#colectiv – Cristian Matei, omul care a aflat amploarea tragediei după o lună de comă: ”Nu s-a învățat nimic din Colectiv, absolut nimic”

Pe 30 octombrie 2015, Cristian Matei și-a petrecut ziua încercând să-și convingă prietenii să vină la concertul din Colectiv. ”Mumu”, așa cum îl strigă prietenii pe jurnalistul de 41 de ani, a luat ultimul interviu trupei Goodbye to Gravity, alături de colega sa, Teodora Maftei (Teo), cu două săptămâni înainte de incendiu. Concertul l-a prins chiar lângă scenă, iar primul instinct, la izbucnirea flăcărilor, a fost să scoată telefonul să filmeze. A reușit cu greu să iasă din club. A urmat o lună de comă indusă și lupta cu arsurile și bacteriile luate din spitalele românești.

Advertisment

Cristian Matei a aflat de amploarea tragediei din Colectiv și impactul pe care evenimentul l-a avut în societatea românească la mai bine de o lună după incendiu. Ieșit cu greu din flăcări, Cristian și-a pierdut cunoștința în ambulanța care l-a dus la spitalul Bagdasar-Arseni. S-a trezit într-un spital din Israel, într-un decor SF, fără să-și amintească ce se întâmplase între timp. Ce s-a petrecut în ziua concertului din Colectiv, însă, știe foarte bine.

”De aproape o lună eram pregătit pentru concertul acesta, pentru că îi promisesem colegei și prietenei mele, Teo, că vom merge acolo. În ziua respectivă, am încercat să conving cât mai mulți prieteni, colegi, familie, pe fratele meu, pe soția mea să vină la acel concert, pentru că știam că o să fie ceva de excepție, în sensul bun al cuvântului. Aveam mari așteptări de la acel concert, bonus faptul că eu și colega mea făcusem acel ultim interviu cu trupa Goodbye to Gravity”, spune Cristian.

Nu a reușit să aducă multă lume cu el. Soția sa, Oana, a trebuit să țină locul unei colege, la serviciu. Alți prieteni erau prinși cu treburi. Ajuns în club, Cristian s-a așezat chiar lângă scenă.

”Așa îmi place mie, să fiu unde se aude cel mai tare muzica. Am văzut-o pe Teo, i-am făcut cu mâna cu gândul că după concert o să putem să stăm de vorbă. Ea era acolo și în calitate de prietenă, se cunoștea foarte bine cu membrii trupei, dar își și ajuta, făcea fotografii pentru lansarea albumului. Am zis să o las în pace să-și facă treaba. N-am mai apucat să vorbesc cu ea”, povestește Cristian.

M-am împăcat cu gândul că o să mor acolo”

Izbucnirea incendiului a privit-o, la început, cu același calm pe care l-au avut mai toți spectatorii.

”Eu, fiind jurnalist, am scos telefonul să filmez scena, gândindu-mă că e o simplă flacără și că dacă nu se stinge o să ies. Mulți din club au gândit ca mine, nu exista panică. Când am ajuns în acel container de la ieșire, am văzut că nu pot să ies. Ajunsesem printre ultimii. Mi-am dat seama că situația e mai complicată și că se îngroașă gluma. Din spate a venit o căldură foarte puternică și atunci s-a stins lumina. Era și foarte mult fum… Au fost cele mai grele momente pe care le-am trăit în acea seară”, spune Cristian.

Advertisment

Strivit de alți oameni în întuneric și intoxicat de fum, Matei spune că se împăcase cu gândul morții.

”Când s-a stins lumina și mi-am dat seama că nu mai pot să ies, că sunt prins la mijloc într-o mare de corpuri umane, că cei din stânga, din dreapta, din spate urlă după mama, după tata, că sunt răniți, că sunt morți, am zis că nu mai pot să ies de aici. Venea un fum foarte puternic, nu aveam ce să respir, dar nici ce să fac. Apoi a fost o pală de foc. Se deschisese ușa și a intrat oxigenul care a produs flama. Acea pală de foc mi-a ars capul, umerii, spatele, mâna dreaptă în care aveam telefonul. După ce am văzut că nu pot să mă mișc, că nu pot să respir, că mă arde, m-am gândit că o să mor. M-am împăcat cu gândul că o să mor acolo”.

Pe jumătate ars, în căutarea unui taxi

Speranțele i-au revenit lui Cristian, însă, în momentul în care a simțit că își poate mișca un picior.

”Am avut norocul să simt că pot să mișc piciorul drept și asta mi-a dat speranțe că pot încă să lupt să ies din menghina aceea umană. Și am reușit, forțându-mă, să fac treaba asta. Am scos un picior desculț, în halul ăsta eram de strâns, și m-am târât efectiv. Nu vedeam nimic, mă duceam din instinct înainte printre urlete și țipete și plânsete. Mai erau lângă mine copii, fete… Mi-am dat seama că sunt undeva lângă ieșire, pentru că am simțit aerul curat cum intra. După ce respirasei fumul acela simțeai orice firicel de aer. Am simțit că sunt aproape de ieșire și am auzit niște zgomote de afară, erau salvatorii. Cineva m-a apucat de mână și m-a tras afară”.

Cristian Matei spune că la ieșirea din club acționa sub influența adrenalinei.

