#colectiv – Jean Chelba, tatăl lui Alexandru Chelba: „Trebuie să dispară generația mea și să veniți voi să schimbați ceva” – VIDEO

Alexandru Chelba (33 de ani) era un tip voinic, serios, un profesionist recunoscut în meseria lui (era fotograf), un om căruia nu-i plăcea să arate slăbiciune, nu voia să fie văzut în momente dificile și un om care avea un puternic simț al dreptății. Așa îl descrie tatăl său, Jean Chelba.

Advertisment

Alexandru filma concertul Goodbye to Gravity din seara de 30 octombrie 2015, din clubul Colectiv. Când a pornit incendiul, a reușit să iasă nevătămat din club, dar și-a dat seama că a lăsat în urmă aparatura de filmare, un kit scump pe care și-l cumpărase singur din banii munciți de el ani de zile. A zis că nu poate să -și lase munca lui de atâta timp să ardă acolo, așa că s-a întors în club, a recuperat aparatura și a reușit să iasă din nou pe propriile picioare. A suferit arsuri pe aproximativ 30% din suprafața corpului, însă nimic grav. A ajuns la spital tot pe picioarele lui și a fost plimbat de la spital la spital în seara aceea până a fost internat la Pantelimon. Era singurul conștient dintre victimele care au ajuns acolo, a vorbit cu medicii, le-a povestit ce s-a întâmplat, apoi a venit și familia lui la spital, sora lui mai mare și tatăl lor. Nimeni nu s-a îngrijorat în privința lui, avea toate șansele din lume să supraviețuiască. Însă, la două zile de la internare a intrat în comă și a fost intubat. A mai rămas în spital câteva zile apoi a fost transferat la Spitalul de Arși, unde a murit în data de 7 noiembrie. Cauza? Infecțiile cu bacterii luate din spital.

 

Reporter: Cum era fiul dvs?

Jean Chelba: Era un copil bun, era mai voinicuț așa, avea 1,85 și 120 de kg. A încercat mai multe lucruri ca orice tânăr, să facă ceva în viață. I-a plăcut foarte mult fotografia și s-a apucat de fotografie, a ajuns destul de cunoscut, era o meserie frumoasă, îi plăcea muzica lor, la care eu nu am ce să spun, așa eram și eu în 1966, hippie, Woodstock. Era un copil iubit de toată lumea, blând, categoric în meserie, îi plăcea să vorbească cu meseria, ca un meșter, știți cum se spune despre meșterii care vorbesc cu meseria lor, sunt profesioniști. A investit mult în aparatura lui și voia să continue cu acest lucru. În seara respectivă nu se simțea foarte bine, era obosit, puțin răcit, dar a zis „sunt prietenii mei și trebuie să ajung acolo”.

Care este ultima amintire pe care o aveți cu el?

