O nouă descoperire vine să rescrie total ceea ce știm despre dinozauri. O analiză statistică a 457 de catacteristici fizice avute de 75 de specii arată că ”arborele genealogic” trebuie modificat, iar celebrii Tyrannosaurus Rex și Raptorii au, în fapt, alți strămoși.
Studiul, publicat în revista științifică Nature, arată și că dinozaurii au apărut în emisfera nordică, pe supercontinentul Laurasia, și nu în cea sudică, pe Gondwana, așa cum se credea anterior.
De 130 de ani, de când s-a dezvoltat paleontologia ca știință, dinozaurii au fost împărțiți în două grupuri: Ornithischia – adică cei care au șoldul similar păsărilor și Saurischia – adică cei cu șold asemănător șopârlelor.
În ordinul Ornithischia se regăsesc dinozauri ca steogozaurii, triceratopșii sau hadrozaurii, adică dinozaurii cu cioc de rață.
Ordinul Saurischia se împarte și el mai departe în subordinul Sauropodomorpha, care include sauropodele. Adică dinozaurii gigant cu gâturi lungi, precum Brontozaurii, Apatosaurus, Diplodocus sau Brachiosaurus.
Pe lângă acești dinozauri binecunoscuți, Ordinul Saurischia mai include și Theropodele, adică păsările străvechi și cele actuale (da, ați citit bine, păsările SUNT dinozauri), dar și o serie de monștri carnivori pe care ne place să-i urâm. Mai exact, aici intră Tyrannosaurus Rex, raptorii, dar și Carchadontosaurus, Giganotosaurus sau Spinosaurus Aegiptiacus. Pe ultimul sigur vi-l amintiți din Jurassic Park 3, având o serie de spini imenși pe spate și ucigând un T-Rex.
Problema este că anumite trăsături apar de mai multe ori în natură, chiar dacă nu sunt legate între ele. Acest proces se cheamă evoluție convergentă și poate fi exemplificat prin apariția aripilor pe ”ramuri” diferite ale evoluției, cum ar fi la pterozauri, păsări sau lilieci (mamifere).
Cercetătorii au analizat 457 de caracteristici diferite în 75 de specii, ceea ce înseamnă circa 35.000 de date diferite, spune Matthew Baron, doctorand la Universitatea din Cambridge și principal autor al studiului.
Între dinozauri, ”ciudații” zilei sunt cei din Ordinul Ornithischia. Aceștia au un os în plus la bărbie, dinții lor incisivi sunt mai mici, dar ”măselele” lor sunt despărțiți în mod egal ca molarii mamiferelor, au ciocuri, iar oasele din șold sunt organizate într-un mod enigmantic, spune Kevin Padian, profesor la UC Berkeley, care nu a fost implicat în redactarea studiului, citat de Los Angeles Times.
Problema este că multe dintre caracteristicile Theropodelor se aseamănă cu cele ale dinozaurilor din Ordinul Ornithischia.
Analiza craniilor, dinților și a scheletului arată că grupurile de dinozauri trebuie redefinite. Astfel, dinozaurii din Ordinul Ornithischia ar fi un grup-soră cu Theropodele într-o nouă ramură botezată Ornithoscelida. Acest termen în sine nu este deloc nou, fiind inventat încă din anii ‘1870 de către biologul Thomas Henry Huxley.
Ordinul Saurischia rămâne cu Sauropodomorpha, dar pierde Theropodele. În schimb, primește un alt grup de dinozauri ciudați, numit Herrerasauridae, care nu avea anterior niciun loc sigur în clasificare din cauza caracterisiticlor lor ciudate. Herrerasauridele sunt cel mai vechi grup de dinozauri, apărut acum 231 de milioane de ani, la sfârșitul Triasicului.
Studiul schimbă mai bine de un secol de dogmă științifică și duce la reașezarea dinozaurilor.
Ceea ce duce la două mari surprize, deoarece dinozaurii theropozi erau carnivori, dar acum este posibil ca cei din ordinul Ornithischia să fie descendenți ai Theropodelor.
La fel, și herrerasauridele – care erau dinozauri carnivori – sunt ”frații” sauropozilor, deși până acum erau legați de theropozi.
Asta înseamnă că dinozaurii theropozi și herrerasaurizi au dezvoltat independent trăsăturile de carnivor, precum dinții ascuțiți sau craniile mari.
Ceea ce, mai departe, arată că dinozaurii inițiali nu erau neapărat carnivori, ci erau omnivori, mici de statură și mergeau pe două picioare.