Toggle Menu
  1. Home/
  2. #DespreFemei/

#Despre femei – Daniela Lulache: ”Nu știu dacă mai candidez pentru un nou mandat în fruntea Nuclearelectrica”

Daniela Lulache, managerul general al Nuclearelectrica, a declarat, într-un interviu pentru Vocea.Biz, că nu știe dacă va mai candida pentru un nou mandat în fruntea companiei de stat, oficialul afirmând că România nu este pregătită pentru proiecte mari, de talia realizării Reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă și că piața energiei este ”disfuncțională”.

Acestea au un cost de 6,5 miliarde de euro și ar trebui realizate împreună cu grupul China General Nuclear Power Corp (CGN), însă au nevoie de o schemă de sprijin din partea statului.

De asemenea, Lulache a afirmat că piața este disfuncțională și ar trebui reglementată astfel încât să fie ”prietenoasă” cu toți actorii.

Concomitent, managerul a spus că nu crede că România are o problemă în privința discriminării femeilor pe piața muncii, că a constatat că există discrepanțe, dar că inegalitatea pornește de la naștere, educație, mediu și nu poate totul fi trecut în seama diferenței de gen. Daniela Lulache consideră că societatea se schimbă, iar schimbarea rolului tradițional ”trebuie să continue”.

”Revoluția m-a prins la 20 de ani”

A făcut școala în Drumul Taberei, se consideră produsul normal al familiei, dar spune că a ajuns în business pentru că îi place provocarea mai mult, ”unde nu neapărat pare facil”.

”Îmi place să mă implic, câteodată mă iau prea în serios. Cred că sunt parte dintr-o generație cu șansă. Revoluția m-a prins la 20 de ani, deci suficient de necopil, dar suficient de neformată, astfel încât să mă pot modela din mers”, a afirmat Lulache.

”Egalitatea aceea sinonimă cu uniformitate nu cred că există”

De asemenea, directorul Nuclearelectrica spune că nu poate exista egalitate deplină între oameni, iar șansele fiecăruia sunt diferite în funcție de mediul unde s-a născut și unde a evoluat.

”Diferențe există și trebuie să spun că până la un punct chiar cred că ele trebuie să existe, pentru că ele sunt. Sunt naturale, noi femeile și bărbații suntem diferiți. Avem trăsături diferite, avem abilități diferite. Ceea ce, din păcate, da, se transpune în inegalitate de șansă de multe ori. N-aș putea spune că n-o simt, dar nici n-aș putea spune că a fost un mare impediment în viața mea. Am conștientizat la un moment dat <<interesant, sunt într-o competiție cu un coleg al meu bărbat, pare că lui îi ies lucrurile ceva mai ușor decât îmi ies mie, pare că își câștigă un salariu mai bun decât mine mult mai ușor>>.

Dar cred că în același timp sunt și dovada vie că se poate. Poate că este șansa mea, nu știu, poate că este provocarea mea, nu știu. Astăzi sunt una dintre puținele femei director general în industria nucleară. Cred că am funcții de conducere de 15-20 de ani, m-am obișnuit deja. A fost o provocare, este o provocare. Nu vorbesc neapărat de energie, pentru că este o industrie preponderent masculină, dar marea provocare este industria nucleară. Este o castă a bărbaților ingineri, eventual fizicieni, astfel că a fost mai dificil să îi atrag în proiecte. Percepția mea, individuală subiectivă nu este cea a unei discriminări. Eu cred în urmărirea propriului drum.

Toți avem momente când ne descurcăm mai ușor sau mai greu în viață. Inegalitatea vine și de unde ne naștem, și din ce familie ne naștem, și la ce școală ajungem și în ce mediu am avut șansa să trăim și ce prieteni avem și ce ne place să facem. Egalitatea aceea sinonimă cu uniformitate nu cred că există. Mai avem drum de parcurs ca să ajungem la aceeași abordare total neutră față de gen. Nu cred că România are o problemă mai mare decât alte țări, până la urmă discutăm de o schimbare de paradigmă după sute, dacă nu mii de ani în care bărbații și femeile au avut roluri foarte diferite în societate. Bărbatul era cel care ieșea din casă, care trebuia să pună pâinea pe masă, să vâneze și femeia primordial era cea care statea acasă, făcea copii și îngrijea gospodăria, fie că era gospodăria mai mică a țăranului sau că era gospodăria mai mare a nobilului. Schimbarea de rolului cred că a început destul de recent și cred că este un drum ce trebuie parcurs”, a mai arătat directorul general al companiei de stat.

”Copiii, cea mai mare realizare”

Întrebată care ar fi cea mai mare realizare a sa, Daniela Lulache a spus că, pe plan personal, sunt copiii, chiar dacă ”sună a stereotip”.

