Toggle Menu
  1. Home/
  2. Economic/

Povestea tânărului doctorand care creşte bivoliţe: “Avem cereri din Austria şi Germania”

În vârstă de 25 de ani, Ioan Samuel Tiponuţ este proaspăt doctorand la specializarea Inginerie Electrică, din cadrul Universităţii din Oradea, însă, alături de tatăl său şi cei 12 fraţi se ocupă de una dintre puţinele ferme de bivoliţe care mai există în România.

Bunicii tânărului fermier, din satul bihorean Lăzăreni, au fost cei care s-au ocupat de creşterea acestor animale, însă niciodată nu au avut mai mult de cinci animale. În urmă cu 10 ani, în familia lui Ionuţ erau 3 capete, iar azi numărul lor a ajuns la 32.

“ Tata, eu şi unul dintre fraţi muncim cu forţa, în timp ce fraţii mai mici au fiecare părticica lor, care face foarte mult. Totodată, cele şapte surori ne ajută cu laptele şi să fie în preajma bivoliţelor. Obiceiul era să creştem cel mult cinci bucăți, după care erau vândute. Nu aveam utilaje şi nici suficient teren agricol, astfel că întreţinerea lor era cam imposibilă. În urmă cu 10 ani, am decis să nu mai vindem nimic, şi am plecat la drum cu această activitate de la cele trei bivolițe pe care le aveau bunicii”, a declarat pentru Vocea.biz Ioan Samuel Tiponuţ.

Ionuț iubește animalele
Ionuț iubește animalele

În timp ce bivoliţele sunt păstrate pentru înmulţire, tăurașii sunt valorificaţi pentru obținerea unor preparate din carne de bivoliță, o carne de o calitatea deosebită, fără pic de grăsime. În viu, kilogramul de carne se vinde cu 10-12 lei, dar din ferma familiei pot fi cumpărate şi produse gata preparate.

40 de lei kilogramul de salam

” Carnea de bivoliţă este o carne roşie cu un nivel scăzut de colesterol. Colaborăm cu un măcelar pentru preparatele pe care le pregătim din carnea de bivol. Încercăm să ieșim pe piață cu ceva salam, dar și alte preparate. Salamul este obținut din carne de bivol la care se adaugă și un procent redus de carne de porc, pentru că cea de bivol nu are  grăsime iar ca să obții un salam de calitate ai nevoie și de puțină grăsime. Pentru un astfel de produs, prețul unui kilogram de salam pleacă de la noi cu 40 lei. Aceste produse le vindem fie direct de acasă, unde vin cei care ne cunosc , fie la piață”, a precizat fermierul bihorean.

Ionuţ Tiponuţ
Ionuţ Tiponuţ

În ce priveşte producţia de lapte, aceasta diferă de la un animal la altul, totul ține de moștenirea genetică, dar și de tipul de hrană administrat bivolițelor. Cererea pentru laptele proaspăt este foarte mare, iar la poarta fermei vin în fiecare dimineaţă abonaţi din tot judeţul. Ba mai mult, Ionuţ ne-a mărturisit că au cereri din Austria şi Germania, dar, momentan, nu le pot onora.

”Litrul de lapte se vinde cu 5 lei. Avem exemplare de la care luăm 5-7 litri de lapte pe zi, dar avem și un exemplar de la care luăm 12-14 litri pe zi. În general, din cantitatea pe care o luăm de la bivolițe, minimum 2 litri de lapte merge în hrana fiecărui vițel, pentru a-i asigura o creștere armonioasă. Laptele, chiar dacă are o grăsime de peste 8%, are un colesterol scăzut, la fel ca laptele de capră. Tot laptele este cerut în stare proaspătă. În cazul în care nu vindem tot, ceea ce se întâmplă foarte rar, mai producem şi brânză. Avem cereri din Austria şi Germania”, ne-a explicat tânărul fermier bihorean.

Soiuri vechi de cereale

Hrana animalelor este obținută doar de pe cele 28 de hectare cultivate de către familia Tiponuţ. O parte din teren este reprezentat de pășunea unde sunt scoase animalele vara, iar cealaltă parte este cultivată cu porumb, grâu furajer, orz sau ovăz. Sămânţa de porumb, în special, este una mai aparte, fiind vorba despre un soi folosit de străbunicii tânărului fermier

ferma de bivoliţe
ferma de bivoliţe

”Nu folosim soiuri sau hibrizi de ultimă generație.  Sămânța de porumb este de la un soi vechi pe care l-am moștenit de pe vremea bunicului meu, un porumb care este caracterizat de faptul că are în compoziție foarte multă coajă, nu are prea multă proteină. Folosim același porumb pe care străbunicii noștri l-au însămânțat, un porumb care nu are probleme cu atacul de boli și dăunători. Nu ne oferă o producție atât de mare ca în cazul soiurilor și hibrizilor performanți, dar compensează prin calitate”, ne-a  explicat Ionuţ.

Până acum, birocraţia l-a ţinut departe pe tânărul fermier bihorean de accesarea fondurilor europene, însă, pe viitor, se gândeşte şi la această posibilitate.

“Am preferat să mergem pe forţele proprii. Îmi doresc să ajungem la peste 100 de bivoliţe, şi ferma să fie în continuă dezvoltare, tocmai de aceea s-ar putea să iau în calcul şi accesarea de bani europeni, în special pentru dezvoltarea condiţiilor sanitare la un nivel cât mai ridicat”, a mai precizat Ionuţ.

Claudia Bonchis