivilor ”muncitori”.

Medicamente piratate

Medicamentele contrafăcute sunt o altă sursă de venituri pentru regimul din Coreea de Nord. Potrivit Atlantic Council, aceasta este o sursă mare de venituri ilicite. Spre exemplu, se exportă pilule de Viagra contrafăcute.

Tot la categoria contrafacere vine și printarea de bancnote false de dolari. Dar acestea au fost atât de slab executate încât au ajuns tot înapoi pe piața neagră din Coreea de Nord. Din această cauză, guvernul nu acceptă plăți în bancnote de 100 de dolari, ci în unele de 50 de dolari.

Furturi online

Că tot a venit vorba de bani, Coreea de Nord mai face rost de sume frumușele și din furturi online. Experții au constatat că jefuirea băncii centrale din Bangladesh cu 81 de milioane de dolari a fost realizată de regimul de la Phenian, potrivit CNBC. Acesta a fost primul jaf asupra unei bănci centrale din lume realizat cu ajutorul sistemului Swift. Acesta din urmă manageriază toate transferurile interbancare la nivel global. Hackerii din Coreea de Nord au reușit să deturneze 81 milioane de dolari, dar totalul ordinelor de plată trimise ilegal era de un miliard de dolari. Restul tranzacțiilor au fost, însă, blocate.

Un alt caz a fost furtul a circa 88.000 de dolari din Coreea de Sud care erau ținuți în Bitcoin.

Presa din Marea Britanie a scris și despre o casă din Londra care era deținută de către Korea National Insurance Corporation (KNIC), asigurătorul de stat din Coreea de Nord, și prin care erau direcționate fonduri în valoare de 33 de milioane de lire sterline anual către regimul lui Kim Jong-un. În 2014, KNIC avea active de 113 milioane de lire sterline. Compania se află acum sub sancțiuni pentru că are legături cu ”Biroul 39”, care nu este altceva decât oficiul prin partidul comunist de la Phenian derulează operațiunile ilicite la nivel global. Un altul, numit ”Biroul 38”, asigură procurarea de fonduri personale și obiecte de lux pentru elita din Coreea de Nord, potrivit Reuters.

Turismul

În fine, o altă sursă de bani pentru regimul dictatorial al tovarășului Kim o constituie turismul. Mai exact, străinii care vizitează Coreea de Nord.

Spre exemplu, Reuters scria zilele trecute că cei 121 de jurnaliști care au mers la Phenian pentru a celebra 105 de ani de la nașterea fondatorului statului, Kim Il Sung, au plătit o taxă de totalizând 2.500 de dolari de fiecare, echivalentul salariilor pe cinci ani ale unui cetățean din statul izolat.

Aceștia au fost plătiți cash, la cursul de schimb oficial de 100 de woni nord-coreeni pentru pentru un dolar, deși pe piața neagră cursul ajunge la 8.400 de woni pentru un dolar. Per total, Coreea de Nord a primit peste 300.000 de dolari din vizita jurnaliștilor, dacă sunt puse la socoteală și cheltuielile zilnice, vizele, zborurile sau hotelurile.

Șapte nopți la un hotel în Phenian costă circa 784 de dolari, un nivel rezonabil comparativ cu multe ale capitale asiatice, iar un bilet de avion pe ruta Beijing – Phenian cu Air Koryo, transportatorul național nord-coreean, costă 522 de dolari, dublu față de un zbor Beijing – Seul.

China are ”arma petrolieră”

Cu toate acestea, China deține o ”armă” cu care poate reduce aproape instant activitățile militare și nucleare ale Coreei de Nord.

Este vorba de un potențial embargou petrolier, deoarece Coreea de Nord depinde importurile de carburanți și petrol din China. Vestea unui potențial embargou al Chinei ca urmare a unei înțelegeri între Xi Jinping și Donald Trump a făcut ca benzina să se scumpească cu 83% în Phenian zilele trecute.

De asemenea, în februarie șase senatori americani au propus tăierea accesului băncilor nord-coreene la cele chineze. Mai exact, cele din China ar fi fost trecute pe o listă de sancțiuni financiare dacă mai făceau afaceri cu suratele lor din statul totalitar.

Numai că China se opune instituirii unor sancțiuni mai puternice împotriva Coreei de Nord de teamă că un colaps al regimului dictatorial ar duce la un influx de milioane de refugiați în nord-estul Chinei, regiunea Manciuria fiind oricum săracă față de alte zone dezvoltate ale țării.

Daniel Ionașcu