The Economist: Oameni din umbră conduc Polonia, România şi Cehia într-o direcţie greşită

Preşedintele partidului de guvernământ din Polonia Jaroslav Kaczynski şi preşedintele PSD Liviu Dragnea sunt enumeraţi de publicaţia The Economist printre liderii europeni care conduc din umbră şi pe un drum greşit ţările.

Despre Liviu Dragnea, The Economist menţionează că nu a putut ocupa o funcţie în stat din cauza unei condamnări, că numeşte prim-miniştri “şterşi”, cel de-al cincilea, Viorica Dăncilă, fiind prezentat drept “un membru obscur al Parlamentului European”. Un alt exemplu este cel al premierului ceh Andrej Babis, care în absenţa unei majorităţi în Parlament, şi-ar putea pierde funcţia, ceea ce, în opinia jurnaliştilor de la The Economist, nu îl va împiedica să conducă şi el din umbră. Un scenariu similar există şi în cazul Italiei, în cazul în care partidul lui Berlusconi ar câştiga alegerile, iar fostul premier, pe care, ca şi în cazul lui Dragnea, o condamnare, de această dată pentru fraude fiscale, îl împiedică să ocupe vreo funcţie, ar ajunge să conducă din umbră, având “locotenenţi loiali”, titrează News.ro.

Articolul din The Economist poneşte de la faptul că secretarul de stat american Rex Tillerson s-a întâlnit cu Jaroslaw Kaczynski, liderul partidului de guvernământ din Polonia, Lege şi Justiţie, la sediul central al partidului, situat într-u colţ al capitalei şi care se află în aceeaşi clădire cu un restaurant japonez., comentariul jurnaliştilor fiind că “la Varşovia puterea nu se află în palatul prezindenţial, în cancelaria premierului sau în Parlament”.

Conform The Economist, europenii sunt obişnuiţi cu astfel de situaţii de când Vladimir putin conducea Rusia din poziţia de prim-ministru, în timp ce Dimitri Medvedev îi ţinea cald scaunul prezidenţial.

Guvernul a adoptat OUG privind organizarea referendumului. Va costa aproape 164 de milioane de lei

Şedinţă de Guvern marţi – organizarea referendumului de modificare a Constituţiei pe durata a două zile,…

În decembrie Kaczynski a expediat-o rapid pe Beata Szydlo pentru a o înlocui cu Mateusz Morawiecki, adjunctul ei, decizie luată pentru a îmbunătăţi relaţiile Poloniei cu partenerii europeni. Morawiecki este considerat un exponent mai convingător al punctului de vedere al şefului său. Kaczynski a ales să rămână în umbră, pentru a evita inflamarea unui segment larg al electoratului polonez care detestă populismul său naţionalist.

“În România, o condamnare pentru fraude electorale nu îi permite lui Liviu Dragnea, care conduce Partidului Social Democrat, de guvernământ, să ocupe o funcţie publică. Aşa că, în schimb, el numeşte o serie de prim-miniştri şterşi, în timp ce îşi îndeamnă partidul să lupte împotriva statului paralel, inclusiv împotriva Direcţiei Anticorupţie”, notează The Economist, remarcând că acţiunile lui Dragnea vizează inclusiv adoptarea unor legi care fac dificilă sancţionarea cazurilor de corupţie.

“În luna ianuarie, Viorica Dăncilă, un obscur membru al Parlamentului European, a devenit al cincilea prim-ministru al României în aproape doi ani”, scriu jurnaliştii.

În Republica Cehă, Andrej Babis, un om de afaceri devenit politician, care se confruntă cu acuzaţii de corupţie, nu a putut forma o majoritate, el ocupând funcţia de prim-ministru, dar probabil nu pentru mult timp, potenţialii parteneri de coaliţie condiţionându-şi sprijinul de retragerea sa.

Ca şi în cazul partidului de guvernământ din Polonia, şi în cazul Social – Democraţilor dinRomânia, şi în cazul partidului său ANO, Babis este omul orchestră şi va dirija acţiunile din culise.

Cât despre Italia, fără a putea estima rezultatul alegerilor, o variantă rămâne victoria coaliţiei tripartite de extremă-dreapta, în care Forza Italia, a lui Silvio Berusconi, ar putea obţine cele mai multe mandate.

“Dar, ca şi în cazul lui Dragnea, o condamnare penală, în acest caz pentru fraudă fiscală, îl împiedică pe Berlusconi să preia o funcţie în stat, cel puţin până anul viitor, dar are locotenenţi loiali”, scrie The Economis, menţionându-l pe actualul preşedinte al PE Antonio Tajani, care nu a reuşit să ascundă aerul de mediocritate în ceea ce priveşte această funcţie, dar “deţine virtutea importantă de a-i fi rămas fidel lui Berlusconi, al cărui purtător de cuvânt a fost de la înfiinţrarea partidului”.