”Nu simțeam nicio durere. Absolut nimic. Am început să caut pe cineva care să cheme un taxi să mă duc acasă, pentru că eu nu mai aveam telefonul la mine. Am găsit pe cineva în piața din fața clubului și l-am rugat să mă ajute să găsesc un taxi. Respectivul a văzut în stare eram și a zis că trebuie să mă urc într-o ambulanță. L-am refuzat, am zis că dacă nu mă ajută, caut pe altcineva. Dacă a văzut că sunt căpos, a zis: «Ok, te duc la taxi», însă m-a dus la ambulanță și m-a împins înăuntru. Acolo, un cadru medical a pus pe mine o folie din aceea specială pentru arși, iar asta e tot ceea ce-mi mai amintesc”.

Acolo este cu totul și cu totul altă lume medicală”

Cristian Matei a fost dus la Spitalul Clinic Bagdasar-Arseni cu arsuri pe 35% din suprafața corpului și căile respiratorii serios afectate. În zilele care au urmat, când devenea clar că spitalele românești nu pot face față volumului de răniți, Cristian s-a calificat pe lista celor care puteau fi transferați în Israel. Șansele de a supraviețui călătoriei erau de 50%.

”Oana, soția mea, de când am fost dus la Bagdazar și până am fost externat, a stat fără încetare la căpătâiul meu. A luat decizii vitale, și-a asumat riscul transportului în străinătate. M-am trezit în Israel, într-unul dintre cele mai mari spitale din regiune, după aproximativ o lună, la începutul lui decembrie. Până atunci am mai deschis ochii, însă nu eram pe deplin conștient”, spune Matei.

Condițiile din străinătate i s-au părut desprinse din filmele SF.

”Când am deschis ochii și am văzut unde sunt, nu mi-a venit să cred. Stăteam pe un pat care avea computer. Patul era atât de inteligent încât se întorcea, în funcție de greutatea mea, pe o parte sau pe alta. Ceea ce era foarte important, pentru că marii arși nu au posibilitatea să se întoarcă singuri. Chestia asta o face patul acolo. Așa de avansați sunt. Nu mai zic de toate celelalte aparate care le spuneau medicilor tot ce trebuia să știe despre mine, fără să intre în salon. Totul era de ultimă oră, totul foarte curat, totul bine pus la punct”, își amintește Cristian.

”La orice intervenție mi se făcea, mi se explica ce se întâmplă. Îți dau pastila X care are rolul Y. Asta în România nu prea vezi. Nu mai spun de condițiile de izolare care în România nu s-au aplicat. Acele halate de unică folosință. Două minute dacă intra cineva în salon își schimba tot, după care arunca hainele la coș. La noi nu o să vezi așa ceva”.

Cel mai mare șoc a fost când am aflat de Teo”

Lui Cristian Matei nu i s-a spus imediat care a fost amploarea incendiului din Colectiv. Familia a încercat să-l protejeze. Abia când a fost capabil să deschidă singur un laptop a aflat câți oameni muriseră.

”Am aflat treptat ce s-a întâmplat la țară. Soția mea, Oana, nu mi-a vorbit de victime. Am aflat la început că au ieșit zeci de mii de oameni în stradă și că a căzut Guvernul pentru că oamenii protestau. Era ceva ce nu se lega. Nu înțelegeam de ce au ieșit, pentru că nu mi-a spus că au murit atâția oameni”, spune Cristian.

”În momentul în care am putut să deschid un laptop – aveam un singur deget pe care puteam să-l folosesc – am intrat pe internet, pentru că bănuiam ceva rău. Atunci am aflat câți oameni au murit. A fost un șoc. Cel mai mare șoc a fost când am aflat că murise și Teo. Au fost momente foarte grele, nu doar fizic, ci psihic. Mă gândeam la cei care au murit acolo și mi-era frică să nu rămân cu o traumă. Mi-am impus atunci să nu mă feresc de acest subiect, să povestesc oricui, oricând, ce vrea să afle. Este o formă de autoapărare, cred”.

Revolta, o chestiune de moment”

Cristian Matei crede că pornirea de a reforma statul din temelii, care a scos oamenii în stradă după Colectiv, s-a domolit acum. I se pare că, la un an distanță, lecția pe care Colectiv ar fi trebuit să o dea societății s-a uitat.

”Totul a fost o chestie de moment. A fost acel impact inițial, nu se mai întâmplase niciodată în România așa ceva, iar această tragedie venea la scurt timp după un alt mare scandal, cu Gabriel Oprea și acel polițist care a murit la datorie. Chestia cu Colectiv a fost picătura care a umplut paharul. Ce s-a întâmplat, apoi? S-au ales primari cu dosare penale. Am avut performanța, cred că unică în Europa, ca un politician aflat în detenție să fie votat. Nu s-a învățat nimic din Colectiv, absolut nimic”, spune Cristian.

Nici conștiința civică nu i se pare că a primit cine știe ce impuls, după ce impactul tragediei din Colectiv s-a estompat.

”A fost valul acela imens de oameni care au venit să doneze sânge, mi s-a povestit și am văzut imagini după aceea. Cozi mari, erau medicii disperați și ziceau, nu mai veniți, e prea mult, nu avem unde să-l depozităm. Ei bine, azi, aceeași medici, plâng după sânge, că nu mai au. Am revenit la aceeași stare”.

loading...
VEZI COMENTARII