#Despre femei – Angela Moroșanu visa să ajungă pianistă, dar a devenit una dintre cele mai bune atlete ale României

Pentru fanii sportului din România, Angela Moroșanu (31 de ani) e cunoscută drept una dintre protagonistele atletismului din ultimul deceniu. Pentru publicul larg însă, fosta sprinteră, de trei ori participantă la Jocurile Olimpice și actuală campioană națională la săritura în lungime, e mai puțin cunoscută. Povestea ei însă dezvăluie trăsăturile unei femei puternice, care a trecut cu fruntea sus peste înfrângeri și peste accidentări care i-au pus viața în pericol. Story-ul său de viață e relatat mai jos de Vocea Biz. 

La doar 18 ani, sportiva născută în Iași simțea ce înseamnă o prezență la o ediție a Jocurilor Olimpice. Împreună cu Ionela Tîrlea, Maria Rus și Alina Râpanu, Angela încheia finala de la 4×400 m pe locul 6, cea mai bună clasare din istorie pentru un cvartet feminin din România. A marșat în continuare și pe probele individuale, dar și pe cele de echipă, și s-a consacrat pe pistele marilor stadioane drept o sportivă elegantă, cu un stil de alergare curat și cu o tehnică decupată din manualele de atletism. A alternat specialitățile de viteză, dar a cârmit definitiv prin 2008 spre 400 m garduri, pășind parcă pe cărarea bătătorită de Ionela Tîrlea, medaliată cu argint la JO din 2004 în dificila probă care-ți solicită fiecare mușchi. Conștientă că săriturile peste garduri pe turul de pistă îi puteau afecta atât coloana vertebrală cât și genunchii și tendoanele din cauza șocurilor de la aterizări, tripla participantă la JO nu s-a abătut de la drumul său. Până când…

Până când durerile de la coloana vertebrală nu i-au mai dat pace. S-a împrietenit cu cearșafurile albe ale unei clinici din Brașov și a simțit pe pielea ei bisturiul rece al unui renumit chirurg român. “Eu mă consider o femeie puternică, sportul m-a întărit. În sport e inevitabil să nu te accidentezi și să stai foarte mult pe tușă pentru a te recupera. Forța trebuie să-ți vină din interior. Trebuie să găsești resursele necesare pentru a te ridica imediat dintr-un pat al neputinței, pentru că foarte multe evenimente nedorite ți se pot ivi în carieră”, demarează sprintera devenită între timp săritoare în lungime.

Drapelul României, purtat la ceremonia de închidere a JO de iarnă de Raluca Strămăturaru

O tânără din SUA a fentat sistemul şi a ajuns la Jocurile Olimpice, unde a uimit…

Piatra de încercare a ieșencei i s-a rostogolit peste încheieturi în urmă cu patru ani. “În 2013 m-am operat la coloana vertebrală, rădăcinile L4-L5, mi se spărsese discul intervertebral si inelul a fost afectat. Îmi apăsau pe nervul sciatic. Aveam mari dureri mai ales la aterizarea de după săritura peste garduri, strângeam din dinți, dar nu mai puteam să fac performanță. Am vrut să mă și las de sport, dar datorită domnului doctor Dăncescu de la Brașov intervenția chirurgicală a decurs perfect. Mi-a spus că doar în proporție de 80 la sută mai pot continua sportul, iar 20 la sută exista riscul ca accidentarea să recidiveze. Am pierdut eu curse dramatice, am terminat pe ultimul loc și tot am mers mai departe. N-aveam cum să opresc aici, așa că mi-am zis încă o dată că trebuie să o iau de la capăt”, aruncă Moroșanu o privire scurtă în trecut.

Angela susține că problema suferită la coloană e congenitală și spune că specialiștii i-au mărturisit că apar mai ales la persoanele înalte. “Eu am 1,81 m, mama avea 1,75 m, iar tata e înalt de 1,83 m. Fratele meu a crescut foarte mult, are 2,02 m. Dar important este că acum mă simt OK și pot ridica greutăți”, dezvăluie atleta, multiplă campioană națională la 60 m, 100 m, 200 m, 400 m și 400 m garduri.

Teama de o nouă accidentare a determinat-o să stea în cumpănă o perioadă. A cântărit bine opțiunile pe care le avea în carieră și în viața de zi cu zi, însă tot portativul de la atletism a atras-o prrin mii de fire. Cu o dorință și mai mare, Angela s-a întors în sportul de performanță. Și, datorită lui Marius Linte, actualul ei antrenor, și-a propus să-și încerce norocul într-o altă probă. Astfel, la 30 de ani, Angela își punea în minte să performeze într-o specialitate cu care cochetase mai mult la juniorat, dar și de plăcere: săritura în lungime, probă marcată pe plan mondial de  Anișoara Cușmir și Vali Ionescu, atlete care în anii 80 aduceau 80.000 de oameni pe fostul stadion 23 August.