”Dacă vorbim de realizarea femeii, evident copiii. Știu că sună destul de stereotip așa, dar <<ce-ai făcut tu cel mai important pe lumea asta? Copiii>> Dar, în mod profund, onest, chiar este cea mai mare realizare a mea uitându-mă acum în urmă să văd doi, aproape maturi, aproape gata să se ducă pe drumurile lor fiecare dintre ei îți dă așa o satisfacție care poate fi greu egalată”, a mai spus Lulache în interviu.

Fondul Proprietatea și Nuclearelectrica, cele mai mari realizări profesionale

În privința vieții profesionale, aceasta a numit Fondul Proprietatea și Nuclearelectrica drept cele mai mari realizări ale sale, chiar dacă acestea au sau au avut propriile scandaluri de-a lungul timpului.

”Profesional aleg două: un proiect foarte controversat de altfel, el se numește Fondul Proprietatea. Eu îl consider o mare realizare a mea. De ce? Pentru că am avut și am senzația de meaningfull (împlinire – n.r.). Este un proiect care a făcut o diferență. Eu îl consider unul din primii pași în transformarea care este astăzi din ce în ce mai pregnantă când discutăm de guvernanță corporativă atât de des, când discutăm de egalitate de șanse, de tratament, de transparență , competitivitate. Sunt concepte destul de noi, cred că FP a fost un instrument care a făcut un pas mare în economia românească în această direcție. Sunt conștientă că e un proiect controversat, unic în lume. Au mai fost variațiuni pe temă dată, au mai fost diverse încercări în sensul unor instrumente financiare care să răspundă unor nevoi mai degrabă sociale ale unei țări. Cu siguranță putea fi mai bun, totul poate fi mai bun pe lumea asta, dar cred că merită să i se recunoască meritele pe care le-a avut. Totuși, a dus în mod real la despăgubirea unor oameni și, dincolo de asta, chiar subliniez aportul lui major pentru companiile din portofoliu, pentru autoritățile statului implicate în dialogul cu aceasta. Cred că dacă nu exista Fondul Proprietatea, nu devenea atât de evidentă nevoia de schimbare a abordării în companiile de stat. Probabil nu discutam de OUG 109, de atragerea unui alt tip de manager în companiile de stat, nu discutam de listare, nu discutam de multe subiecte pe care nu le-am fi discutat așa cum le discutăm astăzi dacă în urmă cu niște ani Fondul Proprietatea nu asuma demersul ăsta.

Al doilea ține de proiectul de azi, este Nuclearelectrica. În mandatul meu, sper să nu sunt a lipsă de modestie, am reușit recunoașterea internațională a ceea ce Nuclearelectrica din punct de vedere operațional era, respectiv una dintre cele mai bune centrale din lume. Iar pentru sentimentul meu românesc, să spunem, faptul că o companie românească ajunge să beneficieze de o astfel de recunoaștere este foarte important”, a arătat Daniela Lulache.

”Nu știu dacă mai candidez”

Întrebată dacă va mai candida la un nou mandat în fruntea companiei de stat, Lulache a spus că știe ce trebuie făcut pentru Nuclearelectrica, dar nu știe dacă va mai candida. Ea a spus că piața energiei este ”disfuncțională” și că nu știe dacă România este ”pregătită” în acest moment pentru proiecte energetice de anvergură.

”Nu știu să răspund. Cu toată onestitatea, știu ce ar trebui să se întâmple în compania asta pentru următorii ani. Probabil m-ați auzit de foarte multe ori discutând de o piață a energiei pe care o văd disfuncțională. Ea poate că va fi reglementată sau nu mai corect pentru toți participanții la piață în viitorul apropiat. Din punctul meu de vedere, o companie mare, serioasă, competitivă, robustă, bună, trebuie să fie capabilă să facă față și într-un mediu mai puțin prietenos, cum este acum. E o provocare pe care Nuclearelectrica trebuie să o îmbine cu specificul ei, care întotdeauna pune securitatea nucleară pe primul loc. Și care înseamnă investiții, înseamnă investiții susținute, și nu mici, înseamnă oameni foarte bine pregătiți, altfel, cu personalități foarte puternice, cărora trebuie să le oferi un mediu suficient de bun ca să rămână. Înseamnă niște proiecte de dezvoltare mari care, pentru a putea fi satisfăcute, înseamnă o continuare a unui proces pe care noi l-am început în urmă cu niște ani.

