#colectiv: Dragoș Dincă, supraviețuitor al infernului, care a intrat înapoi să scoată oameni: “Flăcările au trecut pe deasupra noastră și au ieșit pe ușa clubului”

Ziua de 30 octombrie a început în același ritm banal pentru Dragoș Dincă. Tânărul de 18 ani a mers la școală, apoi la meditații. Începuse deja să se pregătească pentru bacalaureat. Seara s-a grăbit să ajungă la concertul Goodbye to Gravity din Colectiv, având caietele cu materia pentru Bac încă în ghiozdan. Pasionat de rock, Dragoș era o prezență familiară la concertele de gen. Când a izbucnit incendiul, a fost printre primii care a ieșit. Și apoi, printre primii care s-a întors să-i scoată pe ceilalți.

La un an după tragedia din Colectiv, rănile lui Dragoș Dincă nu mai sunt evidente. În seara concertului, a suferit arsuri pe 20% din suprafața corpului. Având doar 18 ani, la acea dată, s-a recuperat mult mai repede decât estimau medicii. După două săptămâni de spitalizare s-a externat la cerere. Spune că a fost mereu o fire optimistă și a avut puterea să râdă chiar și când era imobilizat la pat. Când povestește de întâmplările și oamenii din seara de acum un an, însă, e nevoit să facă o distincție sumbră: prietenii care au supraviețuit și cei care nu mai sunt printre noi.

Dragoș povestește că pe 30 octombrie 2015 și-a început ziua în același ritm banal. Mers la școală, mers la meditații. Aștepta cu nerăbdare concertul care urma să se țină în Colectiv. Nu era doar un fan al trupei, era un prieten al membrilor.

”În metrou, în drum spre meditații, m-am întâlnit cu unul dintre fotografii care a mers și el în Colectiv, dar care din păcate nu mai este acum printre noi… Am dat noroc cu el, am vorbit, l-am întrebat dacă vine seara la concert. A zis că da. Am ajuns la meditații, de acolo am plecat direct la concert. L-am sunat pe Alex Pascu, basistul (trupei Goodbye to Gravity n,r,), care nici el nu mai este printre noi. Eram în mare grabă să ajung. Mi-a zis că nu e panică, că mai întârzie vreo 10-15 minute”, povestește Dragoș.

Flăcările au trecut pe deasupra noastră și au ieșit pe ușa clubului”

Dragoș Dincă a ajuns în Colectiv neînsoțit, însă odată ajuns acolo s-a regăsit cu o mulțime de prieteni. A discutat cu lumea, s-a împrietenit cu un italian. Mai târziu aveau să tragă împreună răniți afară din club.

”La nouă, nouă și jumătate i-au dat drumul. Totul a fost ok în prima treime de concert. Inițial a mai fost un foc de artificii, nu s-a întâmplat nimic. Toată lumea era «wow» – grafici, efecte, se bucura toată lumea de concert. Au fost și foarte mulți muzicieni din trupe românești. Am făcut acolo cunoștință și cu un italian, care din câte am înțeles, lucra ca arhitect și a venit cu prietena lui”, rememorează Dragoș.

”După o oră a fost al doilea foc de artificii. Al doilea foc, cel puțin după opinia mea, mi s-a părut că a durat cu câteva secunde mai mult, secunde care au fost cruciale. A început să ardă stâlpul din stânga mea, cum stăteam la scenă. Am văzut că nimeni nu lua atitudine așa că am început să strig la prietenii care erau pe lângă mine, i-am mai luat de mână pe câțiva și am zis: «hai afară!»”.

Dragoș Dincă s-a aflat printre primii care au început să se îndrepte spre ieșire. Împins de val, s-a prăbușit chiar în apropiere de ușă. A trebuit să se târască pentru a trece de uși.

”În vreo 20 de secunde, focul de pe stâlp a urcat pe tavan, s-a extins foarte repede, toată lumea a intrat în panică și în momentul ăla eu și prietenii mei am fost împinși de cei din spate și am căzut fix la un pas de ieșire. Lumea a început să cadă peste noi, să cadă peste noi, să cadă peste noi… până s-a format acel maldăr de oameni care blocau ușile. Erau două uși pliante”, își amintește Dragoș.

”Am zis să ne ținem calmul, că va fi bine, că vom scăpa. Simțeam efectiv căldura, focul se extinsese în tot clubul. La un moment dat, înainte să ies, a trecut pe deasupra noastră efectiv ca o limbă de foc, a ieșit pe ușa clubului. În momentul ăla m-am ars prima dată”, spune Dragoș.