Advertisment

La spital. Era un salon din acesta comun, la un ATI (terapie intensivă) în Pantelimon. Mi-a spus „terminați cu chestiile astea”, el nu voia să fie niciodată văzut într-o situație delicată, avea un orgoliu al lui. Spunea „stau vreo două-trei săptămâni pe aici”, fiindcă era conștient că nu avea cine știe ce, nu avea arsuri pe 80% din suprafața corpului, medicii mi-au spus că avea vreo 30% – 35%. Adevărul a fost că avea arsuri de 25% – 27%, avea pe mâna stângă o porțiune cu arsuri de gradul IV, i-au făcut un transplant de la picior, mai avea puțin pe nas, pe urechi, cât l-a prins (flacăra)… mai mult în container. Mi-a spus „hai, terminați, stau două-trei săptămâni aici, când ies îi distrugem”. Avea în conștiința lui că ceva nu a fost în regulă, ceva acolo cu accidentul din interior și cu intervenția, pentru că el a fost plimbat pe la niște spitale, conștient fiind, până dumină spre seară el a fost conștient, mânca, i se dădea iaurt cu fructe, mai scuipa el un pic, cu negru așa, dar era conștient, era bine, nu a fost de o gravitate… Problema este că el a ieșit când a văzut incendiul și a zis „Aoleu, aparatul!”. S-a întors după aparat.  El filma, dacă ați văzut poze din club, există imagini cu el când filma numai scena, era un grup de operatori care făceau filmul serii respective și fiecare avea unghiul lui de filmare, iar el trebuia să filmeze numai scena, era pe un postament cu trepiedul și aparatul și el a apucat să iasă. Am niște imagini cu el prinse de camera de supraveghere din container, în secunda 93 de la începerea incendiului, el era în container cu aparatul în brațe, de-abia îl ținea, cu un obiectiv din  acela mare… îmi spuneau medicii, care au fost de gardă în noaptea respectivă la Pantelimon, că l-au întrebat de ce s-a întors și el le-a spus „nu știți cât am muncit pentru aparatul acela”, era preferatul lui. A zis „cum să las munca mea de atâta timp să ardă”. A avut timp, l-a luat, s-a plimbat pe la spitale cu aparatul în brațe, a ajuns la Floreasca și de acolo el și cu încă trei fete, Loredana Dărăscu, care avea arsuri pe 80% din suprafața corpului, Oana Rotariu, care tot așa era destul de grav, și Andreea Chiriac. Ei au fost duși direct la UPU (unitatea primiri urgențe) la Pantelimon și de acolo la chirurgie. (…) La 1.40 ajunsese pe secția ATI de la Pantelimon, era lucid, cu aparatul în brațe, era pe picioarele lui. Pe urmă a început nebunia. A fost marea minciună că nu sunt transportabili, dar ei îi plimbau între spitale. Numai un grav bolnav cu leziuni cerebrale care nu pot fi protejate din cauza diferenței de altitudine nu pot fi transportați, dar arșii care sunt socotiți în lume drept cei mai grav bolnavi sunt intubați, deci diferențele de altitudine și de presiune nu-i afectează cu nimic. Toată lumea mă ceartă „mă, pe tine nu te interesează ce a fost în club?”, știu ce a fost – un accident. (…) Eu am văzut un orgoliu, o prostie, o incompetență în tot ce s-a întâmplat; mă interesează mai mult ce s-a întâmplat de la poarta clubului, până la poarta cimitirului. Aici s-au făcut greșeli mai mari decât în club: intervenția, în raportul corpului de control al premierului singurele cuvinte de laudă sunt pentru cei doi polițiști care au ajuns în patru minute acolo…

Dar ei nu erau cadre medicale.

Ca să vă închipuiți. Și restul intervenției a fost zero, nu s-a respectat un plan roșu, dacă ai peste 20 de răniți, trebuiau instalate corturi de triere, în 25 de minute s-a schimbat comanda de cinci ori, tot venea câte un șef și lua comanda, era o brambureală de nu știau nimic. (…) Mulți dintre răniți au ajuns cu mașini particulare sau cu taxiurile… ei au zis că au mobilizat tot, dar nu au dat liber particularilor (ambulanțe).

Cum ați aflat de accident?

