Semnele de punctuație sunt extrem de importante în redactarea unui text. Dacă nu sunt folosite corespunzător, transmiterea informațiilor pot fi înțelese greșit. Aflați în rândurile următoare când se pune corect virgula și care sunt regulile de folosire.
Există anumite reguli în ceea ce privește folosirea virgulei, potrivit Ghidului de redactare interinstituțional al Unirii Europene. Una dintre cele mai importante reguli spune că nu se pune niciodată virgula între subiect și predicat.
Virgula este folosită pentru a izola construcțiile participiale și gerunziale, cu diverse valori circumstanțiale așezate la începutul fraze, construcțiile circumstanțiale intercalate între subiect și predicat și circumstanțialele așezate în locul pe care îl ocupă ordinea normală a circumstanțialelor.
Prin virgulă nu se pot despărți numele predicative, complementul direct, complementul indirect, unele circumstanțiale și nici complementul de agent. Virgula se mai folosește între diferite tipuri de circumstanțiale, în funcție de gradul de legătură cu regentul.
Este obligatorie folosirea virgulei în care în care sunt întrebuințate conjuncții coordonatoare perechi, precum: “și…și”, “sau…sau”, “nici…nici” etc. Virgula mai trebuie folosită și între părți de propoziție coordonate.
Citește și: Cele mai frecvente greșeli gramaticale de ziua limbii române. Tu le folosești corect?
Locuțiunile conjugale coordonatoare copulative trebuie procedate de virgulă, dar și înainte de conjuncțiile adversative. În același timp, virgula trebuie folosită în structurile sintactice pe care acestea le introduc.
Adjectivul “drag” are o singură formă acceptată pentru masculin și feminin plural, adică “dragi”. Cu toate acestea, unii au tendința de a diferenția cele două genuri, motiv pentru care apare deseori forma incorectă “drage”, mai ales atunci când aceasta capătă valoare substantivală în prezența unui adjectiv pronominal. Prin urmare, singura formă corectă de feminin plural este “dragi”.
Singura formă corectă pentru modul condițional – optativ al verbului este “(mi)-ar plăcea”. Infinitivul verbului este “a plăcea”. Condiționalul optativul se formează cu verbul auxiliar “a avea” și cu infinitivul.
Ca și concluzie, nu spunem “Mi-ar place să am această mașină”, ci “Mi-ar plăcea să am această mașină”. De multe ori, aceeași greșeală apare și la verbul “a părea”.
Citește și: Tu știi care sunt singurele cacofonii acceptate în limba română? Sunt mai multe decât credeai
“Merită să plătesc atât de mult” sau “Se merită să plătesc atât de mult”? Multe persoane folosesc pronumele reflexiv “se” alături de verbul “a merita” sau “a exista”. Aceste utilizări sunt greșite, deoarece verbul “a merita” este unul tranzitiv.