Doi dintre prietenii mei mi-au murit în brațe”

Dragoș Dincă se arsese pe față, pe cap, pe mâini. În înghesuiala de la ieșire își luxase ambele picioare, însă de asta și-a dat seama mult mai târziu. Spune că a acționat mai departe în stare de șoc.

”N-am realizat cât de grav era pe moment. Am ieșit afară eu cu o parte din prieteni. Am început să zbier după ceilalți, am mai întrebat lumea dacă i-a văzut, au zis că nu. Și eu, cu acel italian și încă vreo doi-trei oameni am început să tragem de oamenii de la intrare ca să facem culoar să iasă și ceilalți”, povestește Dragoș.

În acest timp, alți supraviețuitori sunau la 112 să ceară ajutor. Dragoș își amintește de frustrarea celor care discutau cu autoritățile și nu erau luați în serios.

”Toți sunau la 112. Prima oară ne-au luat ca o glumă, nu le venea să creadă. Au zis că ne fac legătura cu serviciul de ambulanță. Eu personal nu am vorbit, am auzit lumea care tot suna și nu era luată în serios”, spune Dragoș.

Acesta a văzut primul echipaj cu medici venind abia după 20 de minute. Ajunseseră până atunci pompierii și camerele de televiziune.

Dragoș și ceilalți continuau să intre și să scoată afară oameni.

”Doi dintre prietenii mei mi-au murit în brațe. Pe unul dintre ei am încercat șase inși să-l resuscităm. Pe unul l-am cărat la ambulanță. Știu că a fost dat la dispăruți, pentru că actele i le luase un prieten. La ultimele două fete pe care le-am scos am simțit că nu mai am forță în picioare și am căzut. Eu cu ele, ele peste mine. Ele nu au pățit nimic, dar eu nu mai puteam să merg”, își amintește Dragoș.

Între timp interveneau și pompierii, iar poliția începuse să evacueze zona.

”După ce au mai stins din foc, deși mai era fumul acela toxic, am mai intrat de vreo două trei ori până ne-a zis poliția să evacuăm zona. Și eu am zis nu, că mai am un prieten înăuntru. Fix atunci îl văzusem, era căzut. A murit a doua sau a treia zi. Și tot zbieram să îl ia cineva acolo, dar poliția era cu gândul doar să ne evacueze”, își amintește Dragoș.

Tânărul nu are deloc cuvinte de laudă legate de intervenția autorităților.

”Pompierii la un moment dat stăteau și numărau oamenii… Veniseră și polițiștii cu un pix și o foaie la mine să mă întrebe ce s-a întâmplat și cum consider eu… Atunci am cedat nervos, le-am vorbit vulgar, nu aveam niciun chef de chestionare în situația în care eram”.

M-am trezit bandajat tot, imobil, eram în scaun cu rotile”

Dragoș a fost transportat la Spitalul Floreasca, unde a fost bandajat. A doua zi a fost transferat la Dimitrie Gerota, unde a dormit aproape o zi întreagă.

”M-am trezit bandajat tot, imobil, eram în scaun cu rotile. Mama, ironică, mi-a zis că după ce mă fac bine îmi rupe picioarele din nou, ca să nu mă mai duc la concerte. Ea îmi spusese să nu merg, dar n-am ascultat”, spune Dragoș.

În spital a fost vizitat de prieteni, colegi, la un moment dat clădirea devenise neîncăpătoare.

”Se umpluse tot holul de la parter. Am cerut să ies afară și lumea se mira că eram bandajat, imobil, cu brancardierul în spate și râdeam. Sunt o persoană optimistă și știam că mă voi face bine. Am ieșit după două săptămâni și puțin. Evoluasem mult mai rapid decât se așteptau medicii”.

Mai mult străinii s-au ocupat de noi”

În lunile care au urmat, Dragoș a ținut legătura cu celelalte victime și a luat parte la eforturile de întrajutorare a acestora. Spune că ajutorul a venit mai mult de la fundații și mai puțin de la stat. Despre schimbările politice care au pornit de la cazul Colectiv nu are nimic bun de zis.

”Oamenii din politică au profitat din plin de pe urma noastră. Au zis că ne ajută, că fac, că dreg. Au făcut-o o lună, două, după ce am tras noi victimele săptămână de săptămână de ei. Au zis că ne trimit creme, soluții pentru vindecare… Știu vreo patru sau cinci prieteni care au murit așteptând să primească un tratament de calitate”, spune Dragoș.

”Noroc cu fundațiile. Ei ne dădeau creme, bandaje, ei ne dădeau banii pentru operațiile de care aveam nevoie. Dacă nu erau fundațiile, unii n-ar mai putea acum să muncească, tot viitorul lor s-ar fi dărâmat. Statul a uitat complet. Mai mult străinii s-au ocupat de noi”.

loading...
VEZI COMENTARII