Românii, atunci când o persoană strănută, îi urează „Noroc!” sau „Sănătate!”. În zilele noastre e un semn de politețe, dar urările au rădăcini de sute de ani. Strănutul este reflexul organismului de a curăţa căile respiratorii atunci când pătrund particule de praf în acestea.
La români, atunci când cineva strănută, cei aflați în jur se grăbesc să îi ureze „Noroc!” sau „Sănătate”. În Statele Unite, oamenii obișnuiesc să spună „Dumnezeu să te binecuvânteze!”. Strănutul este act reflex, o expulzie convulsivă a aerului din plămâni prin nas și gură.
Superstiţioşii spun că, în timpul strănutului, o parte din sufletul omului iese pe gură, ba chiar că omul va avea ghinion şi va fi bolnav. Se spune că ghinionul şi boala nu se “prind” de om dacă cineva îţi spune, după strănut, “Noroc” sau “Sănătate”.
Obiceiul datează de câteva secole şi a fost, probabil, cauzat de faptul că se credea că persoanele care strănută sunt bolnave, iar, din semn de politeţe, se dorea însănătoşirea acestora. În trecut, oamenii se binecuvântau după ce strănutau, pentru că, în timpul epidemiilor de ciumă, strănuturile erau asociate acestei boli crunte.
În afară de urări de sănătate și noroc, românii mai folosesc: „Faci chef!”, „Ai dormit dezbrăcat!” etc.
Deși a devenit un gest reflex, potrivit codului bunelor maniere, nu trebuie să atragem atenția asupra unei persoane care a strănutat făcându-i urări. Explicația ar fi că nu pentru toate sunetele emise de organism există câte o astfel de urare. Așadar, nu se cuvine să îi facem urări persoanei care strănută.
Dacă tot faci o urare, cel mai bine e să o faci doar o singură dată, chiar dacă acea persoană strănută de mai multe ori.
Citește și: Sughiți întruna și nu te poți opri? Ce trebuie să faci ca să scapi de problemă