Momentul listării pentru compania asta a însemnat o remodelare. Din punctul meu de vedere acum va trebui să intrăm într-o nouă etapă care probabil este cel puțin la fel de grea ca prima pentru că înseamnă niște proiecte destul de mari și pentru care România nu știu dacă are suficientă experiență sau dacă este pregătită. Mă refer la Reactoarele 3 și 4, mă refer la retehnologizarea Unității 1, la care noi deja lucrăm foarte consistent. Și atunci încă nu știu dacă pot să vă spun ce vreau să fac. Recunosc că sunt într-o etapă în care îmi analizez și posibilitățile, mă analizez și pe mine, punându-mi întrebarea <<ok, tu ce vrei?>>. Unul din lucrurile care m-au condus toată viața a fost că trebuie să dau și să primesc. Cred că un job este un loc în care eu să ofer, să ofer mult, dar cred că trebuie să primesc și ceva în schimb, altceva decât bani. Trebuie să fie un fel de satisfacție, o bucurie a lucrului pe care îl fac. Nu știu dacă ăsta e locul în continuare. Chiar nu știu…”, a spus Daniela Lulache.

Fondul Proprietatea vs Nuclearelectrica

Managerul a povestit că atunci când conducea Fondul Proprietatea a dat în judecată statul și compania pentru că trebuia să aibă o cotă de 20% din acțiunile producătorului de energie, iar în anul 2013, când a fost numită în fruntea Nuclearelectrica, procesul nu se terminase. De asemenea, Lulache a criticat FP pentru că nu sprijină proiectele companiei de stat, precum realizarea Unităților 3 și 4 de la Cernavodă.

”Face parte din paradoxurile vieții. Unul dintre momentele hai să le spunem interesante, dar și cu zâmbet atașat, a fost ăla în care eram la Fondul Proprietatea, care trebuia să dețină 20% din Nuclearelectrica. Am declanșat un proces cu companie, cu ministerul, proces care nu se terminase în momentul în care eu am ajuns la Nuclearelectrica. (…) Procesul a fost câștigat de Nuclearelectrica. Din păcate pentru Nuclearelectrica e că o componentă privată mai mare facilitează drumul ăsta de transformare. Dar ea a rămas mai mică. Din fericire pentru Nuclearelectrica, pentru că FP astăzi nu este un partener care să sprijine proiectele pe care noi le propunem. Este viață ca întotdeauna, cu bunele și relele ei”, a punctat managerul.

Ce ar schimba din tot ce s-a întâmplat până acum

Întrebată dacă ar schimba ceva din ce a făcut până acum, Lulache a dat ca exemplu lipsa de comunicare de când conducea Fondul Proprietatea, lecție pe care a ”învățat-o” și acum o aplică din plin la Nuclearelectrica.

”Nu vreau să pară răspunsul vanității: n-aș schimba…nu cred că aș schimba. Nu că am făcut numai lucruri bune, dar pentru că și lucrurile mai puțin bune pe care le-am făcut, și care eventual m-au frustrat, m-au rănit, m-au făcut să strâng din dinți și să înjur eventual… Până la urmă, după ce le parcurgi, îți dai seama că ai învățat mult din ele..

Un exemplu este… o să rămân la cele două proiecte care sunt și mari și valoroase pentru mine. Când am ajuns la Fondul Proprietatea aveam în mod onest, profund, convingerea că dacă ești un bun profesionist și faci ceea ce tu știi că trebuie făcut și este conform celor mai bune practici, și ești convins că faci pentru binele organizației pe care o reprezinți, este absolut suficient. Și n-a fost…

Atunci am învățat marea lecție a comunicării. Atunci am învățat că degeaba tu faci un lucru bun, dacă nu-l comunici sau dacă nu-l comunici potrivit s-ar putea ca percepția celorlalți să fie foarte departe de de realitate. Am plătit scump această lecție, și eu personal, cred că a plătit-o și organizația. Dar cel mai mult am plătit eu, este foarte clar.

Dar acea lecție, probabil că dacă nu o aveam atunci…m-a ajutat la Nuclearelectrica. Cred că nu mi-aș fi schimbat multe abordări la Nuclearelectrica și cred că parte din ceea ce este Nuclearelectrica astăzi este și perceput, dar este și pentru că am comunicat, pentru că am schimbat maniera, pentru că am înțeles cât de important este aspectul ăsta. Am comunicat și în exterior, am încercat să comunicăm și în interior, pentru că Fondul Proprietatea era o organizație mică din punctul de vedere al echipei, dar aici discutăm de o organbizație cu niște mii de oameni. Comunicarea internă arată altfel decât într-o organizație mică”, a subliniat directorul general al producătorului de energie.

”Nu contează dacă ești femeie sau bărbat, urmează-ți drumul!”

În fine, Lulache are și un mesaj pentru femeile care vor să conducă societăți sau să devină antreprenoare: ”Să-și urmeze drumul. Dacă ele cred în ceea ce fac să ignore informația că sunt femei. Nu contează dacă ești femeie sau ești bărbat, ești un om care are sau n-ar eun vis, are sau n-are un proiect, are sau n-are entuziasm, dorință. Cred că suntem oameni în primul rând și dacă vrei pe un drum, du-te pe drumul tău!”

Daniel Ionașcu