7,43 m e recordul României la săritura în lungime. Performanţa îi aparţine Anişoarei Cuşmir (Bucureşti, iunie 1983)

7,52 m e recordul mondial la săritura în lungime. Rezultatul îi aparţine Galinei Kristiakova (Leningrad iunie, 1988) 

6,56 m e recordul personal realizat de Angela Moroșanu la săritura în lungime (București, februarie 2017)

“Eu am mai avut o șansă să practic săritura în lungime, în Australia, a fost un concurs de împrejurări care m-a avantajat, dar n-am știut să profit de el. La un Grand Prix din Shanghai, prin 2011, m-a văzut celebrul antrenor Gary Bourne că practicam 400 m garduri. Și mi–a zis: >. Eram convinsă că voi pleca să mă antrenez cu el în Australia, îmi dădusem acordul, dar m-a întors din drum antrenorul meu de atunci, Dorinel Ursache. M-am văzut cu Gary Bourne în 2012, la Jocurile Olimpice de la Londra, și l-am simțit dezamăgit de decizia pe care o luasem. Nu-i picase bine decizia mea. Mi-am zis atunci că nu m-am suit în tren, că l-am pierdut și că niciodată nu-l voi mai prinde. Dar n-a fost așa.Uite că l-am prins acum, mi-am zis mai bine să-mi pară rău după ceva ce am încercat decât după ceva ce n-am încercat. Asta nu înseamnă că nu trag cu ochiul la fostele mele colege și adversare. Simt și acum fluturași în stomac când le văd pe fetele de la 400 m garduri trecând pe lângă mine. Dar nu m-aș mai întoarce la 31 de ani la acea probă!”.

Cu zile interminabile de muncă în sala de forță, Angela avea să ia primul contact cu un concurs mare la lungime în februarie, la Naționalele desfășurate în sala din complexul Lia Manoliu. A cucerit aurul împlinindu-și un vis din copilărie și a realizat că “reconversia” profesională poate fi făcută la orice vârstă în atletism dacă deții calitățile de bază pentru a te exprima la un înalt nivel.

“Acum nu aș mai putea să trec prin uzura de la 400 m garduri și 400 metri, de la o vârstă organismul nu mai reacționează așa cum o făcea înainte. Lungimea e o probă tehnică, nu mai e un volum de muncă atât de mare. Ce fac acum, ca volum de antrenament, mi se pare o minciună față de cât lucram pentru probele de sprint. Îmi place cel mai mult când sunt pe elan, parcă sunt pe scena unui teatru când sunt însoțită de aplauzele publicului. Îmi merg direct la suflet. Când eram mică, am vrut să fac pian sau să mă fac actriță, dar am ales sportul și nu ne-am mai putut despărți până azi. De asta spun că aplauzele sacadate ale spectatorilor, atunci când sunt pe culoarul de la groapa cu nisip, mă fac să mă simt ca o artistă”, își dezvăluie Angela latura sensibilă.

Aurul de la Naționale i-a adus calificarea la Campionatul European de la Belgrad. O nouă aventură într-o probă care încă mai are secrete pentru fata din Iași. Angela nu a pătruns în finala de 12 sportive în Serbia, la începutul lui martie, dar experiența o ajută în încercarea de a se califica la a patra ediție a Jocurilor Olimpice din carieră.

“Vreau să rămân sănătoasă și să sar 7 metri (n.r. – baremul de calificare la JO 2020). Muncesc zi de zi, ridic și haltere încărcate cu câte 200 de kilograme și mă alimentez cu ambițiedin performanțele pe care le-au făcut românii în atletism și din ideea că am o viață și trebuie să o trăiesc cu puls 180. Duc o viață sănătoasă, am eliminat sucurile carbogazoase, beau foarte multă apă – chiar patru litri pe zi și mănânc foarte mult pește. Alimetația contează enorm pentru un sportiv de performanță”, dezvăluie eleva antrenorului Marius Linte.

Pentru Moroșanu urmează sezonul în aer liber, cu concursuri în țară și în străinătate. Iar concurența cu marile săritoare ale Europei o face să-și împingă limitele la maximum. “Cu o medalie la un Campionat European sau Mondial în proba la care am visat să concurez din copilărie… m-aș simți o sportivă împlinită și aș putea să le spun și mai multe povești nepoților, la gura sobei, când voi fi o bătrânică simpatică”, încheie atleta multiplă campioană balcanică.

Angela visează ca după finalul carierei să plece în Statele Unite și să devină profesor la o universitate. O încearcă o urmă de regret că nu a luat această decizie la 18 ani, când putea să studieze în America, atât timp cât era eligibilă, dar vrea ca peste câțiva ani să-și mai realizeze un vis: să le împărtășească studenților veniți din toată lumea la universitățile din SUA din toată știința ei acumulată pe praful roșiatic al anticelor piste din România, pe modernele piste Mondo construite în ultimii ani, pe vânt și pe furtună și în aerul rarefiat al marilor concursuri internaționale. Mai pe scurt, să-i învețe cum a trecut o româncă de succes peste toate hopurile care i s-au ivit în carieră.