Dimineață pe la șase m-a sunat sora lui, care e mai mare cu opt ani… pentru noi el încă există. Ea m-a ajutat să-l cresc, eu din 1986 i-am crescut singur pe amândoi, lui îi spuneam Dadu în casă. De fiecare dată când pomenește de el, plânge… M-a sunat dimineața „Moșule, tu te-ai uitat la televizor în dimineața asta?”. (…) Zic „Nu, spune, ce s-a întâmnplat?”. „A luat foc un club de rokeri în București, la Pionierul, erau de-ai lui, sunt sigură că Dadu a fost acolo, e muzica lui, am un sentiment că e acolo”, îmi spune. „Sună-l atunci”, îi spun. Peste 10 minute mă sună înapoi „Nu răspunde”. Pe urmă am dat drumul la televizor și am văzut numere de telefon în derulare și am început să-l căutăm. Pe la șapte fără 10 l-am găsit, era la Pantelimon. Am luat un taxi și ne-am dus la el. Era într-un salon comun cu vreo 10 paturi. Noi am pus problema ca el să plece de sâmbătă, voiam să-l ducem în Olanda și ne-au spus că nu se poate, că îl îngrijesc foarte bine, că la ei sunt toate condițiile… directorul spitalului este și acum, în afară de câțiva oameni care conduc țara nu s-a schimbat nimic, sunt aceeiași directori de spitale, aceeiași șefi de secție, aceeiași care i-au prostit pe toți că avem de toate, că-i tratăm mai bine ca în Germania, nu avem nevoie de nimic, nu vă faceți nicio problemă… toți sunt la locul lor bine mersi. Au o speranță la alegeri să rămână bine mersi. (…) De ce au fost transferați Alex și cu Loredana la Arși? Pentru că managerul spitalului era certat pentru rata mare a mortalității… A vorbit cu Bănicioiu în dimineața aceea și a spus „Scăpați-mă de ei că nu vreau să-i am în statistică”. Murise Andreea. Au fost duși la Arși unde au mai trăit două zile infectați, în mizerie. În noaptea respectivă, celebrul dulap de medicamente de la Pantelimon era închis și șefa secției de atunci, care spunea „să dăm medicamente cui merită”, avea cheia de la dulap la ea acasă. Sistemul este atât de corupt în țara asta încât nu vă puteți închipui, este ceva înfiorător. L-au dus pe Alexandru în hruba aia de la Arși și bineînțeles că datorită unor infecții… toți cei care au decedat au murit din cauza infecțiilor bacteriene luate din spitalele românești.

Ar fi supraviețuit dacă era în orice altă țară civilizată.

Da, bineînțeles. Alexandru am înțeles că trăia. (…) Medicii curanți au spus așa: nu avem cu ce, nu avem condiții, nu avem ce trebuie, ne rugăm ca organismul lor să reziste. Astea erau cuvintele lor. (…) Ceea ce au văzut ei, unii s-au lăsat de meserie, nu văzuseră în viața lor așa ceva. Le spuneam „e o situație excepțională, aplicați proceduri excepționale ca pe câmp la război”. Au fost presiuni asupra lor să nu vorbească, „că avem de toate”. Nu s-a declanșat mecanismul de ajutor european… În multe locuri am întâlnit indolența șefilor. (…) Nu s-a respectat codul roșu așa cum trebuia, de aici intră Arafat în scenă, el a distrus tot ce s-a întâmplat, inclusiv plecările, ca să-și acopere incompetența care s-a întâmplat la intervenție. (…) Șeful INML a și spus că nu au murit toți din cauza arsurilor acolo, ci din cauza intoxicației, au rămas în club mai mult decât trebuia. Incendiul a durat 153 de secunde, s-a stins singur, nu a venit niciun pompier după două minute și jumătate, încă curgea plasticul acela din tavan, un lichid extrem de fierbinte, dar ei deja muriseră intoxicați. Puteau fi slavați dacă intervenția era în regulă… primii doi pompieri au intrat fără măști de gaze, au văzut că intră într-o hrubă neagră și au ieșit afară, nu aveau tuburi, nu aveau măști, nu aveau nimic. (…) Pe urmă, spitalele au o mare vină pentru că nu s-a pus în aplicare planul alb, la multe spitale nici nu se știa ce este acela. (…) Managerii aveau dreptul să spună că nu aveam condiții să tratăm asemenea arși.

Credeți că la un an după Colectiv am învățat ceva?

Nu, nu, nu.

Când atunci, peste doi, peste trei ani?

Trebuie să dispară generația mea și încă puțin mai jos și să veniți voi ca vârstă, cei născuți după 1990, să veniți în locul tuturor acestor oameni care nu au capacitatea de a se schimba mental, să veniți voi să schimbați lucurile. Cu cei din actuala conducere a sistemului sanitar, cu aceiași feudali nu se poate schimba nimic pentru că ei au creat un sistem și vor să-l păstreze. Voi, ăștia tineri, trebuie să le tăiați craca de sub picioare.

loading...
VEZI COMENTARII